ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2020

Ședința publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de AFIR la data de 28.04.2015, privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole de către A.", conform contractului de finanțare x/16.06.2010, măsura 112, înregistrat la AFIR sub nr. x/28.04.2015; anularea deciziei AFIR înregistrată sub nr. x/24.06.2015, dată de comisia de soluționare a contestației ca urmarea a contestației formulate de subscrisa împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28.04.2015; suspendarea dispozițiilor privind creanța bugetară stabilită prin procesul-verbal atacat.

Prin sentința civilă nr. 393/02.03.2016, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2015, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, pentru anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de AFIR la data de 28.04.2015, precum și pentru anularea deciziei nr. 22786/24.06.2015 emisă de AFIR, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cât și reclamanta A. PFA.

Prin decizia civilă nr. 2989/30.09.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței civile nr. 393/02.03.2016, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și cu reclamanta intimată A. PFA, s-a casat sentința recurată și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare, în primă instanță Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

A fost respins recursul declarat de reclamanta recurentă A. PFA împotriva aceleiași hotărâri, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 343 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. - P.F.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva sentinței civile nr. 343 din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. - PFA pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta arată că, prin contractul de finanțare nr. x/16.06.2010, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (devenită prin reorganizare Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale- AFIR), în calitate de autoritate contractată, s-a angajat să acorde un ajutor financiar nerambursabil pe baza cererii de finanțare nr. x, intitulată "Modernizarea exploatației agricole de către A.".

Valoarea contractului a fost stabilită la suma de maxim 25.000 euro, echivalent a maxim 107.150 RON, astfel:

- Prima tranșă de plată de maxim 15.000 euro, echivalent a maxim 64.290 RON, reprezentând maxim 60% din valoarea totală menționată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 10 zile de la semnarea contractului de finanțare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către autoritatea contractantă;

- A doua tranșă de plată de maxim 10.000 euro, echivalent a maxim 42.860 RON, reprezentând maxim 40% din valoarea totală menționată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 30 de luni de la semnarea contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către autoritatea contractantă.

Prin actul adițional nr. x/07.03.2013 s-a modificat art. 4 alin. (4) din contract, în sensul că "a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare, respectiv până la data de 16.03.2013, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare..."

AFIR a efectuat următoarele plăti către beneficiar, în valoare totală de 105.907,50 RON:

- Tranșa 1 - plata sumei de 63.544,50 iei în data de 29.07.2010, conform certificat de plată x din 09.07.2010;

- Transa 2 - plata sumei de 42.363 RON în data de 28.06.2013, conform certificat de plată x din 10.06.2013.

Cererea de plată pentru tranșa a doua a fost depusă în data de 11.04.2013, la două zile față de termenul de 09.04.2013, rezultat în urma notificării emise cu nr. x/18.03.2013.

Anterior, la data de 18.03.2013 OJFIR Arad a emis o notificare, înregistrată sub nr. x/18.03.2013, în care se menționează faptul că "mai puteți depune cererea de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii prezentei scrisori".

Având în vedere lipsa dovezii că notificarea ar fi fost transmisă pe fax/poștă, consideră că aceasta a fost publicată și că valabilitatea notificării a expirat la 30 de zile de la data afișării anunțului. Analizând situația de fapt expusă anterior consideră că tranșa 2 de plată a fost depusă în termenul legal, respectiv în cadrul duratei de execuție a contractului de finanțare, care este de 36 de luni.

De asemenea. în manualul de autorizare plăti se menționează că "în cazul in care DCP transa V aferent M 121. 122, 123. 125, 312, 313. 322, 41, precum si DCP transa II aferent M 112 au fost declarate neeligibile, acestea pot fi redepuse cu același număr de tranșă, cu condiția încadrării în durata de execuție menționată în contractul de finanțare."

Pe baza acestei prevederi, întrucât se recunoaște posibilitatea redepuneri unei cereri de plată, înseamnă că încadrarea acestei situații în ceea ce o privește nu poate fi văzută ca nefiind în regulă, întrucât nu reprezintă o abatere de la regularitate, conformitate si legalitate o situație care poate fi corectată conform cu prevederile menționate mai sus.

