ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2021

HOTĂRÂRE
18.02.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiție să emită un nou ordin de stabilire a indemnizațiilor de încadrare brute lunare pentru reclamanți, care să aibă în vedere raportarea la VRS în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, iar, începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 30.11.2015, prin raportare la VRS în cuantum de 445,5 RON;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava la plata diferenței dintre venitul calculat anterior și cel efectiv primit, diferență care va fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, calculată de l adata exigibilității fiecărei obligații lunare de plată, începând cu data de 09.04.2015v și până la data plății efective;

- obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților solicitate de la ceilalți doi pârâți.

Prin sentința civilă nr. 4594 din 9 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A admis excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român la alocarea fondurilor bugetare.

- A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român la alocarea fondurilor bugetare, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

- A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției raportat la capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale.

- A respins capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale formulat în contradictoriu cu Ministerul Justiției, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

- A respins excepția rămânerii fără obiect ca neîntemeiată.

- A admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O..

- A anulat în parte Ordinul ministrului justiției nr. 1469/C/24 mai 2017, în ceea ce îi privește pe reclamanți.

- A obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți ordine individuale de salarizare, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

- A obligat pârâta Curtea de Apel Suceava la plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre venitul calculat potrivit valorilor de referință sectoriale menționate anterior și salariul efectiv plătit în perioadele 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 01.12.2015-01.10.2016, diferențe care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei rate lunare și până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 4594 din 9 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, pârâtul a susținut în esență că ca la acest moment pretențiile reclamanților au fost satisfăcute și ca urmare acțiunea acestora a rămas fără obiect, având în vedere că, pe lângă OMJ nr. 2066/C/2018, avut în vedere de instanța de fond, a fost emis și OMJ nr. 3081/C/07.08.2018, prin care au fost stabilite drepturile individuale ale reclamanților.

Astfel, la data de 24.05.2018 ministrul justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, în baza dispozițiilor Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată, cu modificări și completări prin Lege nr. 71/2015, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, a dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama de Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale precum și Ordinul nr. 75 din 15.03.2018 emis de Președintele înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă că judecătorii, magistrații -asistenți, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul instanței supreme sunt salarizați, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin acordarea valorii de referință sectorială (VRS) de 421,36 RON, respectiv VRS 405 tei, la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 13/2008 privind creșterile salariate aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008 și, pentru perioada 01.12,2015 - 31.12.2017, prin acordarea unei VRS de 463,5 tei, respectiv VRS 405 tei ta care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 13/2008 și 10%, procent prevăzut de Legea nr. 293/2015.

Astfel, art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 2066/2018 prevede că, în perioada 09.04.2015 -30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 tei.

Totodată, alin. (2) al art. 1 prevede că, în perioada 01.12.2015 -31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 tei.

În același timp, alin. (3) prevede ca, începând cu 01.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariate pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate ta alin. (2).

În fine, recurentul a arătat că în aplicarea prevederilor OMJ nr. 2066/2018 a fost emis OMJ nr. 3081/C/07.08.2018 care stabilește că, începând cu data de 01.07.2018, judecătorii din cadrul instanțelor aflate în circumscripția Curții de Apel Suceava beneficiază de drepturile prevăzute în anexele la acest ordin.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat: obligarea pârâtului Ministerul Justiție să emită un nou ordin de stabilire a indemnizațiilor de încadrare brute lunare pentru reclamanți, care să aibă în vedere raportarea la VRS în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, iar, începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 30.11.2015, prin raportare la VRS în cuantum de 445,5 RON;obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava la plata diferenței dintre venitul calculat anterior și cel efectiv primit, diferență care va fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, calculată de l adata exigibilității fiecărei obligații lunare de plată, începând cu data de 09.04.2015v și până la data plății efective și obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților solicitate de la ceilalți doi pârâți.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinele nr. 2066/C/2018, nr. 3081/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților.

Prin art. 1 al Ordinului nr. 2066/2018, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

În aplicarea prevederilor OMJ nr. 2066/2018 a fost emis OMJ nr. 3081/C/07.08.2018 care stabilește că, începând cu data de 01.07.2018, judecătorii din cadrul instanțelor aflate în circumscripția Curții de Apel Suceava beneficiază de drepturile prevăzute în anexele la acest ordin.

Înalta Curte constată că prin ordinele menționate s-a dispus recalcularea indemnizației intimaților-reclamanți prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimaților și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4594 din 9 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca rămasă fără obiect.

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4594 din 9 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 februarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-01-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2021
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată, la data de 07.06.2017, pe rolul Curț
ÎCCJ 2021-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4904/2021
Ședința publică din data de 21 octombrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curți
ÎCCJ 2021-04-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2457/2021
ă și rata inflației la sumele datorate ca diferență, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective; - obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuări
ÎCCJ 2022-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4363/2022
Ședința publică din data de 4 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții
ÎCCJ 2021-04-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2021
Ședința publică din data de 8 aprilie 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul acestei ins
Sursă