ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3468/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2017 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca efect al declinării de la Tribunalul Neamț, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând anularea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 74 din 15.03.2017, emisă de pârâtă.

Prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția de netimbrare, cât și excepția de prematuritate, invocate de pârâtă.

Prin sentința nr. 144/2017 din 19 octombrie 2017, instanța de fond a hotărât următoarele:

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă și a anulat, în parte, Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 74 din 15.03.2017 emisă de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, în ceea ce privește următoarele cheltuieli: 2.220 RON reprezentând cheltuieli pentru producția și difuzarea materialelor de propagandă online, sumă înscrisă în factura seria x nr. x/28.11.2016 emisă de S.C. B. S.R.L. București; 1.000 RON reprezentând cheltuieli pentru producția și difuzarea materialelor de propagandă online, sumă înscrisă în factura seria x nr. x/22.11.2016 emisă de S.C. C. S.R.L. Bicaz; 500 RON reprezentând cheltuieli pentru închirierea de echipamente, sumă înscrisă în factura fiscală seria x nr. x/16.02.2017 care reprezintă factura fiscală corectată facturii inițiale (stornate) seria x nr. x/14.11.2016 emisă de S. Codul fiscal Service S.R.L. Piatra Neamț.

A constatat că reclamantul este îndreptățit la rambursarea sumelor menționate, sume care totalizează 3720 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 74 din 15.03.2017 referitoare la cheltuielile de protocol în sumă de 696 RON, respectiv 830,23 RON, înscrise în facturile fiscale nr. x/30.11.2016 emisă de S.C. D. S.R.L. Piatra Neamț (înlocuită, după stornare, cu factura fiscală nr. x/15.02.2017), respectiv seria x nr. x/6.12.2016 emisă de S.C. E. S.R.L. Piatra Neamț și, în consecință, pentru aceste sume a respins acțiunea.

Împotriva sentinței civile nr. 144/2017 din 19 octombrie 2017 și a încheierii din 5 octombrie 2017 ale Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului recurenta-pârâtă a arătat următoarele:

În mod nelegal, instanța de fond a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, neputând fi acceptată o interpretare în sens invers a procedurii plângerii prealabile, ordinea firească a procedurii în contenciosul administrativ fiind formularea plângerii prealabile și, ulterior soluționării acesteia de către autoritatea publică, introducerea acțiunii.

De asemenea, nu poate fi acceptată interpretarea că simpla depunere a unei plângeri prealabile, chiar și după introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, deci, cu încălcarea prevederilor art. 7 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, acoperă finalitatea procedurii, devenind astfel, doar o chestiune de formă, iar scopul pentru care a fost instituită, devenind lipsit de conținut.

Recurenta a susținut că, în lipsa unei plângeri prealabile împotriva actului administrativ, persoana vătămată nu face dovada existenței dreptului de a sesiza instanța de contencios administrativ, caz în care acțiunea este inadmisibilă.

Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii, iar neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

Pe fondul recursului, recurenta a susținut că sentința recurată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 48, art. 48

1

, art. 36 alin. (2), (4), (7) și art. 38 din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 58 - 60 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2016.

La pronunțarea hotărârii, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că legislația în vigoare nu asigură cadrul legal pentru desfășurarea în comun a campaniei electorale a doi candidați independenți, apreciind, în mod eronat, că în materialele de propagandă electorală se poate realiza identificarea candidaților, respectiv a reclamantului A..

A învederat recurenta că dispozițiile art. 36 și art. 38 din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au în vedere un singur candidat independent și rambursarea cheltuielilor electorale proprii, făcute în scopul susținerii propriei campanii electorale, nu și a unei campanii electorale comune.

Având în vedere că Legea nr. 334/2006 nu reglementează posibilitatea efectuării unei campanii electorale comune de către candidații independenți, din chiar sensul sintagmei "independent", rezultă că suportarea cheltuielilor privitoare la realizarea materialelor de propagandă electorală se suportă în mod exclusiv de către beneficiar, respectiv de către fiecare candidat independent, pentru fiecare material de propagandă propriu, elaborat doar în ceea ce îl privește.

Sub acest aspect, a apreciat că în mod eronat instanța de judecată a îndepărtat de la aplicare dispozițiile art. 2 pct. 33 din Legea nr. 500/2002, întrucât acesta este temeiul legal în baza căruia, ordonatorul de plată, în speță Autoritatea Electorală Permanentă, verifică realitatea și cuantumul obligației de plată, obligație care, în cazul de față, nu a putut fi stabilită, întrucât, conduita intimatului-reclamant de a realiza și rambursa o campanie electorală comună nu este susținută de Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare față de cererea de recurs formulată de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, se constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că aceasta este neîntemeiată, reținând că, deși plângerea prealabilă a fost formulată la data de 12 mai 2017, ulterior înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Neamț la data de 27.04.2017, autoritatea pârâtă a procedat la soluționarea acesteia, menținând decizia contestată, astfel încât admiterea excepției inadmisibilității ar fi disproporționată în raport cu scopul pentru care procedura plângerii prealabile a fost instituită.