De asemenea, în cadrul contractului de finanțare și în manualul de autorizare plăți nu există nici o interdicție cu privire la realizarea de achiziții și efectuarea de plăți în termenul de 15 zile lucrătoare acordate de la data limită de depunere a ultimei cereri de plată.

În cadrul procesului-verbal atacat, se reține faptul că prin cererea de plată 2, beneficiarul a justificat prin documente că cel puțin 30% din valoarea totală a sprijinului acordat (30% din 107.150 RON = 32.145 RON), a fost folosit pentru îndeplinirea acțiunilor din planul de afaceri, respectiv achiziționarea unui teren în suprafață de 10.000 mp, achiziționarea unui sistem de irigații si a unui generator (teren în suprafață de 10.000 mp- 25.000 RON; sistem de irigații- 9.600 RON; generator -1.000 RON; Total achiziții = 35.600 RON)

Astfel solicită a se observa că proiectul s-a implementat în termenul legal de execuție a contractului, atât din punct de vedere tehnic cât și valoric, fapt verificat și confirmat de către personalul AFIR.

Stabilirea termenului de 16.03.2013, ca termen limită de implementare, este eronat, achizițiile, care au fost incluse in planul de afaceri, s-au realizat in durata de execuție a contractului de finanțare, respectiv in termenul de 36 luni de la semnarea contractului de finanțare.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în capitolul intitulat concluziile activității de verificare reține că există suspiciuni în ceea ce privesc obținerea veniturilor în perioada de exploatare, suspiciuni care nu reprezintă un motiv de reziliere a contractului de finanțare. Echipa de verificare susține că achizițiile trebuiau făcute obligatoriu în anul I al planului de afaceri, însă având în vedere notificarea privind depășirea termenului de depunere a cererii de plată, prin care i s-a dat posibilitatea depunerii acesteia după primirea ei, consideră că proiectul nu a fost afectat în nici un fel de realizarea achizițiilor în anul III, întrucât bugetul de venituri si cheltuieli previzionat si depus in cadrul CF este întocmit pentru perioada de după realizarea investiției.

Recurenta apreciază că termenul de achiziție al terenului este o prognoză, nicăieri în contract nespecificându-se care este sancțiunea pentru neachiziționarea terenului în termenul prognozat. însă cu toate acestea, tranșa a II-a a fost plătită după achiziționarea terenului de 10.000 mp, în termenul de implementare, achiziționarea acestuia fiind o condiție de plată.

De asemenea susține că, urmare a modificării termenelor de depunere a cererilor de plata - respectiv declarația de eșalonare modificata, s-au modificat în consecință și elementele calendaristice ale planului de afaceri, prin simplul raport de cauzalitate care există între ele.

Mai arată că, acest ultim control în urma căruia s-a încheiat procesul-verbal atacat, este al cincilea, iar în urma primelor nu s-au sesizat nereguli

Recurenta a invocat jurisprudența comunitară, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru aplicarea articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în sensul că nu au fost colectate dovezi concludente și pertinente, care să sprijine posibila existență a unor condiții create artificial în cadrul acestui proiect.

În acest sens solicită a se avea în vedere interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunității Europene articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei în cauza G434/12 Slancheva sila Eood, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 martie 2017, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Se arată astfel că, cu privire la motivul de recurs potrivit căruia "proiectul nu a fost afectat în nici un fel de realizarea achizițiilor în anul III, întrucât bugetul de venituri și cheltuieli previzionat și depus în cadrul CF este întocmit pentru perioada de după realizarea investiției", solicită a se observa că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că față de data achiziției terenului agricol în suprafață de 10.000 m.p., existent în comuna Târnova, județul Arad, la o dată ulterioară celei de 16.03.2013, achizițiile nu au fost efectuate în termenele prevăzute prin planul de afaceri depus de beneficiar la cererea de finanțare".

Prin Contractul de finanțare. însușit de beneficiar și semnat fără nici o obiecțiune de acesta, reclamanta se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu Anexele la contract și este sigurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare.

