ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 iulie 2018, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ("MADR"), a solicitat anularea Ordinului MADR nr. 2425/26.11.2015, în partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 - "Efectuarea controlului pe teren" din Procedura de verificare și control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015, anexă la ordin.

Prin sentința civilă nr. 98 din 11 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a anulat în parte Ordinul nr. 2425/26.11.2015 emis de către pârât, privind procedura de verificare și control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015, respectiv pct. IV.6 (efectuarea controlului pe teren) din capitolul IV - controlul pe teren, din cadrul procedurii de verificare și control adoptate prin ordin.

Împotriva sentinței civile nr. 98 din 11 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că schema prevăzută de O.U.G. nr. 45/2015 respectă prevederile secțiunii 1.2.1.2 capitolul 1, partea II, pct. 346-363 din Orientările UE privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 și a produs efecte după primirea Deciziei CE nr. C(2015) 8170 final din 17.11.2015.

Mai arată recurentul-pârât că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile pct. 2.3 (4), 2.7 (9) și 2.7 (19) din Decizia CE nr. C(2015) 8170 final din 17.11.2015, din cuprinsul cărora rezultă că pierderea de venit se calculează pe baza datelor contabile aferente perioadei 2012-2014, la fel fiind stabilită și valoarea ajutorului de stat, pe baza indicilor statistici din perioada 2012-2014. În concluzie, contrar opiniei primei instanțe, ordinul atacat respectă principiile acordării ajutorului de stat din cuprinsul deciziei CE, care prevede că stabilirea sumelor primite de beneficiari se face prin verificarea datelor contabile aferente perioadei 2012-2014.

Totodată, recurentul-pârât a prezentat contextul factual care a condus la emiterea deciziei CE, a O.U.G. nr. 45/2015 și a ordinului contestat, respectiv evenimentele meteorologice nefavorabile care au afectat culturile agricole în anul 2015, reiterând argumentația din întâmpinarea depusă în dosarul de fond.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a soluției definitive pronunțate în acțiunea de anulare parțială a Ordinului MADR nr. 2425/2015, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, precum și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ reprezentat de Ordinul MADR nr. 2425/26.11.2015, respectiv în partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 - "Efectuarea controlului pe teren" din Procedura de verificare și control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015.

Solicitarea de anulare a acelorași prevederi a format anterior obiectul unei alte cauze, respectiv a dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având ca părți reclamanta B. și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Prin sentința civilă nr. 201 din 6 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. și a anulat Ordinul MADR nr. 2425/2015, în partea care aprobă capitolul IV pct. IV.6 "Efectuarea controlului pe teren" din Procedura de verificare și control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015. Sentința de fond a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de pârâtul MADR, conform deciziei nr. 5653/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și, la data de 10.05.2021, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480/10.05.2021.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare."

Înalta Curte reține că hotărârea judecătorească definitivă de anulare (totală sau parțială) a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, nu doar raportat la părțile cauzei în care s-a pronunțat soluția de anulare. Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în deciziile nr. 126/2015 și nr. 602/2019, pentru persoanele care au avut calitatea de parte în litigiul în care instanța a dispus anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, efectele anulării actului se produc în virtutea principiului efectului relativ al hotărârilor judecătorești, producându-se și pentru trecut, iar pentru terțele persoane care nu au avut calitatea de parte în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea de anulare, anularea unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes și numai pentru viitor, după publicarea acestei hotărâri.

Prin urmare, efectele hotărârii definitive de anulare a actului administrativ normativ, publicată în Monitorul Oficial, se răsfrâng și asupra cauzelor aflate în curs de judecată, având același obiect, întrucât acțiunea în anulare nu poate viza decât un act administrativ normativ în vigoare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat sau o parte a prevederilor acestuia au fost desființate de instanța de judecată în cadrul unei alte acțiuni în anulare, iar această soluție este obligatorie și aplicabilă erga omnes.

Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, precum și cele ale art. 32 din același cod, care reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenții.

Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Înalta Curte constată că obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanța de judecată îl constituie anularea unor prevederi ale Ordinului MADR nr. 2425/2015, iar la data soluționării recursului, dispozițiile contestate sunt înlăturate din conținutul actului, în urma soluționării definitive a acțiunii în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, sentința civilă nr. 201/06.12.2017 fiind publicată în Monitorul Oficial și opozabilă erga omnes. În consecință, în cauză nu este îndeplinită condiția premisă a existenței unor prevederi ale actului administrativ normativ vizate de cererea de anulare, cererea de chemare în judecată rămânând fără obiect.

Cât privește excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte o constată neîntemeiată, având în vedere considerentele anterior expuse, din care rezultă că recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale justifică interesul soluționării căii de atac, urmărind obținerea unei soluții asupra acțiunii introductive, pronunțate cu luarea în considerare a hotărârii judecătorești definitive de anulare a actului administrativ normativ și în acord cu prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, ca neîntemeiată, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge cererea în anulare, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 98 din 11 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.