ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România 1945 - 1989, suspendarea executării Decizia nr. 4/2018 emisă de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, prin sentinței nr. 541 din 2 iulie 2020, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România 1945 - 1989, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant A. a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanțe și a susținut, în esență, că i-au fost încălcate drepturile în raport cu prevederile art. 33 din C. proc. civ., întucât prin actul contestat s-a reținut în mod nelegal faptul că a încasat venituri salariale necuvenite, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România 1945 - 1989 a susținut, în esență, că prima instanță a încălcat prevederile art. 33 din C. proc. civ., faptul că această instituție nu a formulat cerere de suspendare a deciziei atacate nu constituie un impediment în baza căruia să-i fie interzis accesul reclamantului la justiție, acesta având calitate procesuală activă să formuleze o astfel de cerere, întrucât are calitate de recurent-intervenient în dosarul nr. x/2019 în care Secretariatul a contestat măsura dispusă prin decizia atacată în prezenta cauză.

În concluzie, a a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului reclamantului și excepția lipsei de interes a recursului pârâtului, invocate din oficiu, Înalta Curte constată că sunt întemeiate.

1.1. Cu privire la recursul reclamantului A.. Regularitatea promovării căii de atac.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (...)".

În temeiul art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare

în judecată care nu poartă semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă.

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia introducerii oricărui demers judiciar, inserate în art. 148 din C. proc. civ., în conformitate cu care orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni esențiale, și semnătura.

Dispozițiile art. 194 lit. f) din C. proc. civ. prevăd aceeași obligație.

Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.(...)."

Prin urmare, semnătura, având rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului semnat, trebuie să fie olografă și nicidecum dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

În cauză, se constată că recurentul a depus la dosar cererea de recurs, fără să poarte semnătura sa, făcându-se doar mențiunea "Întocmit A.".

Deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar cererea de recurs semnată olograf în original, pentru termenul de judecată din 28.01.2021, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, în consecință, nefiind îndeplinită această cerință de formă, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin raportare la prevederile menționate, referitoare la sancțiunea aplicată în cazul nesemnării cererii de chemare în judecată, se reține și faptul că, în ședința

Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data 29 ianuarie 2018, s-a stabilit următoarea soluție de principiu: "În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea (de recurs) exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii (de recurs)".

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrative cu o cerere vizând suspendarea executării Decizia nr. 4/2018 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.

Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România 1945 - 1989, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Instanța de control judiciar constată că Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România 1945 - 1989, care a promovat prezenta cale de atac, a avut calitatea de pârât în cauza dedusă judecății în primă instanță, soluționată în sensul arătat.

Așa fiind, în cauză se pune problema lipsei interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurentul nu justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care a avut calitatea de pârât în cauza dedusă judecății în primă instanță, iar soluția pronunțată fiind de respingere a acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge constata nulitatea recursului reclamantului și va respinge recursul pârâtului ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe, pentru lipsa semnăturii.

Respinge recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România 1945 - 1989 împotriva sentinței civile nr. 541 din 2 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.