Pe fondul recursului, instanța de control judiciar constată că prin Decizia nr. 74 din 15.03.2017, recurenta - pârâtă a decis nerambursarea către reclamant a sumei de 5.246,23 RON reprezentând cheltuieli care nu îndeplinesc condițiile legale de rambursare, potrivit art. 48 alin. (13) și art. 48

1

din Legea nr. 334/2006, arătându-se totodată că sumele care nu se rambursează se regăsesc în anexa care face parte integrată din decizie.

Anexa la decizia nr. 74/2017 cuprinde o situație a cheltuielilor/contribuțiilor invalidate cu un tabel aferent, precum și totalul cheltuielilor validate și a celor invalidate, acestea din urmă fiind prezentate într-un tabel.

Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată, prevede:

- art. 48:

"(13) Eventualele neconcordanțe și/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorității Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie inițiativă sau la cererea autorității de control, suma conținută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată și rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă.";

- art. 48

1

:

"(1) Prin documentele justificative prevăzute la art. 48 alin. (1) - (5), (7) și (9) se înțelege facturi emise în conformitate cu prevederile legislației naționale sau a statului în care acestea au fost emise ori alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligația de plată, precum și documente privind efectuarea plăților. (2) În situația în care din documentele justificative prevăzute de alin. (1), depuse de către mandatarii financiari, nu rezultă în mod clar legalitatea și realitatea cheltuielilor, Autoritatea Electorală Permanentă poate solicita declarații, clarificări sau documente justificative suplimentare." [s.n.].

Din lectura textelor legale menționate, Înalta Curte constată că rambursarea cheltuielilor efectuate în campania electorală intervine pe bază de documente justificative, ceea ce implică refuzul legal al autorității competente de a proceda la o astfel de rambursare în cazul lipsei justificării cererii formulate de candidat prin depunerea de documente în sensul legii. La aceeași concluzie se ajunge și atunci când, deși se prezintă documente, totuși din conținutul acestora nu rezultă în mod clar legalitatea și realitatea cheltuielilor pretins a fi fost efectuate, existând erori și/sau neconcordanțe.

Cu privire la acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut că, deși prin raportul de control ori prin Decizia nr. 74/2017 și anexele sale nu s-a reținut expres neîndeplinirea de către reclamant a solicitării de a corecta neconcordanțele și/sau erorile din documentele justificative, întemeierea în drept, a deciziei atacate pe dispozițiile art. 48 alin. (13) și art. 48

1

din Legea nr. 334/2004, duce la concluzia că s-a considerat că reclamantul nu a corectat neconcordanțele și/sau erorile ori nu a depus documente justificative suplimentare, fără însă a explica motivul pentru care nu există nicio mențiune cu privire la facturile stornate și care au fost înlocuite cu unele corectate.

Nefondate sunt și criticile recurentei referitoare la pronunțarea hotărârii cu nerespectarea dispozițiilor art. 36 alin. (2), (4), (7), art. 38 din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 58 - 60 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2016.

În acord cu argumentele prezentate de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că pentru cheltuielile pentru producția și difuzarea materialelor de propagandă online este îndeplinită condiția prevăzută de art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 334/2006 și art. 39 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice, rezultând din materialele aflate pe suport electronic (DVD) că acestea se referă la doi candidați independenți la Senat și Camera deputaților, respectiv A. și F., în privința cărora nu există nicio dificultate în a fi identificați. De asemenea, este îndeplinită și condiția ca materialul să se refere în mod direct la cei doi candidați.

De altfel, Legea nr. 334/2006 nu conține dispoziții care să interzică acțiuni comune ale unor candidați independenți și nu impune condiția ca materialul să se refere la un singur candidat.

În ceea ce privește închirierea de echipamente necesare în cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din județul Neamț, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind relevant faptul că închirierea acestor echipamente s-a făcut în scopul folosirii acestora în cadrul campaniei electorale, astfel încât cheltuiala făcută de reclamant se încadrează în tipul de cheltuieli prevăzute de teza I a art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 334/2006 și a art. 40 alin. (1) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006.

Prin urmare, susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinței civile nr. 144/2017 din 19 octombrie 2017 și a încheierii din 5 octombrie 2017 ale Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.