Totodată, potrivit prevederilor Ghidului solicitantului Măsurii 112, "îndeplinirea obiectivelor exploatației agricole și a investițiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiție de eligibilitate pentru cea de-a doua transă de plata".

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor Ghidului solicitantului aferent Măsurii 112, dispoziții preluate în art. 3 din Contractul de finanțare: "Sprijinul de instalare va fi acordat în două tranșe de plată:

- prima tranșă se va acorda la data aprobării de către A.P.D.R.P. a solicitării pentru acordarea sprijinului și este de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare;

- a doua tranșă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare se va acorda la îndeplinirea acțiunilor prevăzute în Planul de afaceri.

Până la cea de-a doua transa de plata, beneficiarii trebuie sa realizeze toate investițiile pentru modernizarea si dezvoltarea exploatației, propuse în Planul de afaceri."

În conformitate cu Planul de afaceri, achizițiile aferente proiectului trebuiau efectuate încă din anul I de implementare a proiectului.

Din verificările efectuate s-a constatat ca beneficiarul a achiziționat terenul agricol din comuna Tarnova în suprafață de 10.000 mp și generatorul la o dată ulterioară datei de 16.03.2013, respectiv:

• Achiziție teren agricol in suprafața de 10000 mp în comuna Tarnova - contract de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 1650/02.04.2013 in valoare de 25.000 RON

• Achiziție generator - contract de vânzare-cumpărare nr. x/01.04.2013 în valoare de 1.000 RON, factura nr. x/01.04.2013, emitent S.C. B. S.R.L., comuna Seleus, județul Arad, cu toate ca prin Planul de afaceri si-a propus achiziționarea acestora încă din anul I de implementare.

Din analiza documentelor, rezultă că achizițiile nu au fost efectuate în termenele prevăzute prin Planul de afaceri depus de beneficiar la cererea de finanțare și consideră cheltuiala aferentă acestor achiziții neeligibilă, ceea ce conduce la neîndeplinirea Planului de afaceri.

Totodată, conform dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Contractul de finanțare:

"A doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de afaceri . . . . . . . . . . . ." clauză care instituie in sarcina beneficiarului obligativitatea de a prezenta la ultima transa de plată, în speță tranșa a II-a, atât la verificarea documentară cât și la verificarea în teren, îndeplinirea întrutotul a obiectivelor din planul de afaceri, fără a exista alternativa remedierii ulterioare a neregulilor sesizate.

Din analiza documentelor a rezultat faptul că, tranșa a 2-a de plată a fost depusă în data de 11.04.2013, după data limită de depunere de 16.03.2013 stabilită prin Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare.

În completarea celor menționate mai sus, s-a identificat faptul că în dosarul administrativ al cererii de plată tranșa 2 se regăsește Notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limita de depunere a cererii de plată emisă din 18.03.2013 fără confirmare de primire de către beneficiar.

Astfel, conform procedurii de autorizare plăți, aplicabilă proiectului, în cazul în care beneficiarul nu a depus cererea de plată în termenul contractual, acesta va fi notificat să depună cererea de plată în cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.

Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari.

Subliniază faptul că eligibilitatea unei cheltuieli și implicit a unei investiții, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia și a atingerii scopului propus, ci și în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată și anume prin respectarea cerințelor impuse.

În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât în urma primelor controale nu s-au sesizat nereguli, învederează instanței că structurile AFIR efectuează verificări tehnice și financiare a proiectelor contractate strict in baza unor proceduri interne acreditate, în scopul prevenirii și diminuării fraudei, fapt ce nu înseamnă că, în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimentele specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse.

Pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare al proiectului poate face obiectul unor controale efectuate de Direcția Control și Antifraudă - CCEP, Autoritatea de audit a Curții de Conturi a României, alte instituții naționale abilitate (DNA, DLAF) precum și comisii din partea Uniunii Europene.

