ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2016 în dosarul nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR: - suspendarea deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de o lună a autorizației de comisionar în vamă nr. 173/26.02.2002 emise în favoarea societății A. S.R.L., în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la data soluționării definitive a cererii de chemare în judecată; - anularea Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor, prin care organul de control a dispus suspendarea pentru o perioadă de o lună a autorizației de comisionar în vamă nr. 173/26.02.2002 emise în favoarea societății A. S.R.L.; - anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 31068/10.11.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor prin care s-a dispus respingerea contestației fiscale formulate de către societatea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 133/2017 pronunțată în data de 30 martie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor, a anulat Decizia nr. 63/11.10.2016 emisă Direcția Generală a Vămilor, a respins ca fiind fără obiect suspendarea executării deciziei nr. 63/11.10.2016 emisă de pârâtă și a obligat pârâta Direcția Generală a Vămilor la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 5.125,39, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice. Recurenta a solicitat, în prealabil, să se ia act că, potrivit H.G. nr. 520/2013, în Anexa 1, în cadrul Agenției funcționează Direcția Generală a Vămilor, structură fără personalitate juridică, iar pentru pârâta cu care reclamanta a înțeles să se judece, calitate de pârâtă o are Agenția Națională de Administrare Fiscală, cerând ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul acestei din urmă instituții. În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, susținând, în esență, că actul anulat a fost emis legal, întrucât reclamanta a încălcat obligația prevăzută de art. 578 alin. (1) lit. j) din Regulamentul vamal, aspect reținut și de instanța de fond.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia în principal a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, aspect care va fi analizat cu prioritate în condițiile art. 248 din C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 din același Cod. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea și anularea Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor și anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 31068/10.11.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor prin care s-a dispus respingerea contestației fiscale formulate împotriva Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcția Generală a Vămilor. În cauză, se reține că intimata-reclamată A. S.R.L. a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor în calitate de emitent al actului administrativ atacat și în considerarea capacității de drept administrativ a organului emitent, sentința recurată fiind pronunțată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această direcție, în calitate de pârâtă. Calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a solicitat să se ia act că această instituție are calitate de pârâtă pentru Direcția Generală a Vămilor cu care reclamanta a înțeles să se judece în primă instanță, structură fără personalitate juridică care funcționează în cadrul Agenției, potrivit H.G. nr. 520/2013. Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 16 februarie 2017 instanța de fond a statuat asupra calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Vămilor arătând că aceasta are calitatea de pârâtă în cauză. De asemenea, prin încheierea din 16 martie 2017, Curtea de Apel Cluj a constatat că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are calitate de reprezentant al pârâtei Direcția Generală a Vămilor. În acest context recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat prezentul recurs, în nume propriu, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, fără a înțelege să recureze și încheierile prin care instanța de fond a statuat asupra calității procesuale pasive a Direcției Generale a Vămilor și a lipsei calității de reprezentant a Agenției Naționale de Administrare fiscală pentru pârâta chemată în judecată. În acest context Înalta Curte reține că, dacă în fața instanței de fond calitatea procesuală se raportează, așa cum dispune art. 36 C. proc. civ., la calitatea de subiect al raportului juridic litigios, în căile de atac calitatea procesuală se raportează la calitatea de parte în fața instanței de fond. Astfel, art. 458 C. proc. civ. dispune: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." De asemenea, potrivit art. 494 raportat la art. 478 din C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părți doar persoanele care au avut această calitate și în fața primei instanțe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul inițial. Or, raportat la împrejurarea că Agenția Națională de Administrare Fiscală, recurentă în cauză, nu a figurat ca parte în proces la judecata cauzei în fond, iar prin încheierea din 16 martie 2017 instanța de fond a reținut că aceasta nu are nici calitatea de reprezentant al pârâtei Direcția Generală a Vămilor se va reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu justifică calitatea procesuală activă în exercitarea prezentului recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru lipsei calității procesuale active.