ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30.09.2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Recunoasterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989, la primirea documentației reclamantului pentru recunoașterea calității de luptător cu rol determinant pentru victoria Revoluției române.

Prin sentința nr. 691 din 11 februarie 2022 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului pentru existența autorității de lucru judecat, iar calea de atac promovată împotriva acestei hotărâri a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub același număr de dosar x/2021

Prin încheierea din 16 februarie 2023 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii a declarat recurs A., solicitând, în temeiul art. 400 C. proc. civ., repunerea procesului pe rol și continuarea acestuia cu respectarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute de dispozițiile legale.

În motivarea recursului s-a arătat că avocatul recurentului a transmis prin fax o cerere de acordare a unui termen de judecată, deoarece la termenul acordat avea de susținut 3 cauze la Tribunalul Neamț, cu audieri de martori, neputând fi prezent la două instanțe în același timp. De asemenea, prin refuzul de acordare a termenului solicitat, instanța a încălcat dreptul la justiție, garantat de Constituție.

Deși a fost legal citat, intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoasterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "Judecătorul va suspenda judecata: (...) când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Prin edictarea acestor dispoziții, legiuitorul a statuat că, în lipsa exprimării neechivoce a intenției de soluționare a cauzei chiar și în lipsa părților litigante, se prezumă că părțile s-au desistat, iar suspendarea soluționării judecării cauzei în aceste condiții nu apare ca o opțiune posibilă, ci ca o obligație legală, fiind instituită printr-o măsură imperativă.

Rațiunea normei enunțate rezidă în respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare al părților, care guvernează procesul civil și împiedică instanța de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților, în condițiile în care niciuna nu a cerut soluționarea în lipsă.

În prezenta cauză, din verificarea înscrisurilor din dosar, reiese împrejurarea că, într-adevăr, niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, pentru termenul de judecată din data de 16 februarie 2023 din fața curții de apel, recurentul A. a depus, prin avocat, răspuns la întâmpinare și un înscris în dovedire, iar nu cererea de amânare a judecării cauzei invocată în recurs și atașată acestuia, înscris care conține mențiuni contradictorii referitoare la eventuala dată a transmiterii către instanță și nici nu face dovada depunerii efective a acestuia anterior pronunțării soluției atacate.

Astfel, date fiind dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. anterior enunțate, judecătorul era obligat să suspende judecarea cauzei, neputându-se pronunța asupra niciunei cereri în cauză și, prin urmare, nici asupra unei eventuale cereri de amânare a judecării, indiferent de motivele invocate.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentului nu i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea constata nulitatea încheierii atacate și nici nu a fost încălcat dreptul acestuia la apărare, în temeiul dispozițiilor art. 496 din același cod Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.