Astfel, pe lângă verificările efectuate pe fluxul de implementare al unui proiect de către serviciile de specialitate există și alte niveluri de control efectuate de către direcțiile, instituțiile menționate anterior al căror scop îl reprezintă atât verificarea conformității și eligibilității proiectelor și a beneficiarilor, evaluării și selecției proiectelor, respectarea modului de atribuire a contractelor de achiziții și realitatea plăților, cât și verificarea modului de lucru al serviciilor de specialitate, ocazie cu care în situația în care se constată abateri de la prevederile contractului de finanțare, legislația națională și de la condițiile de acordare a finanțării în cadrul PNDR 2007-2013, se procedează la stabilirea debitului și recuperarea acestuia în conformitate cu legislația națională în vigoare.

Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de Autoritatea Contractanta (AFIR).

Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Referitor la motivul de recurs potrivit căruia "proiectul s-a implementat în termenul legal de execuție a contractului, atât din punct de vedere tehnic cât și valoric", arată că, îndeplinirea obligațiilor unui beneficiar FEADR, nu constă numai în realizarea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, ci și în depunerea unor dosare de plată corect întocmite (conform Instrucțiuni de plata - Anexa la Contractul de Finanțare), în vederea stabilirii de către experții verificatori, în baza unor proceduri aprobate de Ordin de Ministru al Agriculturii a conformității și eligibilității acțiunilor realizate.

Eligibilitatea unei cheltuieli și implicit a unei investiții, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia și a atingerii scopului propus, ci și în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată și anume prin respectarea cerințelor impuse.

Conform art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contractul de finanțare. Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea contractului dacă se constată o neregulă cu privire la încheierea sau executarea contractului. Acest aspect, coroborat cu prevederile art. 1 alin. 3 din Anexa I la Contractul de finanțare, potrivit cărora "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea proiectului" dar și cu faptul că de această neregulă a beneficiat în mod direct reclamanta, atrage responsabilitatea beneficiarului de a se supune prevederilor contractuale referitoare la înapoierea sumelor primite ca finanțare nerambursabilă în cazul constatării unei nereguli ce produce prejudicii.

Arătă astfel că A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului. Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Arătă astfel că A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

În plus, precizează că, potrivit Contractului de finanțare, art. 5 pct. 5 (2) "Plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenție depuse de beneficiari și însoțite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificării documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerințelor Autorității Contractante prezentate în Instrucțiuni de plată, Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli."

Prin urmare, contrar celor susținute de recurentă, în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, AFIR poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății. Astfel, parcurând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoștință despre această posibilitate.

În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru aplicarea articolului 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, deoarece nu există condiții artificiale în speță, intimata pârâtă arată că, recurenta-reclamantă se află într-o gravă eroare, având în vedere că subscrisa nu a reținut prin actele emise că neregula de care se face vinovat beneficiarul ar fi crearea condițiilor artificiale

În jurisprudența sa, CJUE a statuat că statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Se poate astfel concluziona că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE

În consecință, solicită a se reține că A.F.I.R. a acționat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene iar pe de altă parte, a se observa că emiterea procesului-verbal de constatare menționat nu este consecința voinței unilaterale a A.F.I.R., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06 aprilie 2017, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, acesta a arătat că, în stabilirea cadrului procesual, reclamanta a înțeles să cheme judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) pentru ca aceste instituții să fie obligate să anuleze actele administrative emise de pârâta AFIR prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 105.907,50 RON ce provine din modul de execuție al contractului de finanțare nr. x/16.06.2010 încheiat între Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca Autoritate contractantă și reclamanta A. - PERSOANĂ FIZICĂ, ca beneficiar de finanțare nerambursabilă.

După cum se poate observa, ministerul are calitatea de terț în raport de solicitările formulate de reclamantă, neavând obligații față de aceasta. Având calitatea de terț în raportul juridic dedus judecății, în sarcina Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu se pot naște nici drepturi și nici obligații, deci nici calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte, litigiul are ca obiect anularea unor acte administrative emise de AFIR. Deci, izvorul pretenției este dat de un act juridic emis de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în mod individual, în exercitarea competențelor sale.

