ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 339/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin B., în calitate de administrator judiciar și prin C., în calitate de administrator special, a solicitat:

Anularea deciziei emise de AFIR sub nr. de înregistrare x/07.11.2017, prin care AFIR a respins contestația formulată de aceasta și înregistrată la AFIR sub nr. x/23.10.2017;

Anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la data de 08.09.2017 și înregistrat la AFIR sub nr. x/15.09.2017 privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole de culturi de câmp S.C. A. S.R.L. - prin achiziția de utilaje și echipamente agricole în localitatea Macea, județul Arad", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x/25.02.2012, cod contract FEADR 2014-2020 x, al cărui beneficiar este societatea reclamantă, cu consecința anulării obligației acesteia de plată a creanței bugetare în cuantum de 3.433.875,06 RON stabilită de A.F.I.R, în sarcina sa, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 130 din 11 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. prin B. în calitate de administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și AFIR - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest Timișoara.

S-a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/07.11.2017 emisă de AFIR.

S-a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit la data de 08.09.2017 și înregistrat la AFIR sub nr. x/15.09.2017 cu consecința exonerării reclamantei de plata debitului în cuantum de 3.433.875,06 RON.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Recursul formulat a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se de recurenta-pârâtă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond pe soluția de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate.

În concret se arată după expunerea situației de fapt că prima instanță a încălcat normele de drept material respectiv dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR și a interpretat greșit dispozițiile contractului de finanțare din 25.05.2012 în special în ceea ce privește respectarea de către reclamanta-intimată a criteriului de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul și nu intră în stare de insolvență/faliment pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Iar prima instanță a apreciat nelegal că s-a desființat față de reclamanta-intimată un control formal iar neregula constatată - respectiv intrarea în insolvență a beneficiarului de fonduri FEADR nu reprezintă de plano o neregulă și o încălcare a clauzelor contractului de finanțare în lipsa stabilirii unei culpe a beneficiarului pentru intrarea în insolvență, respectiv acumularea de datorii și insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata acestora.

Se arată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 342/24.09.2019 în ceea ce privește obligațiile ambelor părți cu privire la starea de insolvență a beneficiarului fondurilor și aprobarea stării de insolvență ca neregulă în raport de obligațiile asumate de beneficiar prin contractul de finanțare.

Proiectele realizate prin PNDR nu pot beneficia de finanțare nerambursabilă în cazul în care în perioada de valabilitate a contractului de finanțare suferă o modificare substanțială constând în încetarea investiției, în caz contrar beneficiarul fiind obligat la restituirea întregii finanțări.

începând cu data intrării în stare de insolvențâ beneficiarul S.C. A. S.R.L, nu mai respecta regulile de finanțare impuse și asumate de acesta, respectiv nu mai îndeplinește criteriile ce au stat la baza selectării proiectului, criteriile de eligibilitate menționate mai sus care trebuiau menținute pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, acest fapt conducând la declanșarea procedurii de recuperare a sprijinului financiar ne rambursabil.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii ca neîntemeiate cu consecința menținerii ca legal emise a actelor contestate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare însoțită de acte prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că prima instanță a anulat corect actele contestate pe motiv că din încheierea de deschidere a procedurii insolvenței și din raportul privind cauzele care au dus la apariția insolvenței nu rezultă că această stare ar fi imputabilă reclamantei în calitate de debitor și beneficiar de fonduri prin PNDR.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat.

Curtea apreciază că sentința atacată prin care a fost admisă acțiunea reclamantului și anulate actele contestate este nelegală fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a clauzelor contractului de finanțare încheiat între părți a obligațiilor beneficiarului asumate prin contract cu privire la respectarea criteriilor de eligibilitate la aprecierea neregulii în raport de incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 342/2013.

În fapt între părți - beneficiar reclamanta-intimată la data de 25.02.2012, a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x, cod contract FEADR 2014-2020 x/25. O5.2012. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Modernizarea exploatației agricole de culturi de câmp S.C. A. S.R.L. - prin achiziția de utilaje și echipamente agricole în localitatea Macea, județul Arad".

Suma finală decontată de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, conform cheltuielilor acceptate la plată a fost de 3.433.875,06 RON.

Echipa de control a verificat modul de obținere, gestionare și utilizare a fondurilor aferente proiectului x/25.02.2012 - "Modernizarea exploatației agricole de culturi de câmp A. S.R.L. - prin achiziția de utilaje și echipamente agricole în localitatea Macea, județul Arad" finanțat prin FEADR, constatând nereguli în derularea acestuia, ulterior achitării ultimei tranșe de plată.

