ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3522/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea hotărârii nr. 97 din 07.03.2018 a Colegiului Director al CNCD, pronunțată în dosarul nr. x/2017, și implicit, constatarea inexistentei unei discriminări și a unei hărțuiri.

Prin sentința civilă nr. 4525 din data de 06.11.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 4525 din data de 06.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta B. S.A., succesor în drepturi și obligații a Societății A. S.A., ca urmare a fuziunii prin absorbție.

Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că sancțiunea respingerii acțiunii nu a fost pusă în mod real în discuția părților, în spiritul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că la termenul de judecată din data de 09.10.2018, instanța de fond a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a petenților, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004 și al art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de fond a dispus transmiterea unei adrese către intimată, absentă la termenul de judecată, pentru a se pronunța asupra aceluiași subiect.

La ultimul termen de judecată, fără a da importanța cuvenită inexistenței la dosar a unui răspuns scris din partea intimatei, instanța de fond a ridicat direct excepția inadmisibilității acțiunii, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Procedând astfel, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, prevăzut de art. 14 C. proc. civ. și dreptul la apărare prevăzut de art. 13 C. proc. civ.

În cazul în care instanța de fond ar fi statuat asupra coparticipării și ar fi acordat ulterior societății intimate posibilitatea de a solicita introducerea în cauză, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., neîndoielnic reprezentantul recurentei ar fi procedat în acest sens, ținând seama că acesta a precizat în reprezentantul acesteia ar fi procedat în acest sens, ținând seama că acesta a precizat în repetate rânduri că "nu consideră necesar, dar nu se opune".

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 06 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 18 noimebrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 97 din 07.03.2018 a Colegiului Director al CNCD, pronunțată în dosarul nr. x/2017, și implicit, constatarea inexistentei unei discriminări și a unei hărțuiri.

Prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea dedusă judecății, reținând în esență că, prin raportare la procedura de soluționare a sesizării stabilită prin O.G. nr. 137/2000, se impune ca persoana care a formulat sesizarea să aibă calitatea de parte în cadrul procedurii judiciare în care este analizată legalitatea hotărârii Colegiului Director.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că motivele de recurs se întemeiază pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - încălcarea, de către prima instanță, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă arată că, deși prima instanță a constatat că pentru soluționarea contestației formulate împotriva hotărârii nr. 97 din data de 07.03.2018 a Colegiului Director al CNCD se impune a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a petenților C. și D., iar reprezentantul recurentei-reclamante a solicitat să se constate că nu se opune introducerii în cauză a acestor persoane, în mod greșit nu a dat eficiență principiului contradictorialității și dreptului la apărare, conform dispozițiilor art. 14 și 13 din C. proc. civ.

Într-adevăr, conform art. 78 C. proc. civ.:

"(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond. (…)".

Iar potrivit art. 16

1

din Legea nr. 554/2004:

"Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond."

Însă, potrivit prevederilor art. 129 C. proc. civ., instanța este în drept să pună întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.

De asemenea, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Nu în ultimul rând, instanța poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta contradictorialitatea și dreptul la apărare.

În cauza de față, instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, invocând dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Conform acestui articol instanța de contencios administrativ poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept.

Or, tocmai în temeiul acestui text de lege, instanța de fond putea și trebuia să pună în discuția părților introducerea în cauză a petenților din fața Consiliului pentru a nu fi încălcat principiul contradictorialității.

Acest principiu presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

Având în vedere că la termenul de judecată din data de 09.10.2018 când s-a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a acestora, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu s-a prezentat, iar reprezentantul recurentei-reclamante a arătat că nu se opune introducerii în cauză a petenților, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă fără a da eficiență dispozițiilor legale sus-citate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, deși poziția adoptată de recurentul-reclamant nu a fost fermă în sensul introducerii în cauză a petenților C. și D., în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și în virtutea rolului activ instituit de art. 129 din C. proc. civ., se impunea ca prima instanță să dipună, din oficiu, introducerea în cauză a acestora, titlularii seszării adresate Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Așadar, prima instanță urmează să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată cu stabilirea corectă a cadrului procesual, C. și D. fiind beneficiarii actului administrativ împotriva căruia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești, iar cauza va fi rejudecată în contradictoriu și cu aceste persoane.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. împotriva sentinței nr. 4525 din 6 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.