Decizia nr. 3878/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu Ministrul Educației Naționale, a solicitat anularea OMEN nr. 3192/06.02.2017, modificarea alin. (2) din art. 21 din OMECTS nr. 5549/06.10.2011 în sensul eliminării sintagmei "persoana care a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni " sau a înlocuirii conjuncției "sau" cu "și", obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 329/2017 din data de 20 octombrie 2017, a admis cererea de chemare în judecată precizată și completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Educației Naționale, a anulat parțial dispozițiile art. 21 alin. (2) OMECTS nr. 5549/6.10.2011 în sensul eliminării sintagmei "persoana care a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni", a anulat Ordinul nr. 3192/06.02.2017 emis de pârâtul M.E.N., a obligat pârâtul Ministrul Educației Naționale să modifice art. 7 alin. (4) lit. c) din Anexa de OMEN nr. 4619/22.09.2014 respectiv art. 8 alin. (1) lit. d) din aceeași anexă la ordin în sensul completării prevederilor legale cu precizarea că pentru membrii indicați la art. 7 alin. (1) lit. a) din aceeași anexă nu orice condamnare atrage incompatibilitatea, respectiv pierderea calității de membru în consiliu de administrație ci doar acele condamnări prin intermediul cărora instanța de judecată a lipsit persoana condamnată de dreptul de a ocupa o funcție în cadrul sistemului de învățământ prin hotărâre de condamnare definitivă, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intimata accesorie B. în favoarea pârâtului Ministrul Educației Naționale, fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și intervenienta B. . 3.1. În motivarea recursului său, Ministerul Educației Naționale a arătat, în esență, următoarele: Conform art. 246 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare; "Pot ocupa funcții de conducere, de îndrumare și de control în unitățile de învățământ și inspectoratele școlare numai cadrele didactice membre ale corpului național de experți în managementul educațional." Mai exact, conform art. 257 alin. (1) din legea menționată anterior: " (1) Funcția de director și de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare membre ale corpului național de experți în management educațional." Înscrierea în corpul național de experți în managementul educațional este reglementată de Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului de selecție, a cadrelor didactice pentru constituirea corpului național de experți în managementul educațional, aprobată prin OMECTS nr. 5549/2011, cu modificările și completările ulterioare, metodologie emisă în baza prevederilor art. 246 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare: "Procedura și criteriile de selecție se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului." Printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un cadru didactic cu privire la dobândirea calității de membru în cadrul corpului național de experți în management educaționale regăsește condiția prevăzută la art. 21 alin. (2) din Ordinul 5549/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului de selecție a cadrelor didactice pentru constituirea corpului național de experți în management educațional care stipulează în mod expres; "Persoana care a fost condamnata pentru săvârșirea unei infracțiuni sau a fost lipsită de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare penală va fi exclusă din Registrul național al experților în management educațional, fără drept de reînscriere." Aceasta reprezintă o condiție sine qua non pentru apartenența în cadrul corpului național de experți în management educațional, fiind o completare a condițiilor enunțate de art. 2 la anexa 1 din ordinul menționat mai sus. Instanța de fond a apreciat că art. 21 alin. (2) din OMECTS nr. 5549/2011 nu respectă prevederile Legii nr. 24/2004 privind tehnica legislativă, neavând un conținut clar, precis și neechivoc, întrucât face referire la o infracțiune oarecare fără nicio distincție sau precizare. De asemenea instanța de fond a considerat că art. 21 alin. (1) din OMECTS nr. 5549/2011 cât și art. 7 alin. (4) și art. 8 alin. (1) alin. (1) din Ordinul nr. 4619/2017 pentru aprobarea Metodologiei-cadru de organizare și funcționare a consiliului de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar, exced art. 234 alin. (3) din. Legea educației naționale cu modificările și completările ulterioare. Prevederile art. 233 alin. (2) din Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare: "Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condițiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale și sunt apte din punct de vedere medical și psihologic pentru îndeplinirea funcției". Astfel, personalul didactic formează elevii și este dator să apere și să promoveze interesele acestora, să demonstreze integritate, existența unei hotărâri judecătorești privind vinovăția unei persoane într-o cauză de natură penală, indiferent de infracțiunea comisă, punând sub semnul întrebării, conduita morală. În ceea ce privește considerentele instanței de fond referitoare la faptul că cerințele pentru calitatea de expert în management educațional, din punct de vedere al condamnării penale, nu pot fi diferite față de cele prevăzute pentru calitatea de cadru didactic. Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordinul nr. 4959/2013 pentru aprobarea Metodologiei de organizare și desfășurare a concursurilor de ocupare a posturilor didactice/catedrelor care se vacantează pe parcursul anului școlar în unitățile de învățământ preuniversitar de stat: "(4) Nu au dreptul să participe la, concurs persoanele care au fost înlăturate din învățământ printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală, persoanele care mi prezintă un document medical din care să reiasă faptul că nu există incompatibilități de ordin medical cu funcția didactică, persoanele care nu au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor și o conduită morală conformă deontologiei profesionale, precum și persoanele care au fost eliminate pentru fraudă sau tentativă de fraudă în cadrul concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învățământul preuniversitar pentru anul școlar curent." Astfel, atât pentru persoanele care vor să ocupe calitatea de cadru didactic, cât și pentru cei care vor să ocupe o funcție de conducere, control sau îndrumare există aceleași reguli în ceea ce privește condamnarea penală, nefăcându-se diferența între cele două calități. Așadar, atât pentru calitatea de cadru didactic, cât și pentru cea de expert educațional nu trebuie sa există o condamnare penală definitivă. Ținând seama că reclamantul a fost condamnat prin decizia definitivă nr. 618/2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțata în dosarul nr. x/2008, acesta nu mai poate fi membru al corpului național de experți în managementul educațional, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/2011 Cât privește încălcarea principiului securității raporturilor juridice, înscrierea în corpul național de experți în management educațional este reglementată de Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului de selecție a cadrelor didactice pentru constituirea corpului național de experți în management educațional, aprobată prin OMECTS nr. 5549/2011, cu modificările și completările ulterioare, metodologie emisă în baza prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. Prevederea din art. 22 din metodologie prin care se stabilește perioada în care inspectoratul școlar va transmite, anual, Direcției Generale Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Educației modificările survenite în datele/statutul cadrelor didactice din județ/municipiul București, membre ale corpului național de experți în management educațional, în vederea reactualizării Registrului național al experților în management educațional, are în vedere ieșirile din sistem (pensionare, renunțare, deces) sau pretransfer în alt județ care de obicei se operează la începutul următorului an școlar. Situațiile prevăzute în Metodologie la art. 21 alin. (2): "Persoana care a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni sau a fost lipsită de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare penală va fi exclusă din Registrul național al experților în management educațional, fără drept de reînscriere." și cele ale art. 21 al in. (1): "(1) În situația în care se constată existența unei situații de incompatibilitate prevăzute fa art. 2 și nedeclarate cu ocazia. depunerii dosarului de înscriere Ia concurs, persoana respectivă va fi exclusă din Registrul național al experților în management educațional, fără drept de reînscriere.", trebuie operate în Registrul național al experților în management educațional la momentul constatării și nu începând cu anul școlar următor. În ceea ce privește momentul radierii reclamantului din Registrul național al experților în management educațional, acesta s-a produs în urma sesizării situației de către Inspectoratul Școlar Județean Maramureș din data de 27.01.2017. Instanța de fond a considerat că art. 21 alin. (2) nu reglementează o altă procedură de reactualizare a registrului, ci face referire doar Ia situația în care se constată existența unei situații de incompatibilitate și nedeclarate cu ocazia depunerii dosarului. Față de această afirmație, este de reținut că situațiile de incompatibilitate nu trebuie să existe pe toată durata desfășurării activității pe funcția de conducere. Astfel, în condițiile în care în acest timp de exercitare a unei activități pe o funcție de conducere, ar apărea