ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată în data de 22.5.2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare din 8.5.2017, întocmit de pârâtă în dosarul nr. x/8.5.2017.

Prin sentința civilă nr. 101 din 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate,ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 101 din 28 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.

Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat legislația privind aparatul de specialitate într-o interpretare puțin prea largă și anume: la acea dată nu exista o prevedere legală cu caracter imperativ vis a vis de statutul bibliotecarului în raport cu aparatul de specialitate a primarului, legiuitorul lăsând la aprecierea autorităților locale acest aspect.

Mai arată recurenta că opinia instanței cu privire la actul normativ este în sensul că Legea nr. 286/2006 prin care se schimba denumirea aparatului propriului de specialitate al consiliului local cu denumirea de aparat de specialitate al primarului, însă nu face dovada că bibliotecarul aparține aparatului consiliului local.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 ianuarie 2018, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, deși recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., cererea de recurs se limitează la reluarea conținutului cererii de chemare în judecată, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 101 din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.