ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 377/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.11.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor - Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră și Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, anularea actului/deciziei din data de 5.07.2017 de retragere a atestatului de exploatare forestieră seria x nr. x/25.08.2016, precum și obligarea Comisiei de atestare a operatorilor economici la emiterea unui nou certificat de exploatare forestieră pentru reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 3680 din 19 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița invocată prin întâmpinare și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția inadmisibilității și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocate de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiate.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, sens în care a anulat adresa nr. x/5.07.2017 emisă de aceasta și a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la emiterea unui nou certificat de atestare, ca fiind neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat că are în vedere dispozițiile art. 12 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1330/2015, care stabilesc că, în vederea atestării operatorilor care desfășoară activitate de exploatare a masei lemnoase, este necesar a fi depuse anumite documente.

De asemenea, a invocat prevederile art. 14 din Ordinul nr. 1330/2015, care stabilesc criteriile de atestare pentru operatorii economici care desfășoară activitatea de exploatare a masei lemnoase.

În ceea ce privește retragerea certificatelor de atestare, instanța de fond a reținut că aceasta poate interveni în cazurile prevăzute de art. 19 din Ordinul menționat anterior.

Curtea de apel a apreciat neîntemeiată critica reclamantului referitoare la lipsa unor constatări sau a unei analize proprii ale emitentului actului contestat, reținând că actul contestat conține o minimă motivare în fapt și în drept, suficientă pentru a stabili care este cazul incident, chiar dacă această motivare este prezentată prin raportare la un act emis de inspectoratul de poliție care a constatat starea de fapt.

A mai apreciat că pârâtul a reținut greșit ca fiind incident cazul de retragere a atestatului prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. h) din Ordin, respectiv nedepunerea de documente clarificatoare în ceea ce privește condițiile de atestare, deși din cuprinsul corespondenței purtate între reclamantă și autoritățile competente rezultă că ceea ce i se impută reclamantei este neîndeplinirea cerinței referitoare la existența personalului de specialitate pentru coordonarea tehnică a activității de exploatare forestieră.

În acest sens, a arătat că, având în vedere încetarea contractelor de muncă ale numiților B. și C. (împrejurarea încetării raporturilor de muncă ale celor două persoane nefiind contestată în cauză și rezultând din cuprinsul copiei de pe Registrul de salariați), reclamanta a invocat faptul că este îndeplinită în continuare condiția legală, față de raportul de muncă existent cu numitul D., care are pregătirea de tehnician silvic exploatare.

Existența acestui raport de muncă a fost adus la cunoștința pârâtei, astfel cum rezultă din adresele schimbate între reclamantă și autoritățile competente, administratorul societății prezentând fotocopii ale registrului de salariați, diploma de absolvire a numitului D. și fotocopia atestatului, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 4.07.2017. Chiar dacă aceste documente au fost prezentate Gărzii Forestiere și nu Comisiei, curtea de apel a apreciat că rezultă cu claritate că documentele au fost depuse ca urmare a solicitărilor Comisiei de atestare a agenților economici, Garda Forestieră fiind abilitată de autoritatea pârâtă să desfășoare cercetări sub aspectul îndeplinirii condițiilor de atestare.

Este adevărat că art. 18 alin. (2) din același Ordin impune agentului economic obligația de a solicita reatestarea la schimbarea condițiilor pentru care a fost atestat, astfel cum invocă pârâta, însă neîndeplinirea acestei obligații nu atrage, în lumina actului normativ aplicabil, retragerea atestatului. Dimpotrivă, astfel cum prevede art. 19 alin. (1) lit. h) din Ordin, procedura retragerii presupune ca agentului economic să i se pună în vedere să depună documente clarificatoare sub aspectul îndeplinirii condițiilor, retragerea certificatului putând interveni în cazul în care acesta nu depune înscrisurile menționate. Contrar susținerilor pârâtei, comportamentul societății contrar art. 18 nu duce în mod implicit și firesc la retragerea atestatului, ci abilitează doar instituția să solicite documente pentru a se stabili dacă mai sunt îndeplinite cerințele de atestare, doar în cazul în care aceste documente nu sunt prezentate intervenind sancțiunea retragerii. În cazul în care intenția legiuitorului ar fi fost cea prezentată de pârâtă, curtea de apel a apreciat că ar fi fost necesar să se prevadă în mod expres că nerespectarea acestei obligații atrage retragerea atestatului.

