ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul Ministerul Apărării Naționale ca reprezentant legal al Unității Militare 02543 Iași a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor-Romsilva să preia pe bază de protocol de la Ministerul Apărării Naționale terenul în suprafața de 12,06 ha, parte din imobilul 2449 Vâlcele, transmis Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva prin Hotărârea de Guvern nr. 633 din data de 30.06.2010.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3244 din 20 septembrie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale în reprezentarea Unității Militare nr. 02543 Iași, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva și a obligat pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva ca în executarea H.G. nr. 633 din 30.06.2010 să procedeze la întocmirea/finalizarea protocolului cu ministerul reclamant cu privire la terenul în suprafață de 12,06 ha, parte din imobilul 2449 Vâlcele, transmis RNP-Romsilva prin H.G. nr. 633/30.06.2010.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ. Recurenta susține că o parte din imobilul ce formează obiectul acestui dosar se află înscris în amenajamentele silvice, iar o altă parte a acestui imobil se găsește în proprietate privată, conform Procesului-verbal de punere în posesie nr. x/08.07.2002. Documentația privind necesitatea și oportunitatea scoaterii din fond forestier a unei suprafețe de 25,0 ha teren cu destinație forestieră s-a făcut anterior datei de 01.01.1964, când organizarea administrativă a suprafeței de fond forestier, aflat în administrarea Ocolului Silvic Sfântul Gheorghe, era făcută în mai multe unități de producție, printre care U.P. VI Hăghid și U.P. VII Vâlcele, ceea ce explică nominalizarea U.P. VII în Anexa 1 la H.C.M nr. 296/27.05.1964. De asemenea, recurenta precizează că reclamantul nu a depus, la dosarul cauzei, vreun proces-verbal de predare-primire a întregii suprafețe de 25,0 ha, întocmit în anul 1964 sau ulterior acestei date. Deci, din suprafața ce formează obiectul acestui dosar și a H.G. nr. 633/2010 o parte se găsește în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, posibil să se afle în administrarea ambelor părți din prezentul dosar, iar o altă parte a fost restituită în temeiul legilor fondului funciar în anul 2002 și formează, în acest moment, obiect al proprietății private. În ceea ce privește acordul de preluare a imobilului de către Romsilva despre care face vorbire reclamantul în acțiune, pagina 2, alin. (5), și este menționat și de către instanța de fond, respectiv adresa nr. x/19.02.2009, recurenta susține faptul că acest acord a fost un acord de principiu ce a avut în vedere strict prevederile H.C.M. 296/1964, fără a lua în calcul suprafața predată efectiv, fapt care rezultă din alin. (4) al adresei care are următorul cuprins: "După elaborarea proiectului susmenționat vă rugăm să ne transmiteți un exemplar pentru a formula un punct de vedere". Acest acord este formulat ca răspuns la solicitarea M.A.N., Unitatea Militară 02523 nr. x/15 ian. 2009, în care se preciza faptul că "Ministerul Apărării Naționale are în administrare imobilul 2449, în suprafață de 25 ha ...", fără a preciza suprafața preluată efectiv sau fără a preciza faptul că suprafața preluată efectiv este mai mică decât suprafața de 25 ha ce a făcut obiectul H.C.M. 296/1964. Proiectul de hotărâre de guvern nu a mai fost transmis Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și, pe cale de consecință, a fost emis fără a lua în considerare întreaga stare reală de fapt. În opinia recurentei, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, fără o motivare în conformitate cu prevederile legale aplicabile, a "recalificat" cererea reconvențională ca fiind o apărare de fond, cu simpla și insuficienta motivare că "pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva recunoaște faptul că se află în posesia suprafeței de teren în litigiu, fără să invocate în favoarea sa un drept încălcat de reclamantă". Din toate apărările formulate și din înscrisurile depuse rezultă faptul că doar o parte din imobilul ce formează obiectul prezentei cauze se află în administrarea regiei, iar o altă parte a fost restituit în temeiul legilor fondului funciar, în acest sens fiind înscrisurile depuse la dosar. Dispozițiile legale care reglementează cererea reconvențională (art. 209, alin. (1) C. proc. civ.) nu impun ca obiectul cererii reconvenționale să fie rezultatul unui drept încălcat de reclamantul în cauză, ci dispun că: "Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională." Instanța de fond nu a ținut cont de starea reală de fapt dovedită cu înscrisuri, respectiv a ignorat și nu a ținut cont de faptul că o parte din imobilul ce face obiectul H.G. nr. 633/2010 a fost restituit în temeiul legilor fondului funciar și are statut de proprietate privată, că acesta nu se mai află în proprietatea publică a statului și de faptul că o altă parte din imobilul ce face obiectul H.G. nr. 633/2010 se găsește în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și, pe cale de consecință, nemotivat, a pronunțat o hotărâre care este imposibil de pus în aplicare. Mai mult, instanța de fond face abstracție, cu bună știință, de probele depuse la dosar și apărările, orale și scrise, formulate astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile H.G. nr. 633/2010. Recurenta mai susține că a solicitat proba cu expertiză tehnică, respinsă nemotivat de către instanța de fond.