A.P.D.R.P. (A.F.I.R.) a avut și are printre atribuțiile privind implementarea tehnică și financiară a FEADR, în concordanță cu strategia și măsurile stabilite în Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală și Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007-2013, conform art. 5 din O.U.G. nr. 13/2006 (art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 41/2014)

Drept urmare, formularea cererii de chemare în judecată și în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu-și găsește justificarea, cât timp există o normă legală echivalentă din punctul de vedere al efectelor cu efectul unei hotărâri judecătorești prin care s-ar admite o astfel de cerere.

Referitor la soluția instanței de fond privind respingerea cererii reclamantei de anulare a Procesului - Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.04.2015, se arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația să înregistreze și să transmită, în scopul investigării, în termen de 10 zile lucrătoare, structurilor de control prevăzute la art. 20 toate constatările cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare."

În speță, recurenta - reclamanta nu a adus motive pertinente de nelegalitate în vederea susținerii condiției de admisibilitate a cererii de recurs, nu a indicat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, condiție esențială în susținerea unei cereri de suspendare.

Prin urmare, față de cererea de anulare a actelor administrative, respectiv a Procesului - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a Deciziei de soluționare a Contestației, apreciază ca temeinică și legală soluția instanței de fond privind respingerea acesteia ca neîntemeiată

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului finanțat, fapt ce justifică aplicarea din partea Autorității de management a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Prin semnarea Contractului de Finanțare nr. x/16.06.2010, reclamanta și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, inclusive cele din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Arătă astfel că AFIR are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. - PFA este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta intimată a supus controlului de legalitate procesul-verbal de contestare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de AFIR la data de 28.04.2015, privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole de către A.", conform contractului de finanțare x/16.06.2010, măsura 112, nr. 15541/28.04.2015 precum și anularea deciziei nr. 22786/24.06.2015, privind soluționarea contestației formulate împotriva acestuia.

Prin procesul-verbal de contestare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.04.2015, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 105.907,50 RON, organele de control ale intimatei pârâte AFIR au constatat că neregulile săvârșite de beneficiară, sunt:

- nerespectarea Planului de afaceri, prin faptul că tranșa a 2-a de plată a fost depusă în data de 11.04.2013, după data limită de depunere de 16.03.2013 stabilită prin Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare;

- terenul agricol în suprafață de 10.000 mp din comuna Tarnova și generatorul, reprezentând achiziții obligatorii prin Planul de afaceri, încă din anul I de implementare, în vederea justificării celor 30% din valoarea totală a proiectului, au fost achiziționate în perioada cuprinsă între 16.03.2013 și 11.04.2013;

- existența unor neconcordanțe între documentele de proprietate prezentate de beneficiar în cererea de finanțare, documentele emise de Primărie (Adeverințe) și cele existente (Registre Agricole) în original la aceste entități.

Prin decizia nr. 22786/24.06.2015 emisă de intimate pârâtă AFIR, s-a respins contestația formulată împotriva procesul-verbal de contestare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare de mai sus.

Instanța de fond a a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, reținând în esență că, raportat la dispozițiile art. 4 (4) din Contractul de finanțare beneficiara avea obligativitatea de a prezenta la primirea celei de-a doua tranșe, dovada îndeplinirii obiectivelor din planul de afaceri care cuprindea și achizițiile aferente proiectului care trebuiau efectuate încă din anul I de implementare a proiectului, ceea ce nu s-a realizat. Reclamanta, în calitate de beneficiar, a fost notificată pentru depășirea termenului limită de depunere a cererii de plată emisă din 18.03.2013, iar față de data achiziției terenului agricol în suprafață de 10.000 m.p., la o dată ulterioară celei de 16.03.2013, s-a constată că achizițiile nu au fost efectuate în termenele prevăzute prin planul de afaceri depus de beneficiar la cererea de finanțare.

Conform Ghidului solicitantului - Măsura 112, îndeplinirea obiectivelor exploatației agricole și a investițiilor propuse pentru atingerea acestora, așa cum au fost stabilite de beneficiar în planul de afaceri, reprezintă condiție de eligibilitate pentru cea de-a doua tranșă de plată, însă față de acestea reclamanta nu a dovedit că obiectul contractului de finanțare în sensul cheltuirii sprijinului financiar primit s-a utilizat în scopul îndeplinirii obiectivelor din planul de afaceri.