Judecătorul fondului a apreciat neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la eliberarea unui nou atestat, întrucât, prin anularea adresei de retragere a atestatului, reclamanta este repusă în situația anterioară, beneficiind în continuare de certificatul de atestare emis anterior.

Împotriva sentinței civile nr. 3680 din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea următoarelor texte de lege:

- art. 12 din Ordinul nr. 1330/2015 - lit. f) situația privind asigurarea cu personal de specialitate pentru coordonarea tehnica a activității de exploatare forestiera, angajat pe durata nedeterminată, certificată sub semnătură și ștampilă de reprezentantul legal al operatorului economic, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4, copia contractului individual de muncă înregistrat în registrul de evidența al operatorului economic respectiv și copie a registrului din care să rezulte angajarea personalului de specialitate. Instanța nu a ținut seama de faptul că un angajat și-a încetat activitatea chiar in ziua primirii atestatului, iar altul a fost înlocuit atunci când s-a făcut controlul.

- art. 14 din Ordinul nr. 1330/2015 - Calculul capacității anuale de exploatare a masei lemnoase de către un operator economic se face în baza îndeplinirii cumulative a următoarelor criterii: a) încadrarea cu personal de specialitate, stabilindu-se o capacitate anuală de exploatare de 10.000 m

3

/an pentru un subinginer silvic, maistru în exploatări forestiere sau tehnician silvic, și 15.000 m

3

/an pentru un inginer silvic. În mod greșit a reținut instanța de fond, peste textul de lege, că putea fi redusă de către recurentă cantitatea de exploatare, deși o astfel de posibilitate poate fi analizata doar daca se depune cerere de reatestare de îndată ce au intervenit modificări, iar nu când deja intervine retragerea atestatului, această din urmă măsură constituind o sancțiune;.-art. 18 din Ordinul nr. 1330/2015 - pct. 2 Certificatele de atestare/reatestare prevăzute la alin. (1) au o valabilitate de 2 ani, cu obligația operatorului economic de a solicita reatestarea la schimbarea condițiilor pentru care a fost atestat inițial (cu argumentele de mai sus);

- art. 19 din Ordinul nr. 1330/2015, care prevede expres: "Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag de către Comisie în una dintre următoarele situații: (…); lit. g) dacă operatorul economic nu și-a îndeplinit obligația privind reatestarea ca urmare a schimbării condițiilor în baza cărora a fost atestat inițial";

- art. 23 din Ordinul nr. 1330/2015 - pct. 3 în situația în care dotările specifice și încadrarea cu personal de specialitate nu concordă cu cele care au stat la baza atestării operatorilor economici, structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură vor comunica această situație Comisiei, care ia măsura retragerii/suspendării, după caz, a certificatului de atestare/reatestare.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată inițial procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ. civilă.

Prin rezoluția din 18 ianuarie 2018 a completului legal învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată în ședință publică a recursului la data de 27 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului pentru examinarea admisibilității recursului în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 (în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal).

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Între apărările expuse, intimata a susținut, în principal, că în mod corect instanța de fond a făcut interpretarea corectă a dispozițiilor art. 12 și art. 14 din Ordinul Ministrului Mediului, apelor si pădurilor nr. 1330/2015.

De asemenea, a arătat că societatea are ca obiect de activitate "exploatare forestieră", iar in anul 2017 a exploatat pe raza județului Ialomița, iar pentru că exista un interes local ca A. S.R.L. sa fie scoasă de pe piață, in cursul acelui an a primit mai multe amenzi contraventionale, pe care le-a contestat în justiție, dar in luna iulie 2017 s-a încercat retragerea în mod nelegal a atestatului său de exploatare forestieră seria x nr. x/25.08.2016.

Legislația forestieră prezintă particularități prin modalitatea în care legiuitorul a înțeles să asigure trasabilitatea lemnului din momentul tăierii și până la consumatorul final, astfel că prin mijloace electronice se cunoaște permanent cantitatea și locul de exploatare. In concret, A. S.R.L. este obligată să înregistreze în SUMAL (conform H.G nr. 470/2004) toate cantitățile exploatate, iar sistemul electronic emite un cod care permite supravegherea prin GPS a mijloacelor de transport încărcate cu lemn.

