ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de 07.06.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Ministerul Finanțelor Publice,

1.anularea în parte a Deciziei Președintelui Curții de Apel Suceava nr. 123/2017 și a Hotărârii Colegiului de conducere al CA Suceava nr. 11/2017, în ceea ce privește valoarea de referință sectorială (VRS) aferentă perioadei 09.04.2015-30.09.2016

2.obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea unor noi decizii prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților pe baza unei VRS de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015, și de 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016.

3.obligarea pârâtei CA Suceava la plata către fiecare reclamant a diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor solicitate și drepturile încasate pe perioada 09.04.2015-30.06.2016, actualizate cu inflația până la data plății, precum și la plata dobânzii leale aferente acestor diferențe, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data achitării efective și integrale a diferențelor.

Prin sentința nr. 664 din 16 februarie 2018, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava.

A anulat în parte Decizia Președintelui CA Suceava nr. 123/2017 și Hotărârea Colegiului de conducere al CA Suceava nr. 11/2107, în ceea ce privește VRS aferentă perioadei 09.04.2015-30.09.2016.

A obligat pârâta CA Suceava la emiterea unor noi decizii prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților pe baza:

- unei VRS de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015

- unei VRS De 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016.

A obligat pârâta CA Suceava la plata către fiecare reclamant a diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus și drepturile încasate pe perioada 09.04.2015-30.06.2016, actualizate cu inflația până la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data achitării efective și integrale a diferențelor.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Curtea de Apel Suceava a formulat recurs, solicitând casare hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților-personal auxiliar de specialitate și conex ca fiind rămase fără obiect.

A susținut recurenta-pârâtă că, prin Decizia nr. 143/14.06.2018, Președintele Curții de Apel Suceava a decis că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Astfel, având în vedere că dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație sunt accesorii ale debitului principal, rezultă că și capătul de cerere cu privire la această solicitare a rămas fără obiect.

În dovedire, recurenta-pârâtă a depus copia Deciziei nr. 143/14.06.2018 a Președintelui Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a lucrărilor și actelor dosarului, constată că recursul este nefondat.

4.1. Recurenta-pârâtă nu a criticat cele reținute de prima instanță prin hotărârea recurată, ci a argumentat că acțiunea ar fi rămas fără obiect.

Lipsa de obiect a acțiunii a fost susținută de pârât prin raportare la emiterea Deciziei nr. 143/14.06.2018 a Președintelui Curții de Apel Suceava prin care, la art. 1, s-a stabilit că, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute prin raportare la VRS 421,36 RON, pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 prin raportare la VRS 463,6 RON.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamanților de a le fi recunoscute drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate.

4.2. Înalta Curte reține că Decizia nr. 143/2018 a Președintelui Curții de Apel Suceava, de care se prevalează recurenta-pârâtă, a fost emisă la 14 iunie 2018, ulterior pronunțării sentinței recurate.

Prin urmare, obiectul acțiunii exista atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond, 16 februarie 2018.

Astfel, Înalta Curte apreciază că emiterea acestei decizii, după soluționarea cauzei în primă instanță, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispozițiilor instanței de fond, având efectul unei achiesări la dispozițiile din sentință referitoare la emiterea ordinului de salarizare.

Decizia prin care au fost recunoscute pretențiile reclamanților a fost emisă în baza dispozițiilor legale avute în vedere de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.

4.3. În ceea ce privește fondul acțiunii, recurenta-pârâtă nu a înțeles să critice hotărârea instanței de fond.

Prin urmare, nu se poate dispune casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca rămase fără obiect, nici în privința capătului principal de cerere și nici în privința capătului referitor la dobânda legală și actualizarea sumelor cu indicele de inflație.

4.4. Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței nr. 664 din 16 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2021.