ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3502/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15.05.2020 și înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele Asociația "Forumul Judecătorilor din România" și A., în contradictoriu cu Inspecția Judiciară au solicitat instanței: (1) anularea Ordinului Inspectorului Șef Adjunct de validare a rezultatului concursului de ocupare a 13 posturi vacante de inspectori judiciari, desfășurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019 precum și a Ordinului Inspectorului Șef Adjunct, subsecvent, de numire în funcția de inspector judiciar a domnului Inspector Șef B., în urma concursului desfășurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019, respectiv (2) anularea Ordinului nr. x privind aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, modificat prin Ordinul nr. 62/2019 pentru modificarea Ordinului inspectorului șef al Inspecției Judiciare nr. 131/2018, privind aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari. De asemenea, prin aceeași cerere, reclamantele au formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (2) din Legea nr. x, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 73 lit. j), l) și p) din Constituția României.

1.2. La data de 04.09.2020, pârâta Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat: (1) excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea plângerii cu privire la Ordinul Inspectorului-șef adjunct de validare a rezultatului concursului de ocupare a 13 posturi vacante de inspectori judiciari, desfășurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019 și la Ordinul inspectorului șef adjunct, subsecvent, de numire în funcția de inspector judiciar a domnului Inspector-șef B., în urma concursului desfășurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019, (2) excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește plângerea formulată împotriva celor două ordine indicate anterior, precum și (3) apărări asupra fondului cauzei, solicitând respingerea cererii ca nefondată. De asemenea, a arătat că nu pot fi apreciate ca discriminatorii dispozițiile a căror neconstituționalitate este invocată de către reclamante, motiv pentru care a apreciat susținerile reclamantelor ca fiind nefondate.

Prin încheierea de ședință din 10.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile, precum și excepția lipsei de interes a reclamantei Asociația "Forumul Judecătorilor din România" în promovarea demersului judiciar ce face obiectul sus indicatului dosar, iar în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 16 alin. (1) și art. 73 lit. j), l) și p) din Constituția României, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a admis cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional, dispunând, totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii de ședință din 10.09.2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Inspecția Judiciară. Prin cererea de recurs, sus indicata parte a solicitat casarea încheierii, invocând incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac astfel promovate arată recurenta că, prin dispozitivul hotărârii, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei A. în promovarea cererii de chemare în judecată, precum și că legalitatea hotărârii ar fi afectată de viciul inexistenței, în cuprinsul dispozitivului, a unei mențiuni referitoare la instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.

Prin întâmpinarea formulată la data de 15.01.2021, intimata - reclamantă Asociația "Forumul Judecătorilor din România" a invocat excepția inadmisibilității recursului, din două perspective. Intimata-reclamantă a arătat, pe de o parte, că singura soluție ce putea face obiectul căii de atac a recursului, într-un astfel de moment procesual, era cea de suspendare a judecării cauzei, sens în care motivele de recurs puteau privi doar o astfel de soluție, iar nu și soluțiile recurabile odată cu fondul (precum modul de soluționare a excepțiilor), iar pe de altă parte susține teza inadmisibilității recursului, față de existența procedurilor de completare a hotărârii judecătorești, reglementată de art. 444 C. proc. civ., respectiv a celei de îndreptare a erorilor materiale, reglementată de art. 442 din același act normativ. De asemenea, prin aceeași întâmpinare, intimata a invocat și excepția lipsei de interes a recurentei Inspecția Judiciară, apreciind că tratamentul judiciar aplicat de către prima instanță excepției lipsei de interes a reclamantei persoană fizică nu are nicio consecință asupra soluției de sesizare a Curții Constituționale, respectiv a celei de suspendare a cauzei.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 iar prin rezoluția din data de 05.02.2021 s-a fixat termen de judecată la data de 09.06.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta Inspecția Judiciară, invocată prin întâmpinarea formulată de intimata Asociația Forumul Judecătorilor din România, a fost recalificată, pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept excepția nulității recursului pentru nemotivare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în mod prioritar, excepția nulității recursului formulat de pârâta Inspecția Judiciară, invocată de intimata-reclamantă Asociația "Forumul Judecătorilor din România" prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, existând imperativul promovării căii de atac exclusiv pentru aspecte de nelegalitate ce se circumscriu cazurilor reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Nerespectarea obligației de motivare a recursului în condițiile expuse anterior, generează incidența sancțiunii nulității căii de atac, astfel cum este aceasta reglementată atât de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., ce arată că: ˝Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității˝, dar și de art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în situația în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, prin încheierea de ședință din data de 10.09.2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a soluționat un număr multiplu de mijloace și incidente procesuale, precum excepțiile lipsei procedurii prealabile și lipsei de interes a reclamantei Asociația "Forumul Judecătorilor din România˝ în promovarea cererii de chemare în judecată, dar și cererea de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 248 alin. (5) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel. Pe de altă parte, în virtutea art. 414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară.

Pe cale de consecință, singurul incident procedural în privința căruia legiuitorul a prevăzut posibilitatea exercitării căii de atac în mod separat, iar nu odată cu fondul, este cel al suspendării cauzei. Or, potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În raport de aspectele menționate mai sus, este evident că împotriva părții din încheierea din data de 10.09.2020, prin care prima instanță a dezlegat aspectele de fapt și de drept relevante în materia excepțiilor soluționate, raportat la faptul că, la data formulării recursului, fondul litigiului în discuție nu fusese dezbătut și soluționat, recurenta nu avea deschisă calea de atac a recursului.

Analizând conținutul cererii de recurs promovate de pârâta Inspecția Judiciară din perspectiva unicului plan procesual ce putea face obiectul căii de atac a recursului, Înalta Curte constată că totalitatea argumentelor invocate de recurentă vizează alte aspecte procedurale decât măsura suspendării judecării cauzei, respectiv aspecte ce privesc maniera de soluționare a excepției lipsei de interes a reclamantei A. în formularea cererii de chemare în judecată.

În contextul descris anterior, criticile invocate prin calea de atac promovată de recurentă sunt străine de natura singurei soluții pronunțate de prima instanță în privința căreia legiuitorul a reglementat posibilitatea atacării sale, în mod separat de fondul cauzei, respectiv măsura suspendării judecății cauzei. Or, o motivare pur formală și fără o legătură concretă cu soluția pronunțată de instanța de fond, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Dintr-o altă perspectivă, asupra motivului de recurs prin care pârâta susține existența unui viciu ce ar afecta legalitatea hotărârii atacate, întrucât în cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate nu există mențiunea referitoare la instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac, Înalta Curte arată că potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Or, potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

În cauza de față clamarea unui viciu al hotărârii judecătorești atacate, precum cel indicat de recurentă nu este de natură a atrage sancțiunea nulității, în contextul în care Inspecția Judiciară nici nu a invocat vreo vătămare generată de o astfel de omisiune și, din lucrările dosarului, nici nu rezultă producerea vreunei astfel de vătămări, câtă vreme aceasta a avut posibilitatea și a și exercitat calea de atac a recursului, depunând o astfel de cerere, în condițiile art. 490 C. proc. civ., la instanța care a pronunțat hotărârea atacată. Pe cale de consecință, întrucât viciul clamat nu este de natură a atrage sancțiunea nulității, sus indicatul motiv de nelegalitate invocat de recurentă nu se încadrează în categoria celor reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și nici în alt motiv de nelegalitate reglementat de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. Prin urmare, cum recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac astfel promovată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva încheierii de ședință din 10 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.