KAZAK AND OTHERS v. TÜRKİYE

Publicat la 11 decembrie 2023 SECȚIUNE Cererea nr. 5378/17 Diyar KAZAK și alții împotriva Türkiye depusă la 23 noiembrie 2016 a comunicat la 21 noiembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția preliminară a celor trei solicitanți, care erau toate minori (cu vârstă de 17 ani) la momentul material. La 18 martie 2016 au fost luate în custodie de poliție în contextul unei operațiuni efectuate împotriva unei organizații teroriste, și anume ramura tinerilor din PKK (YDG H). La 21 martie 2016, au fost aduse înaintea Gaziantep 1 Curtea judecătorului, care a ordonat detenția lor anterioară pe suspectul de a fi afiliată unei organizații teroriste, propagande teroristă și încălcarea dispozițiilor Legii privind reuniunile și demonstrațiile (Legea nr. 2911). Al treilea reclamant se bazează pe art. 5 din Convenție și se plânge că a fost reținut în absența unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune și că nu există motive relevante și suficiente care justifică detenția inițială. Toate cele trei reclamante se bazează pe articolele 6 și 13 din Convenție și se plâng că restricția impusă accesului la dosarul investigației a afectat eficacitatea revizuirii judiciare a licității detenției lor. Poate fi considerat că cel de-al treilea reclamant a fost reținut pe baza „o suspiciune rezonabilă” că a comis o infracțiune, în sensul articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție (a se vedea, în special, Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit , 30 august 1990 § 32, Serie A nr. 182), luând în considerare, în special, art. 100 din Codul de Procedură Penală, care necesită „probe concrete care demonstrează existența unor suspiciuni puternice” în ceea ce privește comisia infracțiunii? În special, judecătorii, care au ordonat detenția anterioară inițială și care au examinat obiecția depusă împotriva acestei decizii, îndeplinesc obligația de a furniza motive relevante și suficiente pentru privarea de libertate în cauză (a se vedea, în special, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 102, 5 iulie 2016)? A avut reclamanții la dispoziția lor un remediu prin care să poată contesta licența privației lor de libertate, conform articolului 5 § 4 din Convenție? În special, reclamanții nu au putut contesta în mod eficient detenția lor din cauza restricției impuse accesului lor la dosarul investigației (a se vedea Ceviz c. Turcia , nr. 8140/08 , § 41, 17 iulie 2012, și Nedim Șener c. Turcia , nr. 38270/11, § 82, 8 iulie 2014)? Apendice Lista reclamanților: cerere nr. 5378/17 Nu. Numele reclamantului Anul de naștere/registrare Naționalitate Locul de reședință Diyar KAZAK 1999 Turc Gaziantep Özcan ALPYÜRÜK 1999 Turc Gaziantep Ferhat SONשUR 1999 Turc Gaziantep

Published on 11 December 2023

SECOND SECTION

Application no. 5378/17

Diyar KAZAK and Others

against Türkiye

lodged on 23 November 2016

communicated on 21 November 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the pre-trial detention of the three applicants, who were all minors (aged 17) at the material time.

On 18 March 2016 they were taken into police custody in the context of an operation conducted against a terrorist organisation, namely the youth branch of the PKK (YDG

‑

H). On 21 March 2016 they were brought before the Gaziantep 1

st

Magistrate’s Court, which ordered their pre-trial detention on suspicion of membership of a terrorist organisation, terrorist propaganda and breach of the provisions of the Meetings and Demonstrations Act (Law no. 2911).

The third applicant relies on Article 5 of the Convention and complains that he was detained in the absence of a reasonable suspicion of having committed an offence and that there were no relevant and sufficient reasons justifying his initial detention. All three applicants rely on Articles 6 and 13 of the Convention and complain that the restriction imposed on the access to the investigation file impaired the effectiveness of the judicial review of the lawfulness of their detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Can the third applicant be considered to have been detained on the basis of “a reasonable suspicion” that he had committed an offence, within the meaning of Article 5 § 1 (c) of the Convention (see, in particular,

Fox, Campbell and Hartley v. the United Kingdom

, 30 August 1990, § 32, Series

A No. 182), taking into account, in particular, Article 100 of the Code of Criminal Procedure, which requires “concrete evidence demonstrating the existence of strong suspicions” as to the commission of the offence?

2.

Was the third applicant’s pre-trial detention compatible with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention? In particular, did the judges, who ordered his initial pre-trial detention, and who examined the objection lodged against that decision, fulfil their obligation to provide relevant and sufficient grounds for the deprivation of liberty in question (see, in particular,

Buzadji v. the Republic of Moldova

[GC], no. 23755/07, § 102, 5 July 2016)?

3.

Did the applicants have at their disposal a remedy by which they could challenge the lawfulness of their deprivation of liberty, as required by Article

5 § 4 of the Convention? In particular, had the applicants been unable to challenge effectively their detention because of the restriction imposed on their access to the investigation file (see

Ceviz v. Turkey

, no. 8140/08, § 41, 17 July 2012, and

Nedim Șener v. Turkey

, no. 38270/11, § 82, 8 July 2014)?

APPENDIX

List of applicants:

Application no. 5378/17

No.

Applicant’s Name

Year of birth/registration

Nationality

Place of residence

1.

Diyar KAZAK

1999

Turkish

Gaziantep

2.

Özcan ALPYÜRÜK

1999

Turkish

Gaziantep

3.

Ferhat SONĞUR

1999

Turkish

Gaziantep