ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 17.11.2020 cu nr. x/2020, petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Mureș - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș, a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 27.10.2020 și exonerarea de sancțiunile aplicate. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu măsura avertismentului.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Prin sentința civilă nr. 84/2021 din data de 09 februarie 2021, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reghin, invocată din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Mureș - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș, în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Reghin a reținut că în conformitate cu procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x din data de 27.10.2020, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancționată contravențional întrucât turbiditatea pârâului B., afluent al pârâului Valea de Mijloc, este rezultatul activității de manevrare și depozitare a materialului lemnos, rezultat în urma exploatării masei lemnoase.

În raport de obiectul cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora, plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Totodată, instanța a avut în vedere prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reliefează caracterul de ordine publică al competenței atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, dar și pe cele ale art. 126 din același act normativ care prevăd că părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii au competență teritorială.

Din coroborarea dispozițiilor legale arătate mai sus, instanța reține că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instituie o competență teritorială absolută, plângerile contravenționale nefiind incluse în sfera pricinilor privitoare la bunuri, astfel încât competența judecătoriei de la locul săvârșirii contravenției nu poate fi înlăturată.

În egală măsură, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și reține respectarea acestora, având în vedere faptul că instanța a invocat excepția supusă analizei din oficiu la termenul din data de 09.02.2021.

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x din data de 27.10.2020, rezultă că locul săvârșirii faptei contravenționale reținută în sarcina petentei S.C. A. S.R.L. este reprezentat de pârâul B., afluent al pârâului Valea de Mijloc. Întrucât din cuprinsul procesului-verbal sancționator nu rezultă cu exactitate locația unde fapta contravențională a fost săvârșită, instanța a procedat la verificarea Procesului-verbal de constatate nr. FRS 3/BD - 361 din data de 27.10.2020, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal sancționator, și astfel s-a constatat că locația unde s-au realizat operațiunile de exploatare a masei lemnoase în baza Autorizațiile de exploatare în discuție au vizat Partide aflate pe raza Comunei Șieuț, respectiv pe raza Ocolului Silvic Dealu Negru (Comuna Cetate), ambele aflate în județul Bistrița Năsăud.

În raport de cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție atacat, instanța reține că fapta contravențională imputată petentului a fost constatată de către agentul constatator al intimatului în localitatea Cetate, județul Bistrița Năsăud.

Având în vedere aspectele precizate și în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, instanța reține că locul constatării și săvârșirii contravenției din prezenta cauză, respectiv localitatea Cetate, județul Bistrița Năsăud, se află în circumscripția Judecătoriei Bistrița.

Prin urmare, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reghin, invocată de instanță din oficiu, motiv pentru care a admis-o și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 18.02.2021.

Prin sentința civilă nr. 720/2021 din data de 20.04.2021, Judecătoria Bistrița a admis excepția de necompetență teritorială de ordine publică a Judecătoriei Bistrița, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Reghin competența de soluționare a cauzei formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Mureș - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș, având ca obiect "plângere contravențională".

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Bistrița a reținut că relevante sunt și prevederile art. 87 alin. (18) din Legea Apelor nr. 107/1996, potrivit cărora "Constituie contravenții în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: … depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor, bălților și pe faleza mării, pe baraje și diguri sau în zonele de protecție a acestora a materialelor de orice fel.", respectiv cele ale art. 91 alin. (1) din același act normativ: "Contravențiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare."

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."

Prin dispozițiile legale enunțate legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă a instanței pe care părțile nu o pot înlătura.

Așadar, pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței prezintă relevanță locul unde a fost săvârșită presupusa faptă contravențională, nu sediul petentei sau locul unde aceasta este autorizată să exploateze masă lemnoasă.

Or, urmare a controlului efectuat în data de 23.10.2020 pe cursul de apă pârâul B., afluent dreapta a pârâului Valea din Mijloc, de către reprezentanții Sistemului de gospodărire a apelor Mureș, s-a identificat o cantitate de circa 100 mc material lemnos depozitat în cursul de apă și în zona de protecție a pârâului B., afluent dreapta a pârâului Valea din Mijloc, județul Mureș. Prin această activitate, s-a reținut că societatea petentă ar fi crescut accentuat turbiditatea cursului de apă a pârâului, fiind sancționată contravențional în baza art. 87 alin. (18) din Legea Apelor nr. 107/1996.

Din materialul probator existent la dosar rezultă fără echivoc faptul că presupusa contravenție ar fi fost săvârșită în cursul de apă și în zona de protecție a pârâului B., situat în județul Mureș, nu în județul Bistrița.

Față de cele reținute, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Reghin competența de soluționare a cauzei având ca obiect "plângere contravențională".

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății s-a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 27.10.2020 și exonerarea reclamantei de sancțiunile aplicate, iar în subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu măsura avertismentului.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Înalta Curte constată că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x din data de 27.10.2020, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancționată contravențional întrucât turbiditatea pârâului B., afluent al pârâului Valea de Mijloc, este rezultatul activității de manevrare și depozitare a materialului lemnos, rezultat în urma exploatării masei lemnoase.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instituie o competență teritorială absolută, plângerile contravenționale fiind de competența judecătoriei de la locul săvârșirii contravenției.

Or, în cazul de față, în mod corect a reținut Judecătoria Reghin că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x din data de 27.10.2020, nu rezultă cu exactitate locația unde fapta contravențională a fost săvârșită ci doar că aceasta s-a constatat în zona de protecție a pârâului B., afluent al pârâului Valea de Mijloc, însă din verificarea Procesului-verbal de constatate nr. FRS 3/BD - 361 din data de 27.10.2020, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal sancționator, rezultă că locația unde s-au realizat operațiunile de exploatare a masei lemnoase în baza Autorizațiile de exploatare în discuție au vizat Partide aflate pe raza Comunei Șieuț, respectiv pe raza Ocolului Silvic Dealu Negru (Comuna Cetate), ambele aflate în județul Bistrița Năsăud.

În raport de aceste aspecte rezultă că fapta contravențională imputată petentului a fost constatată de către agentul constatator al intimatului în localitatea Cetate, județul Bistrița Năsăud și în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, rezultă că locul constatării și săvârșirii contravenției din prezenta cauză, respectiv localitatea Cetate, județul Bistrița Năsăud, se află în circumscripția Judecătoriei Bistrița.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Administrația Națională "Apele Române" - Serviciul Gospodărirea Apelor Mureș, în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.