o situație de incompatibilitate, aceasta trebuie sa fie înlăturată. În acest sens, la momentul sesizării cu o astfel de situație, Ministerul Educației Naționale a emis ordinul de revocare din funcție a reclamantului. În consecință, întrucât OMEN nr. 3192/10.02.2017 a fost emis cu respectarea prevederilor Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului de selecție a cadrelor didactice pentru constituirea corpului național de experți în management educațional, aprobată prin OMECTS nr. 5549/2011, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că cererea introductivă este neîntemeiată. Astfel, cât privește OMECST nr. 5549/2011, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 3 care era în vigoare la momentul respectiv și stipula în mod imperativ pentru ocuparea funcției de director trebuiau întrunite cumulativ următoarele condiții: "a) au absolvit cu diploma de licență/absolvire studii universitare, respectiv, în cazul concursului de ocupare a funcției de. director în grădinițe sau de director adjunct din unități de învățământ, studii universitare pedagogice/de institutori ori au absolvit cu diplomă de licență/absolvire studii universitare; b) sunt membre ale corpului național de experți în management educațional, conform prevederilor art. 246 alin. (3) si art. 257 alin. (D din Legea educației naționale nr. t/2011, cu modificările si completările ulterioare; c) sunt titulare în învățământul preuniversitar, având încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată, au cel puțin gradul didactic II sau titlul științific de doctor în domeniul în care își desfășoară activitatea; d) dovedesc calități profesionale, manageriale și morale, reflectate prin calificativele "Foarte bine" primite în ultimii 4 ani școlari lucrați efectiv Ia catedră în funcții didactice sau în funcții de conducere din unități de învățământ/inspectorate școlare/casele corpului didactic/Palatul Național al Copiilor/Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice ori în funcții de îndrumare și control din inspectorate școlare/funcții de specialitate specifice Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, indiferent de perioada în care și-au desfășurat activitatea; e) nu au fost sancționate disciplinar în ultimii 4 ani școlari anteriori anului desfășurării concursului, lucrați efectiv la catedră, în funcții didactice sau în funcții de conducere din unități de învățământ/inspectorate școlare/casele corpului didactic/Palatul Național al Copiilor/Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice ori în funcții de îndrumare și control din inspectorate școlare/funcții de specialitate specifice în Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, indiferent de perioada în care și-au desfășurat activitatea; f) nu au fost lipsite de dreptul de a ocupa o funcție de conducere în învățământ prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală: g) sunt apte din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcției, conform prevederilor art. 234 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare; h) nu au avut statutul de "lucrător al Securității" sau "colaborator al Securității". După cum reiese fără echivoc din economia dispozițiilor art. 3 prezentat mai sus, condiția de a fi membru în corpul național de experți și condiția de a nu fi lipsit de dreptul de a ocupa o funcție de conducere în învățământ printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală, aceasta din urmă fiind preluată din art. 234 alin. (3) sunt două condiții fundamental distincte care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a participa la concursul în vederea ocupării funcției de director." Instanța de fond a făcut aici o gravă confuzie, între condițiile necesare care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi membru în corpul național de experți și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoana pentru a fi director. Prin art. 246 alin. (2) legiuitorul a însărcinat ministrul educației naționale să stabilească prin ordin cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi membru în corpul național de experți, prin urmare interpretarea acestor condiții se stabilesc de către ministrul educației naționale prin ordin, ministrul fiind cel delegat de către legiuitor să stabilească condițiile în cauză. În cadrul condițiilor pe care o persoană trebuie să le îndeplinească, ministrul educației naționale prin OMECTS nr. 5549/2011 a impus ca persoanele să nu fie condamnate penal, instanța de fond făcând în mod eronat aplicabile dispozițiile art. 234 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, întrucât acestea reprezintă o altă condiție pe care persoana trebuia să o îndeplinească ca să fie director. Așadar, instanța de fond a raportat în mod greșit prevederile art. 21 alin. (2) din OMECTS nr. 5549/06.10.2011 la dispozițiile art. 234 alin. (3), întrucât cele două condiții sunt distincte și nu se exclud una pe cealaltă. De asemenea, instanța de fond a făcut și o confuzie gravă în ceea ce privește speța dedusă judecății. Condiția impusă de art. 234 alin. (3) se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană să fie director, reclamantul fiind exclus fiind din corpul național de experți în management educațional, întrucât nu mai îndeplinea condițiile impuse prin ordin de ministru pentru a deține această calitate. 