În baza contractului mai sus menționat, cu valoare totală eligibilă de 8.720.096 RON, din care finanțare nerambursabilă de 3.505.566 RON, AGENȚIA a efectuat plăți în valoare de 3.433.875,06 RON, din care 80% contribuție UE și 20% contribuție națională, conform cheltuielilor acceptate la plată în cele patru tranșe de plată.

Potrivit prevederilor contractului de finanțare x/25. O2.2O12 cu modificările și completările ulterioare, încheiat cu A. S.R.L., acesta se obligă să respecte pe toată durata de valabilitate a contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, și anume pe o perioada de 24 luni (implementare) la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la ultima plată efectuată beneficiarului. A. S.R.L. se obligă să nu modifice substanțial proiectul. De asemenea, intrarea în insolvența a beneficiarului de fonduri FEADR, reprezintă neregula și încălcare a clauzelor contractului de finanțare și ale legislației speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile cheltuielile aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare, neregula semnalata precum și prezentul proces-verbal fiind întocmite în perioada de valabilitate a contractului.

În urma verificării documentelor, AFIR a constatat că Tribunalul Arad a admis cererea beneficiarului de deschidere a procedurii de insolvența (Dosar x/2017).

Conform Prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 Art. 36 "Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvența a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzuta de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora".

În cauză nu poate fi reținut caracterul formal al controlului reținut de prima instanță în condițiile în care în cauză erau incidente dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 iar controlul a vizat verificarea respectării de către reclamantă în calitate de beneficiar a criteriilor de eligibilitate și de selecție pe toată perioada de valabilitate a contractului obligație cunoscută și asumată de reclamantă încă de la data depunerii cererii de finanțare asumându-și prin declarația pe proprie răspundere îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate. Iar în cauză declanșarea procedurii insolvenței cu privire la reclamantă echivalează cu nerespectarea condițiilor de eligibilitate asumate prin contract.

Măsura deschiderii procedurii a intervenit ca urmare a obligațiilor fiscale acumulate de reclamantă.

Sub acest aspect al existenței neregulii astfel cum este definită prin dispozițiile art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 nu are relevanță existența sau nu a culpei reclamantei pentru intrarea în insolvență cum în mod greșit a reținut prima instanță care a apreciat nelegalitatea actelor contestate și prin prisma lipsei de culpă a reclamantei.

Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că intrarea în insolvență nu ar reprezenta o neregulă care să determine restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

În acord cu decizia nr. 342/2013 a Curții Constituționale Curtea a constatat că prin dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 se instituie o normă de procedură care obligă autoritățile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru suma acordată în cadrul contractului de finanțare. Iar aplicarea acestor dispoziții procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care prejudiciază bugetul UE.

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, produse ca urmare a intrării în insolvență, iar această activitate se realizează, așa cum a arătat și Curtea Constituțională, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.

Motivul retragerii finanțării, în speță, l-a constituit nerespectarea criteriului de eligibilitate înscris în cererea de finanțare, referitor la valabilitatea economico-financiară pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, aspect care rezultă din împrejurarea că înainte de încheierea perioadei de valabilitate a contractului beneficiara finanțării a intrat în procedura de insolvență, în forma reorganizării.

Declanșarea procedurii de insolvență a beneficiarului fondurilor nerambursabile nu reprezintă ea însăși o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci neregula constă în încălcarea, în perioada de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate stabilite prin clauzele contractuale asumate, respectiv a obligației de a nu afecta natura și condițiile de implementare a proiectului.

În mod nelegal prima instanță a reținut lipsa neregulii legat de lipsa suplei reclamantei pentru declanșarea procedurii insolvenței.

Curtea apreciază că în cauză nu au fost respectate condițiile de eligibilitate cu privire la proiect asumate prin contractul de finanțare ca obligație, ca urmare a procedurii insolvenței respectiv criteriul de eligibilitate general EG4 "Microîntreprinderea să nu fie în dificultate". Deschiderea procedurii insolvenței reprezintă nerespectarea unui criteriu de eligibilitate acela ca beneficiarul să nu intre în starea de insolvență pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea constatând îndeplinite condiții motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată.

Va rejudeca cauza în fond și în raport de dispozițiileart. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin B., ca neîntemeiată menținând ca legale actele contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 130 din 11 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.