Întrucât nu s-a reușit schimbarea calității societății sau a administratorului acesteia în cadrul dosarului penal nr. x/2016 instrumentat de IPJ Ialomița, s-a încercat sancționarea contravențională în mod nejustificat, pentru fapte inexistente și chiar mai vechi de 3 ani, in paralel cu demersuri indirecte de retragere a atestatului de exploatare.

Societatea a formulat, la data de 26.07.2017, plângere prealabilă la autoritatea recurentă, solicitând anularea deciziei din 05.07.2017 (ce nu i-a fost comunicată până în prezent), neprimind însă răspuns la această plângere.

A precizat intimata că recurenta nu a efectuat cercetări proprii si nu a emis vreo decizie/act administrativ propriu care să conducă la retragerea certificatului de atestare.

La data de 4 iulie 2017, când administratorul său a fost convocat la Garda Forestieră București, societatea îndeplinea toate condițiile legale necesare atestării și nu le-a fost comunicată vreo adresă din partea IPJ Ialomița prin care sa li se aducă la cunoștință existenta vreunei abateri sau a vreunei încălcări privind legislația de atestare.

IPJ Ialomița a ridicat fizic certificatul la data de 12.07.2017, in dosarul penal nr. x/2016, întrucât societatea a refuzat să îl predea Gărzii Forestiere.

Prin adresa nr. x/27.06.2017 emisa de către parata IPJ Ialomița, acesta a dispus ca recurenta Comisia de atestare să retragă certificatul de atestare, fără vreun temei legal care sa îl abiliteze în acest sens.

A mai precizat intimata că recurenta Comisia de atestare trebuia să efectueze verificări si constatări proprii, să emită o decizie proprie, în temeiul art. 12 si art. 14 din Ordinul Ministerului Mediului nr. 1330/2015, și abia ulterior se putea dispune retragerea certificatului.

Recurenta pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că apărările din cuprinsul întâmpinării sunt lipsite de temei și străine de considerentele sentinței recurate, în condițiile în care partea nu a înțeles să formuleze recurs împotriva acestora din urmă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Decizia din 5.07.2017 de retragere a atestatului de exploatare forestieră seria x nr. x/25.08.2016.

Acțiunea sa a fost admisă, prima instanță apreciind ca fiind netemeinic și nelegal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanței de fond a fost recurată de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinței recurate, Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate în cererea de recurs.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate" de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea a statuat că, în general, instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franței).

Or, Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea sunt în parte similare cu susținerile părții adverse sau o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Nu poate fi considerată o motivare contradictorie în sensul legii de procedură faptul că instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 12, art. 14 și art. 18 din Ordinul nr. 1330/2015 în privința obligațiilor care erau in sarcina agentului economic pentru a obține atestatul de exploatare, însă cu toate acestea a reținut că legiuitorul nu a prevăzut sancțiunea retragerii atestatului, deși aceasta este expres prevăzută la art. 19 lit. g) coroborat cu art. 23 din același ordin, o astfel de critică putând fi circumscrisă tot motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") .

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se reține că acesta a fost invocat în principal prin raportare la prevederile Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1330/2015.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte nu împărtășește considerentele instanței de fond în sensul că neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 18 alin. (2) din Ordin, de a solicita reatestarea la schimbarea condițiilor pentru care a fost atestat, nu atrage retragerea atestatului.

Din economia dispozițiilor actului normativ în discuție, rezultă cu claritate că voința legiuitorului secundar este aceea ca operatorul economic să îndeplinească pe toată durata atestării cerințele legale în considerarea cărora i s-a eliberat atestatul. Prin urmare, dacă nu mai îndeplinește întocmai cerințele corespunzătoare atestatului deținut și nici nu a dat curs obligației legale de a solicita reatestarea, este evident că restabilirea legalității are loc prin retragerea atestatului inițial.

În acest sens, din probatoriul administrat în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că, de altfel, încă de la momentul atestării, intimata reclamantă a exploatat masa lemnoasa cu încălcarea legii, neavând personalul de specialitate impus de lege pentru a acoperi volumul de masă prevăzut în certificatul de atestare.

Astfel, de la data de 21.02.2017 și până la data de 05.07.2017, când i-a fost retras certificatul de atestare, societatea nu a avut nicio persoană angajată ca personal de specialitate.