3.2. În recursul său, intervenienta B. a arătat, în esență, următoarele: Concluziile instanței privind obligativitatea emiterii ordinului de radiere din Registrul experților în management educațional în afara intervalului în care inspectoratele școlare trimit datele pentru actualizarea acestui registru nu au nici un suport legal. Dispoziția privind anularea parțială a prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/6 octombrie 2011 este dată, de asemenea, cu greșita aplicare a legii. Instanța nu motivează de fapt în ce constă încălcarea principiului securității juridice în cazul Ordinului nr. 3192/6 februarie 2017 și analizează dispozițiile art. 21 alin. (2) din Ordinul 5549/6 octombrie 2011 pentru motive de oportunitate. Instanța depășește limitele puterii judecătorești atunci când obligă Ministerul Educației Naționale la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) din anexa la Ordinul nr. 4619/22 septembrie 2014, respectiv art. 8 alin. (1) lit. d) din același ordin.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate. De asemenea, recurentul Ministerul Educației Naționale a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului și astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului. Recurenta-intervenientă B. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul A..

Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor formulate și a textelor de lege incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă numai sub aspectul criticii dezvoltate cu privire la depășirea limitelor puterii judecătorești de către instanța de judecată atunci când obligă ministerul la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) din anexa la Ordinul nr. 4619/22 septembrie 2014. Textul din art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/2011, contestat în prezenta cauză, are următorul conținut: "Persoana care a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni sau a fost lipsită de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare penală va fi excluse din Registrul național al experților în management educațional, fără drept de reînscriere." Instanța de judecată a considerat că norma mai sus citată din respectivul ordin este nelegală deoarece excede dispozițiilor art. 234 alin. (3) din Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, nr. 1/2011. Art. 234 alin. (3) din actul normativ mai sus citat stipulează că "Nu pot ocupa funcțiile prevăzute la alineatul unu persoanele lipsită de acest drept, pe durata stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală." Acest text legal trebuie coroborat atât cu dispozițiile cuprinse în art. 246, cât și cu cele ale art. 257 din același act normativ, Legea nr. 1/2011. Art. 246 prevede că: "(1) Ministerul Educației și Cercetării înființează corpul național de experți în management educațional, constituit în urma selecției, prin concurs specific, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educațional, cu minimum 60 de credite transferabile. (2) Procedura și criteriile de selecție se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educației și cercetării." Art. 257 alin. (1) prevede, la rândul său, că: "Funcția de director și de director adjunct se ocupă prin concurs public, care constă în probă scrisă și interviu, de către cadre didactice titulare membre ale corpului național de experți în management educațional." Din examinarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că un cadru didactic poate ocupa o funcție de conducere numai dacă face parte din corpul național de experți în managementul educațional. La o analiză comparativă a normei secundare contestate în prezenta cauză și a celei reglementate în art. 234 alin. (3) din Legea educației naționale, este lesne de observat că norma secundară adaugă la lege. Astfel, în timp ce norma superioară statuează că interdicția ocupării unei funcții didactice sau unei funcții de conducere în învățământ operează numai pe perioada stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală, norma secundară instituie interdicția pe o perioadă nedeterminată în ipoteza condamnării unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni. Foarte bine a observat judecătorul fondului că art. 21 alin. (2), contestat de către reclamant, instituie o cale indirectă, ocolită, o condiție neprevăzută de lege pentru ocuparea și menținerea în funcțiile de conducere, control și îndrumare în sistemul de învățământ. Astfel, deși aparent art. 21 alin. (2) se referă exclusiv la experții în management educațional, cerințele legale pentru a dobândi această calitate trebuie să fie identice cu cele prevăzute de lege pentru dobândirea și exercitarea calității de cadru didactic, precum și pentru cele prevăzute pentru funcțiile de conducere, control și îndrumare din învățământ. Altfel spus, dispozițiile din art. 21 alin. (2) din Ordinul 5549/2011 trebuie să fie în consonanță cu cele ale art. 234 alin. (3) din Legea 1/2011, conformitate care însă nu este satisfăcută în cazul de fața. Rezultă cu puterea evidenței că reglementarea din art. 21 alin. (2) din ordinul în discuție tinde să modifice norma juridică superioară, în ceea ce privește interdicția unei persoane condamnate penal de a exercita o funcție didactică sau o funcție de conducere din sistemul de învățământ, ceea ce este contrar principiului ierarhiei actelor normative, invalidând astfel din punct de vedere juridic norma secundară. Invocarea, pe de altă parte, a prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordinul nr. 4959/2013, de către recurent, este lipsită de relevanță juridică în speță. După cum se poate observa, este vorba, de asemenea, de o normă secundară emisă de către același minister, aflată așadar pe același palier normativ cu art. 21 alin. (2) din ordinul în discuție, și care nu poate fi opusă în litigiul de față în care legalitatea normei secundare contestate se examinează strict prin comparație cu o normă juridică superioară. Înalta Curte nu poate primi nici criticile formulate împotriva hotărârii instanței de fond în ceea ce privește încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Instanța de fond a arătat foarte clar că acest principiu nu este respectat în condițiile în care prevederea contestată se referă la o infracțiune oarecare, fără nicio distincție sau precizare, creând în acest fel ambiguitate și neclaritate, or, recurentul nu aduce critici propriu-zise acestui argument îmbrățișat de către instanța de judecată, ci se limitează la a învedera prevederi punctuale din Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului de selecție a cadrelor didactice pentru constituirea Corpului Național de Experți în Management Educațional. Cele arătate de către recurent sunt irelevante, pe deoparte, iar pe de altă parte, indiferent de temeinicia motivelor ce vizează principiul securității raporturilor juridice, art. 21 alin. (2) din ordin este nelegală întrucât contravine dispozițiilor art. 234 alin. (3) din Legea educației naționale, fiind, finalmente, lipsit de importanță dacă și în ce măsură principiul securității juridice a fost încălcat sau nu. În ceea ce privește recursul declarat de către intervenienta B., Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește criticile privitoare la concluziile instanței de fond referitoare la obligativitatea emiterii ordinului de radiere din Registrul Experților în Management Educațional în afara intervalului în care inspectoratele școlare trimit datele pentru actualizarea acestui registru, sunt irelevante deoarece indiferent de intervalul temporal la care face legea referire, în speță, nelegalitatea normei contestate din ordin, art. 21 alin. (2) a fost stabilită de către instanța de judecată în urma analizei comparative a acestui text cu art. 234 alin. (3) din Legea nr. 1/2011. Așadar, nu are importanță în ce termen a dispus Ministerul Educației Naționale radierea din registru a persoanei care se află sub incidența dispozițiilor art. 21 din Ordinul nr. 5549/6.10.2011, aceste dispoziții fiind nelegale din cu totul alt motiv. Nu este fondată, observă Înalta Curte, nici critica adusă hotărârii recurate la punctul doi din memoriul de recurs al intervenientei. În esență, intervenienta consideră că, chiar dacă pentru ocuparea unei funcții de conducere, o minimă condiție este lipsa unei sancțiuni penale prin care se interzice ocuparea funcției, acest lucru nu exclude posibilitatea altor condiții, dacă legea face trimitere expresă la această posibilitate, fără a arăta care sunt limitele posibilității de condiționare. Altfel spus, chiar dacă este necesară calitatea de expert în management educațional pentru ocuparea funcției de director, câtă vreme Legea nr. 1/2011 permite expres stabilirea de către minister a condițiilor pentru a avea această calitate, fără limitări, este evident că art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/2011 este formulat cu respectarea legii . Intervenienta recurentă se află în eroare. Deși Ministerul Educației Naționale este abilitat, potrivit art. 257 alin. (2) din Legea educației naționale să elaboreze o metodologie cu privire la