Creșterea suprafeței exploatației agricole în condițiile invocate de către reclamantă nu poate fi considerată că a respectat clauzele contractuale și termenele de finalizare a investițiilor, asumate prin contractul de finanțare.

Instanța de fond a apreciat întemeiate apărările pârâtelor prin raportare la jurisprudența constantă a CJUE, potrivit căreia abaterile care nu au un impact financiar precis, însă au fost constatate de către Comisia de verificare, pot afecta interesele financiare ale Uniunii, determinând în esență ca pârâții să revoce, respectiv să solicite rezilierea contractului de finanțare și, totodată, să solicite reclamantei rambursarea finanțării obținute.

Înalta Curte reține că, prin contractul de finanțare nr. x/16.06.2010, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (devenită prin reorganizare Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale- AFIR), în calitate de autoritate contractată, s-a angajat să acorde un ajutor financiar nerambursabil pe baza cererii de finanțare nr. x, intitulată "Modernizarea exploatației agricole de către A.".

Valoarea contractului a fost stabilită la suma de maxim 25.000 euro, echivalent a maxim 107.150 RON, astfel:

- Prima tranșă de plată de maxim 15.000 euro, echivalent a maxim 64.290 RON, reprezentând maxim 60% din valoarea totală menționată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 10 zile de la semnarea contractului de finanțare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către autoritatea contractantă;

- A doua tranșă de plată de maxim 10.000 euro, echivalent a maxim 42.860 RON, reprezentând maxim 40% din valoarea totală menționată, cerere de plată care trebuia depusă în maxim 30 de luni de la semnarea contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare, urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către autoritatea contractantă.

Prin actul adițional nr. x/07.03.2013 s-a modificat art. 4 alin. (4) din contract, în sensul că "a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare, respectiv până la data de 16.03.2013, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare...", urmând a fi plătită în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către autoritatea contractantă.

Cererea de plată pentru tranșa a doua a fost depusă în data de 11.04.2013, după data limită de depunere de 16.03.2013

În dosarul administrativ al cererii de plată tranșa 2 se regăsește Notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a cererii de plată, emisă din 18.03.2013 fără confirmare de primire de către beneficiar.

Conform procedurii de autorizare plăți, aplicabilă proiectului, în cazul în care beneficiarul nu a depus cererea de plată în termenul contractual, acesta va fi notificat să depună cererea de plată în cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.

AFIR a efectuat următoarele plăti către beneficiar, în valoare totală de 105.907,50 RON:

- Tranșa 1 - plata sumei de 63.544,50 iei în data de 29.07.2010, conform certificat de plată x din 09.07.2010;

- Tranșa 2 - plata sumei de 42.363 RON în data de 28.06.2013, conform certificat de plată x din 10.06.2013.

Conform cererii de finanțare, la semnarea contractului de finanțare, solicitanta desfășura următoarele activități: cultivarea legumelor de câmp pe o suprafața de 1100 mp și cultivarea plantelor ornamentale pe o suprafața de 2200 mp.

Prin planul de afaceri, pentru dezvoltarea exploatației, beneficiara a avut ca obiectiv: creșterea exploatației cu 9300 mp a suprafeței cultivată cu legume în câmp; creșterea exploatației cu 700 mp a suprafeței cultivată cu plante ornamentale; achiziționarea de: 1 ha teren arabil, generator curent (1 buc.) și sistem de irigații (1 buc.). În acest sens, recurenta reclamantă s-a obligat, conform Planului de Afaceri ca în anul I al implementării să achiziționeze terenul de 10000 mp, generatorul curent precum și sistemul de irigații. De altfel, inclusiv la capitolul Fundamentarea veniturilor și cheltuielilor, recurenta reclamantă a avut în vedere și veniturile care urmau a se realiza în anul I de implementare de pe cei 10000 mp care urmau a fi achiziționați.

