ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1898/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea introdusă pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale (la data emiterii deciziilor Ministerul Educației și Cercetării Științifice), a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 47443/06.12.2016 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 2411/DGMRU/28.12.2016 ca nemotivate, cu consecința obligării pârâtului la efectuarea unei noi evaluări cu motivarea punctajului acordat pentru fiecare criteriu, raportat la prevederile O.M.E.N. nr. 4315/11.08.2014.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 250 din 03 iulie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 250 din 03 iulie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casare sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici: Așadar aceasta susține că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin răspunsul la întâmpinare, dar și oral în fața instanței de judecată, a ridicat numeroase iregularități privind evaluarea, care nu au fost luate în considerare de către instanța de fond. În aceste condiții apreciază că în cazul de față ne aflăm în prezența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond, în mod netemeinic, afirmă că fișa de (auto)evaluare înregistrată sub nr. x/05.12.2016 este completă și lizibilă. Aceasta afirmă că a depus la dosar singurul exemplar deținut din fișă, expediat de către pârâtă prin fax către Inspectoratul Școlar Județean Bistrita-Năsăud, în data de 09.12.2016, la ora 16:41, iar după cum se poate observa, punctajele acordate de către pârâtă sunt complet nelizibile și nu pot fi identificate sub nicio formă. Atâta timp cât acest punctaj nu este lizibil, recurenta afirmă că s-a aflat în ipostaza, contrar celor reținute de către instanța de fond, de a nu putea contesta evaluarea în mod obiectiv. Potrivit art. 10 alin. (1) din O.M.E.N. nr. 4315/11.08.2014, "Eventualele contestații se adresează, în scris, ministrului educației naționale, în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea la inspectoratul școlar a rezultatelor evaluării. Contestația trebuie însoțită de o fișă de (auto) evaluare completată de contestatar." Instanța de fond, în mod nejustificat, a considerat că nu i-a fost afectat dreptul la apărare. Recurenta afirmă că, obiectiv, i-a fost imposibil să argumenteze o contestație într-un termen de 3 zile lucrătoare, în condițiile în care fișa comunicată de către pârâtă nu a putut fi descifrată. Deci, Curtea de Apel trece cu vederea aceste aspecte relevante, mai mult decât atât, în argumentația că dreptul la apărare nu mi-a fost încălcat, interpretează legea, dreptul material, într-o manieră nicidecum în spiritul legii, ci doar pentru a duce până la capăt o motivare, spunem noi, total eronată. Art. 7 alin. (2) din ordin prevede că "Evaluarea fiecărui inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, director al casei corpului didactic, realizată de comisia de evaluare, se finalizează cu completarea fișelor de evaluare semnate de membrii comisiei și un raport de evaluare, semnat de comisia de evaluare și aprobat de secretarul de stat desemnat să coordoneze această activitate." Recurenta afirmă că în raport de textul legal este de neînțeles de ce instanța a interpretat norme de drept material, afirmând că chiar și prin nesemnarea raportului, membrul de comisie B. și-a însușit acest raport, atâta timp cât prevederile legale sunt clare și nu lasă loc de interpretări. Raportul de evaluare trebuie semnat de către comisia de evaluare, iar sanțiunea nesemnării nu poate fi decât nulitatea acestuia (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) Mai arată recurenta că raportul are același număr de înregistrare -2151/DGMRU/05.12.2016 - cu fișa de auto(evaluare) expediată acesteia și în cadrul căreia i s-a acordat calficativul de 85 de puncte. Există suspiciuni serioase că raportul în cauză a fost întocmit ulterior și a fost postdatat Doar așa se explică, de ce fișa de autoevaluare este semnată de toți cei 5 membri ai comisiei, iar raportul doar de 4 membri. Dacă ar fi fost întocmite deodată ar fi fost, de bună seama, semnate de toți membrii comisiei. Instanța de fond, în motivare nu s-a aplecat acestor aspecte esențiale (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). Recurenta-reclamantă