concursul pentru ocuparea funcțiilor de conducere din învățământ, acesta nu este împuternicit să adopte respectiva metodologie fără limitări, cum susține intervenienta. Mai exact, Metodologia trebuie să respecte regulile cu forță juridică superioară din Legea nr. 1/2011, or, așa cum a demonstrat judecătorul fondului, art. 21 alin. (2) din ordin contravine dispozițiilor art. 234 din actul normativ amintit, Legea educației naționale, și din acest motiv norma secundară este invalidă din punct de vedere juridic . Cât privește critica hotărârii instanței de fond referitoare la încălcarea principiului securității juridice, instanța de control judiciara arătat în cuprinsul prezentei decizii, cu ocazia analizării recursului declarat de către Ministerul Educației Naționale, de ce criticile din această perspectivă sunt nefondate, astfel că nu va mai relua examinarea a acestui motiv de recurs . De asemenea nici critica pe care intervenienta a dezvoltat-o la punctul 5 din memoriul său de recurs nu poate fi primită. Instanța de fond a arătat foarte corect în motivarea hotărârii atacate de ce art. 21 alin. (2) din ordin instituie pe o cale indirectă, ocolită, o condiție neprevăzute de lege pentru ocuparea și menținerea în funcțiile de conducere, control și îndrumare în sistemul de învățământ. La fel de exact a arătat instanța de ce norma secundară contestată în prezenta cauză se află în conflict cu prevederile art. 234 din Legea educației naționale. Cu ocazia examinării recursului declarat de către Ministerul Educației Naționale, Înalta Curte a arătat în cuprinsul prezentei decizii de ce împărtășește opinia judecătorului fondului asupra acestei chestiuni, astfel încât nu va relua argumentația cu această ocazie. În schimb, este întemeiată critica pe care recurenta o face hotărârii primei instanțe din perspectiva depășirii limitelor puterii judecătorești atunci când instanța, prin hotărâre, a obligat Ministerul Educației Naționale la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) din Ordinul nr. 4619/2014, respectiv art. 8 alin. 1B din același ordin, pentru motivele arătate în continuare . Prin completarea de acțiune înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 28 august 2017, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la modificarea textelor mai sus arătate din Ordinul nr. 4619/2014, în sensul completării acestor prevederi legale cu precizarea că nu orice condamnare atrage incompatibilitatea, respectiv pierderea calității de membru în Consiliul de Administrație, ci doar acele condamnări prin intermediul cărora instanțele de judecată au lipsit persoana condamnată de dreptul de a ocupa o funcție în cadrul sistemului de învățământ, printr-o hotărâre de condamnare definitiva. Instanța de judecată a admis acest capăt de cerere, astfel cum a fost formulat. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim (protejat de lege) printr-un act administrativ unilateral, se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce a fost cauzată. De asemenea, cu referire la obiectul acțiunii în contencios administrativ, dispozițiile art. 8 alin. (1) din același act normativ prevăd că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Se observă că instanța de judecată, procedând în sensul celor mai sus arătate, a obligat ministerul să adopte o normă cu caracter general, aplicabilă unui număr indeterminat de situații și persoane, impunând astfel autorului normei secundare o anume reglementare cu caracter normativ (de aplicare generală). Cererea reclamantului de obligare a pârâtului să emită o reglementare cu caracter general nu se circumscrie obiectului acțiunii judiciare în contencios administrativ, astfel cum acesta este prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, acțiunea fiind, sub acest aspect inadmisibilă, iar soluția instanței este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, reprezentând o intruziune în sfera activității executive, ceea ce atrage incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. . Față de cele ce preced, constatând că sunt satisfăcute exigențele art. 488 alin. (1) pct. 4, coroborate cu prevederile art. 496 din C. proc. civ., hotărârea primei instanțe fiind nelegală în privința capătului de cerere ce vizează obligarea pârâtului la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) și art. 8 alin. d) din anexa Ordinului nr. 4619/2014, consecința va fi aceea a admiterii ambelor recursuri, casarea în parte a sentinței recurate și respingerea, ca inadmisibil, a respectivului capăt de cerere, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate . Văzând că intervenienta B. a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, Înalta Curte va obliga reclamantul A. să-i plătească acesteia suma de 1.000 RON, cu acest titlu, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.