Decizia nr. 427/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Obiectul acțiunii. Sentința primei instanțe. Prin cererea înregistrată, la data de 14.12.2016, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor, suspendarea Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de o lună a autorizației de comisionar în vamă nr. 173/26.02.2002 emise în favoarea sa, anularea Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 31068/10.11.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor prin care s-a dispus respingerea contestației fiscale formulate de către societatea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor. Prin sentința civilă nr. 133 din 30 martie 2017, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat Decizia nr. 63/11.10.2016 emisă de Direcția Generală a Vămilor, a respins, ca fiind fără obiect, suspendarea executării Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de pârâtă și a obligat pârâta Direcția Generală a Vămilor la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 5.125,39, reprezentând cheltuieli de judecată.

Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinice. Recurenta a solicitat, în prealabil, să se ia act că, potrivit H.G. nr. 520/2013, în Anexa 1, în cadrul Agenției funcționează Direcția Generală a Vămilor, structură fără personalitate juridică, iar pentru pârâta cu care reclamanta a înțeles să se judece, calitate de pârâtă o are Agenția Națională de Administrare Fiscală, cerând ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul acestei din urmă instituții. În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, susținând, în esență, că actul anulat a fost emis legal, întrucât reclamanta a încălcat obligația prevăzută de art. 578 alin. (1) lit. j) din Regulamentul vamal, aspect reținut și de instanța de fond.

Decizia instanței de recurs Prin Decizia nr. 1471 din 10 martie 2020, Înalta Curte a respins recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. A reținut instanța de recurs că, prin încheierea din data de 16 februarie 2017, instanța de fond a statuat asupra calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Vămilor, arătând că aceasta are calitatea de pârâtă în cauză. De asemenea, prin încheierea din 16 martie 2017, Curtea de Apel Cluj a constatat că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are calitate de reprezentant al pârâtei Direcția Generală a Vămilor. În acest context recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat prezentul recurs, în nume propriu, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, fără a înțelege să recureze și încheierile prin care instanța de fond a statuat asupra calității procesuale pasive a Direcției Generale a Vămilor și a lipsei calității de reprezentant a Agenției Naționale de Administrare fiscală pentru pârâta chemată în judecată. Astfel, Înalta Curte a apreciat că, în recurs, pot avea calitatea de părți doar persoanele care au avut această calitate și în fața primei instanțe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul inițial.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva Deciziei nr. 1471 din 10 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat contestație în anulare, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința admiterii acestuia, modificării hotărârii instanței de fond și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. A susținut contestatoarea că, în situația în care încheierile din 16 februarie 2017 și din 16 martie 2017 sunt încheieri interlocutorii care se atacă odată cu fondul, iar prin recurs a criticat sentința și sub aspectul calității procesuale pasive a Direcției Generale a Vămilor (Încheierea din 16 februarie 2017) și al lipsei calității de reprezentant a ANAF (Încheierea din 16 martie 2017), sunt aplicabile dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanța de recurs omițând să cerceteze motivele de casare invocate. Instanța de recurs a invocat dispozițiile art. 458 C. proc. civ., însă nu pot fi avute în vedere aceste susțineri întrucât Agenția Națională de Administrare Fiscală are interes să apere actele emise de Direcția Generală a Vămilor (direcție fără personalitate juridică aflată în cadrul ANAF). În cauză nu s-a schimbat cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, în situația în care, așa cum a arătat și în fața instanței de fond și al celei de recurs, singura instituție care a avut calitate de parte a fost Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată în instanță de Direcția Generală Juridică. Recursul în mod corect a fost formulat de ANAF prin Direcția Generală Juridică, având în vedere atât structura organizatorică a ANAF, cât și atribuțiile direcțiilor de specialitate din cadrul ANAF. La primul motiv de recurs, neanalizat în niciun fel de instanță, a arătat faptul că în cadrul atribuțiilor Direcției Generale a Vămilor, prevăzut în Regulamentul de Organizare și Funcționare al ANAF, nu se regăsesc atribuții privind reprezentarea în instanță. Pentru actele întocmite de Direcția Generală a Vămilor, calitatea procesuală pasivă aparține Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca instituție cu personalitate juridică în cadrul căreia se află Direcția Generală a Vămilor, care este o instituție fără personalitate juridică, neputând să stea singură în fața instanțelor de judecată. Reprezentarea în instanță a ANAF se face de către Direcția Generală Juridică, astfel că apărările în cauzele în care sunt atacate decizii emise de Direcția Generală a Vămilor din cadrul ANAF, inclusiv exercitarea căilor de atac și reprezentarea în instanță, se realizează pentru ANAF de către Direcția Generală Juridică.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Agenției Naționale de Administrare Fiscală-Direcția Generală Juridică în formularea contestației în anulare. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată calea de atac formulată, pentru următoarele considerente. 6.1. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, potrivit cărora "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când: 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen." A invocat faptul că instanța de recurs a respins recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală pasivă și că ar fi omis să cerceteze motivul de recurs prin care a arătat faptul că instanța de fond a citat în mod eronat Direcția Generală a Vămilor, cât și susținerile sale vizând calitatea ANAF de reprezentant a Direcției Generale a Vămilor. 6.2. Constată Înalta Curte că instanța de recurs a analizat cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 499 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Agenția Națională de Administrare Fiscală. Conform art. 499 C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare." Prin urmare, nu se poate reține incidența ipotezei prevăzute de art. 503 C. proc. civ. referitoare la omisiunea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate, de vreme ce instanța de recurs a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Agenția Națională de Administrare Fiscală, fără a evoca și analiza motivelor de casare. Referirea instanței de recurs la încheierile de ședință din 16 februarie 2017 și, respectiv, 16 martie 2017, a fost doar în scopul motivării aspectului vizând lipsa calității procesuale active a recurentei și nu în contextul analizării motivelor de recurs invocate. De altfel, după cum a reținut și instanța, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din 16 februarie 2017, prin care instanța de fond a constatat că Direcția Generală a Vămilor este pârâtă în cauză. După cum s-a reținut anterior, prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare, instanța de recurs nu a evocat și nu a analizat motivele de casare invocate, ci s-a pronunțat cu prioritate asupra calității active a recurentei ANAF. 6.3. În raport cu cele expuse, față de cererea intimatei S.C. A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.053,88 RON, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, reținând culpa procesuală a contestatoarei, Înalta Curte o găsește întemeiată, în temeiul art. 453 C. proc. civ. 6.4. Temeiul legal al soluției adoptate Față de aceste considerente, Înalta Curte, reținând că nu este incident motivul reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată, și va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimată.