ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4430/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 3.04.2018, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (ANCSI) și Ministerul Cercetării și Inovării, anularea Deciziei Ministrului Cercetării și Inovării de reluare, a concursului organizat pentru ocuparea funcției de director general al Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Sudură și încercări de Materiale ISIM Timișoara.

1.2. Prin sentința nr. 170 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (ANCSI) și Ministerul Cercetării și Inovării.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul A. formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

3.1. La data de 18.03.2020, reclamantul A. a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ.,

4.1. Instanța de control judiciar reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol,

"Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia acte de cererea de renunțare la judecarea cauzei.

Anulează sentința nr. 170 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.