ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 391/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din 13.06.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004 anularea parțială a deciziei nr. 264/30.05.2016 emisă de pârât, în sensul acordării dreptului de despăgubire inclusiv pentru suma neaprobată de 1.473,97 RON, cu titlu de diferență despăgubire, în dosarul de daună x, aferentă autovehiculului marca x, cu număr de înmatriculare x, asigurat CASCO la B. S.A. cu polița de asigurare x. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 391 pronunțată în data de 28 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În susținerea cererii de recurs, aceasta a invocat, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile contractuale, respectiv art. 14.6, art. 14.13, art. 14.4, și art. 14.15 din Condițiile de asigurare CASCO, precum și Norma ASF nr. 23/2014, raportat la opțiunea exprimată de subsemnatul la momentul solicitării despăgubirii; - instanța de fond nu a luat în considerare că valoarea pieselor, materialelor și a manoperei, în cuantum de 6.462,04 RON, a fost stabilită în baza devizului estimativ nr. x/25.11.2015 emis de S.C. C. S.R.L., reprezentanță de marcă x în Timișoara, pe baza prescripțiilor tehnice emise de producător; - intimatei FGA îi sunt opozabile din Condițiile de asigurare CASCO, având în vedere calitatea sa de succesor legal în ceea ce privește obligațiile asumate de asigurătorul B. S.A..

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Intimatul a susținut că are obligația de a analiza și instrumenta dosarele de dauna astfel încât să existe un echilibru între valoarea prestației executate și despăgubirea acordată, având în vedere cazurile similare și prețurile agreate de reprezentanțele mărcilor autovehiculelor. Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din cererea de recurs. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, forma în vigoare la data producerii evenimentului asigurat: "(1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA. (2) Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. În cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada radierii din circulație a vehiculului avariat și a valorificării integrale a acestuia către o societate specializată în dezmembrarea și reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menționată în documentele fiscale justificative eliberate de societatea respectivă, fără a putea depăși 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. (3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53. (4) În cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale. (5) - alineatul a fost abrogat prin Norma ASF nr. 2/2015. (6) Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și de reparație la vehicule. (7) Costul reparațiilor efectuate la vehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate. (8) Dacă pentru unele părți componente sau piese ale vehiculului nu există prețuri practicate de unitățile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabilește pe baza prețurilor din sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu prețurile din sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto ori cu cele practicate de unitățile de specialitate, pentru părțile componente ori piesele unor vehicule similare. (9) Despăgubirile nu pot depăși: a) cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul face dovada reparării vehiculului; b) cuantumul pagubei, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, și în cazul daunelor parțiale. (10) Dauna totală se definește ca fiind situația în care cuantumul pagubei, definit conform alin. (3), depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului. (11) În cazul unei daune majore, asigurătorul RCA are obligația de a comunica în scris păgubitului, în termen de 10 zile de la data avizării daunei, valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acordată, precum și modul de calcul al acesteia. (12) Se definește dauna majoră ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului". În conformitate cu Condițiile de asigurare CASCO, anexe la polița nr. x/08.10.2014: "(…) Art. 14.

În cazul înlocuirii/reparației consecință a producerii evenimentului asigurat, cuantumul daunei asigurate este egal cu costul reparațiilor și/sau înlocuirilor părților componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluțiilor tehnologice stabilite prin procesul-verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale si manoperă aferente. (…) Art. 14.13. În funcție de opțiunea Asiguratului, indemnizația se stabilește astfel: a) pe baza documentelor de reparație emise de unitățile specializate, care cuprind prețurile pieselor de schimb, materialelor si a manoperei aferente, fără a depăși prețurile practicate de reprezentanțe; b) pe baza devizelor estimative de reparație în regie proprie, emise potrivit evaluării Asigurătorului, în concordanță cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare; devizele estimative vor cuprinde toate piesele, materialele si manopera necesară readucerii autovehiculului avariat la starea de dinaintea producerii evenimentului asigurat. Art. 14.14. Asigurătorul poate acorda un avans din despăgubire pe baza unui deviz antecalcul întocmit de unități specializate agreate sau în baza estimărilor sale; valoarea avansului este de cel mult 60% din valoarea devizului antecalcul. în aceste cazuri nu se va lua în calculul valoarea TVA-ului aferent. Art. 14.15. Dacă asiguratul optează pentru una din variantele prevăzute la punctele 14.13 b) sau 14.14) de mai sus și prezintă ulterior documentele de reparație finale pentru daunele constatate, iar valoarea totală rezultată din acestea depășește valoarea daunei asigurate stabilită inițial de Asigurător, B. va achita diferența rezultată, însă doar după verificarea reparațiilor (…)". Instanța de fond a reținut că valoarea estimată a reparațiilor necesare pentru autoturismul marca x avariat se justifică parțial, mai puțin suma de 1473,97 RON, având în vedere că prețurile practicate de unitatea care a efectuat reparația depășesc tarifele unităților de reprezentanță ale mărcii autoturismului avariat. Înalta Curte constată că S.C. C. S.R.L., unitatea care a emis devizul estimativ nr. x/25.11.2015, are calitatea de reprezentanță de marcă x în Timișoara, situație necontestată de niciuna dintre părți. În consecință, Înalta Curte reține că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor 51 alin. (4) din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat, raportate la dispozițiile art. 14.6, art. 14.13 și art. 14.15 din Condițiile de asigurare CASCO, anexe la polița nr. x/08.10.2014. Împrejurarea că alte reprezentanțe de marcă x din Romania practică tarife inferioare celor practicate de S.C. C. S.R.L. nu poate constitui un temei pentru respingerea cererii de plată cu privire la suma de 1.473,97 RON. În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod nelegal, a respins acțiunea formulată de reclamant, acțiune prin care acesta a solicitat acordarea dreptului de despăgubire inclusiv pentru suma de 1.473,97 RON. Pentru aceste considerente, reținând că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa în tot sentința atacată. Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma rejudecării cauzei, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea și va anula parțial Decizia nr. 264/30.05.2016 emisă de pârâtul F.G.A, în sensul acordării dreptului de despăgubire inclusiv pentru suma de 1.473,97 RON, cu titlu de diferență despăgubire.