apreciază că, raportul în cauză nu a existat și nu a fost întocmit la data notării fișei de evaluare. Pe de altă parte, deși art. 6 alin. (1) din OMEN nr. 4315/11.08.2014 prevede că nominalizarea membrilor comisiei de evaluare se realizează, prin ordin de serviciu, de către secretarul de stat desemnat să coordoneze această activitate, pârâta nu a depus la dosar un astfel de ordin de serviciu. Consideră recurenta-reclamntă că comisia de evaluare nu a fost constituită din punct de vedere, legal, iar toate evaluările sunt nule. Instanța de fond, în motivarea soluției, nu s-a aplecat deloc asupra acestei problematici. Practic, în motivare, Curtea de Apel Cluj, dezvoltă doar acele aspecte care conduc și care eventual, justifică o anumită motivare și nu răspunde sub nicio formă mai multor critici, care dacă ar fi fost avute în vedere ar fi schimbat soluția. În susținerea cererii de recurs recurenta-reclamantă a mai susținut că: Referitor la ordinul de serviciu prin care a fost numită comisia de contestații, și în acest caz se poate observa că acest ordin nu este semnat de toți membrii, C. (poziția 4) nesemnând acest ordin. Fisa de (auto)evaluare avută în vedere de comisia de soluționare a contestațiilor nu are o dată de intrare, nu putem ști când a fost întocmită. Raportul încheiat în urma soluționării contestației nu este motivat, constatările fiind identifice la fiecare punct. Raportul încheiat în urma soluționării contestației privind activitatea sa managerială este înregistrat cu nr. x/28.12.2016, iar cu 13 zile mai devreme același nr. de înregistrare primește și Contestația depusă de subsemnata la MENCS nr. 17680/15.12.2016, precum și Informarea Comisiei de soluționare a contestației înregistrată cu nr. x/15.12.2016. Din nou se ridică suspiciuni cu privire la derularea în timp a soluționării contestației mele, inclusiv la o dezbatere efectivă a contestației formulate. Recurenta pune în vedere instanței de recurs că prin adresa nr. x/28.12.2016, aflată la dosarul cauzei, prin care mi se comunică, prin intermediul ISJBN, rezultatele reevaluării activității manageriale de către comisia de contestație, este reevaluată activitatea sa nu pentru funcția de director al Casei Corpului Didactic Bistrița-Năsăud, în perioada 01.09.2015-22.06.2016, când a fost efectiv director al instituției, mai sus menționate, ci pentru o altă funcție, și anume cea de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud, și pentru o altă perioadă 01.09.2015-31.08.2016. Rezultatul reevaluării activității sale a fost trimis la ISJ BN prin adresa nr. x/28.12.2016 și este înregistrat la ISJBN la o dată anterioară emiterii acestei adrese, de către MENCS, respectiv la data de 7.12.2016. Pe de altă parte, în Raportul de evaluare nr. 2151/DGMRU/0512.2016, (pg 2) deși la Criteriul 1 Proiectarea activității casei corpului didactic din 20 puncte maxim mi s-au acordat 17,5 puncte în condițiile în care la elementele: Plan managerial 2015-2016 este trecut "avizat de ISJ BN, dar neînregistrat", iar "PDI este neavizat de ISJBN, dar înregistrat", iar la același criteriul 1 Realizarea diagnozei mediului intern și extern la aceleași aspecte sesizate ca neajunsuri mi s-a acordat din 3 puncte maxim, 3 puncte. Recureta susține că, formulări de tipul "se precizează de directorul CCD BN indicarea obiectivelor proiectelor de finanțare și realizarea listei de priorități la cheltuieli, dar fără să reiasă clar acest lucru din documentele transmise", "nu sunt specificate toate resursele necesare implementării Planului managerial 2015-2016", "nu sunt anexate alte documente justificative care să evidențieze realizarea criteriului, repartizării sarcinilor și responsabilităților compartimentelor din CCD BN", "nu se regăsește dovada validării obiectivelor activității CCDBN în consiliul de administrație", "elaborarea ofertei de programe de formare continuă este susținută declarativ, este avizată, dar neinregîstrată", "nu sunt anexate documente justificative care să evidențieze realizarea acestor criterii" creează suspiciunea rezonabilă cu privire la faptul că raportul amănunțit, privind evaluarea inițială, prezentat instanței și neprezentat recurentei, a fost realizat datorită contestației sale, având în vedere că este înregistrat la data de 05.12.2016, iar a doua zi, 06.12.2016, s-a și transmis prin fax la ISJBN rezultatul evaluării. În drept, recurenta-reclamantă și-a motivat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 08.09.2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 19 mai 2020. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere susținerile recurentei-reclamante, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte, trecând la analiza motivelor de casare, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă constată că acesta este neîntemeiat. Recurenta-reclamantă a invocat acest motiv de casare apreciind că instanța de fond nu s-a aplecat unor aspecte esențiale privitoare la modalitate de întocmire a raportului de evaluare și nu a motivat de ce acest raport a fost apreciat ca legal în măsura în care modalitatea s-a de întocmire nu a respectat normele legale în materie. În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, prin raportare la critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, ori argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinței recurate, prima instanță pronunțând o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părți și la textele de lege aplicabile în materie. Instanța de fond motivează opinia sa privitoare la legalitatea raportului de evaluare subliniind lizibilitatea punctajului și faptul că evaluarea reclamantei s-a efectuat în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Ordinul nr. 4315/2014, precum și faptul că fiecare punctaj acordat este în detaliu motivat. În ceea ce privește analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs reține următoarele: Obiectul cererii de chemare în judecată privește anularea actului administrativ reprezentând Deciziei numărul 47443/06.12.2016 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 2411/DGMRU/28.12.2016. Înalta Curte în ceea ce privește situația de fapt reține că în perioada 01.09.2015-22.06.2016 a ocupat funcția de director la Casa Corpului Didactic și în anii școlari anteriori a ocupat aceeași funcție, însă relevant pentru prezentul litigiu este anul școlar 2015-2016. În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Ordinul nr. 4315/2014, evaluarea fiecărui inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, director al casei corpului didactic, realizata de comisia de evaluare, se finalizează cu completarea fiselor de evaluare semnate de membrii comisiei și un raport de evaluare, semnat de comisia de evaluare și aprobat de secretarul de stat desemnat sa coordoneze aceasta activitate. Înalta Curte apreciază că sunt relevante în soluționarea recursului și prevederile art. 9 din Ordinul indicat mai sus, conform cărora "direcția generală management, resurse umane și rețea școlară a națională din Ministerul Educației Naționale transmite la inspectoratele școlare calificativele acordate, însoțite de copii ale fiselor de evaluare, în termen de 3 zile lucrătoare de la data aprobării lor", astfel că, nu sunt întemeiate criticile recurentei prin care aceasta apreciază că instanța de fond nu a analizat afectarea dreptului său de apărare și imposibilitatea de a formula o contestație pertinentă în condițiile în care punctajul de pe fișa de evaluare comunicată era ilizibil. În ceea ce privește acest aspect, Înalta Curte apreciază că ilizibilitatea unor părți ale act comunicat prin fax, cum este în cazul de față fișa de (auto)evaluare. nu constituie un motiv de nelegalitate al acestui act. În ceea ce privește activitatea de evaluare intreprinsă de intimatul-pârât, Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 5 al Metodologiei aprobata prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4315/11.08.2014 acesta a procedat la completarea fisei de autoevaluare care constituie anexa nr. 1 la metodologia aprobata prin ordinul sus menționat și a elaborat raportul argumentativ aferent, motivând punctajele pe baza documentelor justificative anexate. În urma evaluării efectuată de către intimatul-pârât prin Raportul nr. x/05.12.2016 rezultatul obținut a fost de 85,00, corespunzător calificativului bine, cu o diferență de 10 puncte față de punctajul acordat de recurenta-reclamantă în urma autoevaluării. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că procedura de evaluare a reclamantului a respectat condițiile de obiectivitate și legalitate. Sub acest aspect în concordanță cu opinia instanței de fond, instanța de control judiciar apreciază că, chiar dacă raportul de evaluare nu a fost semnat de unul din cei cinci membri ai comisiei, lipsind semnătura inspectorului B., în condițiile în care acesta a semnat fișa de evaluare cuprinzând punctajul și calificativul acordat reclamantei, pe care și l-a însușit, iar raportul de evaluare a fost aprobat de secretarul de stat competent, raportul nu este lovit de nulitate. În raport de criticile recurentei-reclamante, instanța de recurs apreciază că prin Raportul nr. x/05.12.2016 s-a răspuns punctual la unitățile de competență cuprinse în fișa de evaluare, anexa nr. 1 a OMEN nr. 4315/11.08.2014, acordarea calificativului și modalitatea de stabilire a acestuia, realizându-se ca urmare a constatărilor făcute de comisia de evaluare privitoare la lipsa unor documente justificative față de activitățile manageriale specifice funcției sale, ori pentru îndeplinirea parțială a criteriilor de performanță, ori a unor atribuții, precum și a unor deficiențe privitoare la documentele justificative. În ceea ce privește critica recurentei-reclamante conform căreia instanța de fond nu a avut în vedere argumentele de fapt și de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, iar aceasta a omis să analizeze faptul că motivarea Raportului încheiat în urma soluționării contestației este identic cu cel contestat, Înalta Curte o apreciază ca fiind o critică nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordinul nr. 4315/2014: "Comisia de contestații analizează contestația, având acces la raportul de evaluare, precum și la raportul argumentativ depus de către persoana evaluată." În raport de dispozițiile art. 5 și 6 din Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de inspectorii școlari generali, inspectorii școlari adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic aprobată prin Ordonanța MECS nr. 4315/2014, membrilor comisiei nu le incumbă obligația de a solicita informații sau solicitări suplimentare în situația în care punctajul diferă de cel acordat în autoevaluare, astfel că evaluarea nu poate fi considerată nelegală din această perspectivă. Înalta Curte apreciază că intimatul-pârâtul și-a motivat acordarea calificativului pentru fiecare unitate de competență și a avur în vedere criteriile de performanță pentru care s-a acordat/menținut punctajul în evaluare a activității reclamantei, iar faptul că s-a menținut punctajul acordat de comisia de evaluare și de către comisia de contestații nu echivalează cu o nemotivare a procedurii de soluționare a contestației. Înalta Curte reține că nu au fost identificate elemente de nelegalitate privind rezultatul contestației reclamantei-recurente, raportul de evaluare a fost motivat corespunzător, inclusiv cele pentru care s-a diminuat punctajul, a fost respectat principiul transparenței și prevederilor art. 4 din Metodologie. Referitor la criticile recurentei-reclamante conform cărora neconcordanța cronologică a datelor de înregistrare a Rapoartelor, ori lipsa documentelor justificative pentru nota acordată, care produc recurentei o suspiciune privitoare la legalitatea procedurii de evaluare, sunt nefondate, instanța de recurs în raport de întreg materialul probator, precum și de prevederile indicate mai sus constată că s-a respectat principiul transparenței. În exercitarea atribuțiilor lor, autoritățile administrative dispun de o marjă de apreciere care nu poate fi exercitată prin înlăturarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin înlăturarea drepturilor, libertăților sai intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice. În ceea ce privește modul de acordare a punctajului, contestat de recurentă, Înalta Curte reține că aceasta nu indică nici motivele de nelegalitate ale procedurii de evaluare și nici drepturile sau interesele legitime care i-au fost încălcate prin evaluarea activității profesionale. O atare abordare se regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a decis că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură. Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar și se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (Cauza Van Marle și alții c. Olandei, hotărârea Plenului Curții din 26 iunie 1986). 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., și, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.