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea de Guvern nr. 633 din data de 30.06.2010 privind transmiterea unei părți dintr-un imobil, reprezentând teren, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, s-a aprobat transmiterea unei părți din imobilul 2449 Vâlcele, reprezentând un teren cu suprafață de 12,06 ha prin administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva. Intimatul-reclamant a susținut că deși dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 633 prevăd ca predarea-preluarea părții de imobil să se facă pe bază de protocol încheiat între părțile interesate, autoritatea publică pârâtă nu a fost de acord cu aceasta. Înalta Curte constată că terenul, în suprafață de 25 ha, aferent imobilului 2449 Vâlcele din județul Covasna a intrat în administrarea Ministerului Apărării Naționale în baza Dispoziției Consiliului de Miniștri nr. 296/14.05.1964, privind scoaterea din fondul forestier și transmiterea unor terenuri situate în regiunea Brașov, Ocoalele Zărnești, Sfântu-Gheorghe, din administrarea operativă a Întreprinderii Forestiere Brașov, de sub îndrumarea și controlul Ministerului Economiei Forestiere, în administrarea operativă a Ministerului Forțelor Armate. Imobilul 2449 Vâlcele, cu nr. de inventar M.F. x, cod de clasificare 8.19.01, este inclus în Inventarul centralizat bunurilor din domeniul public al Statului, aprobat prin H.G. nr. 1705/29.11.2006, anexa 4 în care sunt prevăzute aceste bunuri. Prin minutele încheiate la data de 12.02.2009 și 26.05.2009, s-a stabilit o colaborare între reprezentanții Direcției Domenii și Infrastructuri din Ministerul Apărării Naționale și ai Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva pentru reglementarea situației juridice a terenurilor fond forestier aflate în patrimoniu și regularizarea evidențelor ministerului. De asemenea, prin adresele nr. x/31.08.2010 și nr. y/27.03.2012, recurenta-pârâtă și-a motivat refuzul prin faptul că acel fond forestier se afla în administrarea Direcției Silvice Covasna, anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 633/30.06.2010, deși prin adresa nr. x/19.02.2009 a solicitat transmiterea suprafeței respective, care a stat la baza inițierii actului normativ menționat, avizat și de Ministerul Mediului și Pădurilor. Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că transmiterea unui bun din domeniul public al statului din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea Consiliului Județean Brașov se poate face potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prin hotărâre a Guvernului. Dreptul de administrare a Ministerului Apărării Naționale pentru suprafața de teren de 12,06 ha s-a transmis odată cu intrarea în vigoare a hotărârii de Guvern, și nu anterior, prin operarea în amenajamentul silvic, efectuată unilateral de către Ocolul Silvic Sfântu-Gheorghe. Astfel, datorită refuzului încheierii unui protocol de predare a imobilului de către Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, potrivit dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 633, terenul în suprafață de 12,06 ha, a rămas în Inventarul cu bunuri din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale, aprobat prin H.G. nr. 1705/29.11.2006, anexa 4, cu valoarea aferentă celor 25 ha, prevăzută în evidența contabilă a Ministerului Apărării Naționale, respectiv cu suprafața de teren de 25 ha și valoarea aferentă acesteia în evidența contabilă a Ministerului Apărării Naționale. Operarea în Inventarul cu bunuri din domeniul public al statului și scăderea din evidența contabilă a unității se poate face doar pe bază de protocol de predare-primire. Prin urmare, în mod temeinic și legal s-a constatat că suprafața de 12,06 ha se află deja în posesia/administrarea de fapt a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, iar cele două autorități au obligația de executare a H.G. nr. 633/2010 și de punere în acord a situației juridice cu situația de fapt privind suprafața de teren ce face obiectul hotărârii. Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.