Este incontestabil faptul că în ziua în care societatea a obținut certificatul de atestare, numitul E. a încetat colaborarea cu A. S.R.L., fiind evident că a fost angajat pur formal, doar în vederea atestării.

Autoritatea recurentă a fost înștiințată de situația de fapt referitoare la anjagatii A. S.R.L. la data de 27.06.2017 de către IPJ Ialomița, iar cu adresa nr. x/29.06.2017, a solicitat - conform art. 22 alin. (1) Ordinul nr. 1330/2015 raportat la art. 23 alin. (1) Ordinul nr. 1330/2015 - Gărzii Forestiere București, ca organ competent, să efectueze verificări la societatea intimată cu privire la aspectele relevate de organele de cercetare penală.

Nu poate fi ignorat faptul că numitul D. a fost angajat abia la data de 30.06.2017, după ce administratorul A. S.R.L. a fost invitat la sediul Gărzii Forestiere pentru ziua de 04.07.2017, în încercarea de complinire a neîndeplinirii condițiilor legale pentru atestare.

La data de 04.07.2017, administratorul A. S.R.L. s-a prezentat la Garda Forestiera București unde s-au constatat neregularitățile anterior menționate privind situația angajării personalului de specialitate, Garda Forestieră înaintând către subscrisa constatările sale in conformitate cu art. 23 alin. (3) Ordinul nr. 1330/2015.

La data de 05.07.2017, instituția recurentă a emis decizia de retragere a certificatului de atestare, pe care a comunicat-o către IPJ Ialomița, Garda Forestieră și societatea A. S.R.L., dispunând în mod legal, prin raportare la dispozițiile art. 12, art. 14, art. 18, art. 19 si art. 23 din Ordinul nr. 1330/2015, predarea certificatului de atestare.

În mod eronat judecătorul fondului a considerat că autoritatea recurentă avea posibilitatea să procedeze la reatestarea intimatei reclamante, iar nu la retragerea certificatului de atestare, considerând și decisivă această împrejurare.

Deși a făcut referire expresă la prevederile art. 18 și art. 19 din Ordin, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a acestora, considerând fără temei că autoritatea ar fi procedat nelegal.

Nu este în niciun fel imputabilă autorității recurente împrejurarea că intimata reclamantă nu a solicitat reatestarea, deși cunoștea că nu mai întrunește condițiile aferente atestatului deținut, întrucât autoritatea nu se putea autoînvesti cu procedura de reatestare, în timp ce intimata avea o obligație legală în acest sens.

Nu pot fi primite criticile de nelegalitate aduse de intimata reclamantă actului administrativ contestat și reiterate ca apărări în cuprinsul întâmpinării formulate în faza recursului, în sensul că, la data de 4 iulie 2017, când administratorul său a fost convocat la Garda Forestieră București, societatea îndeplinea toate condițiile legale necesare atestării.

Din Registrul de salariați rezulta că numitul B. a fost angajat la data de 18.11.2015, iar contractul de munca al acestuia a încetat la data de 21.02.2017, fapt necontestat de intimata reclamantă.

Numitul E. a fost angajat la 22.08.2016, iar contractul său de muncă a încetat la data de 25.08.2016, societatea intimată nefiind în măsură să furnizeze vreo explicație rezonabilă pentru faptul că acesta a fost angajat doar pentru 3 zile.

Așa cum corect a arătat recurenta, doi subingineri silvici dădeau dreptul intimatei să exploateze 20.000 mc de masă lemnoasă, în timp ce un singur tehnician silvic îi dădea dreptul să exploateze doar 10.000 mc de masă lemnoasă, potrivit din art. 14 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1330/2015.

Pe de altă parte, nicăieri în dosar nu se regăsește vreo cerere de reatestare formulată de societate la momentul la care condițiile atestării referitoare la personalul de specialitate s-au modificat.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, va casa în parte sentința atacată și, rejudecând pe fond, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră.

Va menține soluția dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, excepția inadmisibilității și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocate de pârâți prin întâmpinările depuse în fața instanței de fond, această soluție nefiind recurată de niciuna dintre părțile litigante.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră împotriva sentinței civile nr. 3680 din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor - Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră.

Menține în rest sentința atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.