ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, din 02.11.2019, reclamanta Gospodărie Comunală Independența S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, a solicitat anularea Deciziei nr. 20/P/24.04.2019 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, în soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei obligatorii nr. GLR IEF 519/18.12.2019 și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. GLR IEF 518/18.12.2019.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 106/04.02.2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și Fisca și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanța a reținut că, actul contestat în cauza pendinte - Decizia nr. 20/P/24.04.2019- a fost emisă de către Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor în conformitate cu dispozițiile Capitolului IV din H. G. nr. 101 din 28 februarie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 45 din H.G. nr. 101/2012, Decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

S-a mai reținut că actul care se poate contesta în instanță este decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Conchide instanța, în sensul că, în speță, este evidentă calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat - pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât acțiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu acest pârât atrage competența de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 77 din 22 iunie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în cauza contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Gospodărire Comunală Independența S.R.L.,în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, având ca obiect contestație act administrativ fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată către Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentele expuse în susținerea soluțuiei, instanța a reținut că, în cauza de față, dispoziția obligatorie contestată cuprinde măsuri de stabilire și plată a unor sume cuvenite bugetului general consolidat iar, potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 94/2011 prevede că aceste sume constituie creanțe bugetare, iar dispoziția obligatorie reprezintă titlu de creanță.

Mai reține instanța că, în egală măsură, dispoziția obligatorie și nu de decizia de soluționare a plângerii prealabile, reprezintă titlu de creanță, astfel încât competența de soluționare a litigiului se determină în funcție de criteriul valoric și nu în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ sau a celei a soluționat plângerea prealabilă.

În raport de cuantumul creanței bugetare stabilite prin actul contestat care este de până în 3.000.000 de RON, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, instanță competentă material și teritorial în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțe îl constituie instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect dispozițiile obligatorii vizând creanțe bugetare, emise în urma inspecției economico-financiare (O.U.G. nr. 94/2011, art. 22 din O.U.G. nr. 94/2011)

Din petitul și motivarea acțiunii, astfel cum a fost precizată, reiese că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 20/P/24.04.2019 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, în soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei obligatorii nr. GLR IEF 519/18.12.2019 și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. GLR IEF 518/18.12.2019.

Decizia obligatorie nr. GLR IEF 519/18.12.2019 a fost emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în exercitarea atribuțiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2011, privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare și cuprinde măsuri de stabilire și plată a unor sume cuvenite bugetului general consolidat.

Așadar, potrivit art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011, pentru creanțele bugetare stabilite prin rapoartele de inspecție economico-financiară și înscrise în dispoziția obligatorie se datorează accesorii calculate conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de la data încasării acestora de către operatorul economic verificat sau de la termenele scadente ale obligațiilor de plată.

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, creanțelor bugetare și accesoriilor aferente, stabilite de organele de inspecție economico-financiară, li se aplică reglementările legale în vigoare referitoare la colectarea creanțelor fiscale.

În aplicarea acestor dispoziții legale, atunci când dispoziția obligatorie privește o creanță bugetară, instanța de contencios administrativ competentă material să judece în fond litigiile având ca obiect astfel de dispoziții urmează a fi determinată în funcție de criteriul valoric, iar nu de criteriul rangului autorității emitente.

Ca atare, atunci când creanța bugetară înscrisă în dispoziția obligatorie este până la 3.000.000 RON, competența materială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar atunci când creanța bugetară este mai mare de 3.000.000 RON, competența materială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Pe de altă parte, în ipoteza în care dispoziția obligatorie nu cuprinde măsuri de stabilire și plată a unor sume cuvenite bugetului general consolidat (creanță bugetară), ci alte măsuri, instanța de contencios administrativ competentă material să judece în fond litigiile având ca obiect astfel de dispoziții urmează a fi determinată în funcție de criteriul rangului autorității emitente.

Pe cale de consecință, cum în speță dedusă judecății, dispoziția obligatorie (fila x ds. 6711/118/2011 -Tribunalul Constanța) nu cuprinde măsuri de stabilire și plată a unor sume cuvenite la buget și este emisă de autoritate publică locală, respectiv Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați -Biroul de Inspecție Economico -Financiară Constanța-Tulcea, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit normei de competență prevăzută de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Față de cele ce preced, având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. Gospodărire Comunală Independența S.R.L. și pe pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2020.