Terenul achiziționat în suprafață de 1 ha era în proprietatea doamnei A., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x/02.03.2009, contract anexat cererii de finanțare însă, asupra datelor înscrise în documentele contabile prezentate de beneficiar și verificate prin sondaj de către echipa de control, coroborate cu celelalte aspecte legate de Planul de afaceri și înregistrările din Registrul Agricol, exista suspiciunea că acestea nu ar fi reale. Astfel, conform Adeverinței nr. x/24.11.2009 emisă de primăria Archis, existentă în copie la dosarul Cererii de finanțare, aceasta figura în Registrul agricol doar cu suprafața de 0,33 ha teren cultivat

Din verificările efectuate de organele de control ale intimatei pârâte AFIR, s-a constatat ca recurenta intimată, beneficiară a contractului de finanțare, a achiziționat terenul agricol în suprafața de 10.000 mp și generatorul la o dată ulterioară datei limită de depunere a cererii de plată pentru tranșa a doua de 16.03.2013, respectiv: Achiziție teren agricol în suprafață de 10000 mp existentă în comuna Târnova - contract de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 1650/02.04.2013 în valoare de 25.000 RON; Achiziție generator - contract de vânzare-cumpărare nr. x/01.04.2013 în valoare de 1.000 RON.

Conform Articolul 1 din Contractul de finanțare nr. x/16.06.2010:

(2) Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.

Cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor si completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare - selectare, devine obligatorie pentru beneficiar.

1(3) Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să desfășoare Proiectul pe propria răspundere;

Articolul 4 - Modalitatea de plată:

4(1) Beneficiarul va întocmi cererile de plată în conformitate cu Anexa II - Instrucțiuni de plată.

4(2) Sprijinul pentru instalare va fi acordat sub formă de prime. Plata se va efectua pe baza cererilor de plată în 2 tranșe autorizate de Agenție depuse de beneficiari.

4(3) Prima cerere de plată se va depune în maxim 10 de zile de la data semnării Contractului de finanțare și reprezintă 60% din valoarea prevăzută la Articolul 3(1). Plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.

4(4) A doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la Articolul 3(1).

ANEXA I Articolul 1 - Obligații generale

(1) Beneficiarul se obligă să execute Proiectul in conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor si completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare.

(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integranta din Cererea de finanțare.

(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficienta si vigilenta in conformitate cu cele mai bune practice in domeniul vizat si in concordanta cu acest contract.

Articolul 3- Obligații

(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare.

Articolul 16 - Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării:

(1) Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile legislației naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității contractante cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

(3) în cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă. Dacă Beneficiarul nu se conformează acestei obligații. Autoritatea Contractantă va stabili penalități pentru întârziere și va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispozițiilor legale în vigoare.

O primă critică adusă de recurenta reclamantă sentinței atacate vizează termenul de depunere a cererii pentru plata celei de-a 2-a tranșă a finanțării, recurenta arătând că, față de prevederile art. 8 din contract și notificarea din 18.03.2013 emisă de AFIR, aceasta a fost depusă în termen, respectiv în cadrul duratei de execuție a contractului de finanțare, care este de 36 de luni.

Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentei.

Astfel, conform contractului de finanțare, cererea pentru plata celei de-a 2-a tranșă trebuia depusă în maxim 30 de luni de la semnarea contractului de finanțare, respectiv,16.12.2012. La data de 07.03.2013, la cererea acesteia nr. 4084/05.12.2012, recurenta a semnat actul adițional nr. x prin care s-a modificat art. 4 alin. (4) din contract, în sensul că a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare, respectiv până la data de 16.03.2013.

Așadar, aceasta avea cunoștință de termenul limită de depunere a cererii de plată precum și de faptul că trebuia să se încadreze în cele 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare. Faptul că prin Notificarea nr. x/18.03.2013 i s-a atras atenția că a depășit termenul de depunere dându-i-se posibilitatea de a depune cererea în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acesteia, nu echivalează cu un nou act adițional prin care să se modifice data de depunere a cererii sau termenul de 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare iar beneficiarul fondurilor nerambursabile nu este exonerat de la obligația respectării Planului de afaceri.

Mai mult, trimiterile pe care recurenta le face la Manualul de autorizare plăți, nu au relevanță întrucât, nedepunerea cererilor de plată în termenul stabilit prin contract, cum este cazul în speță, nu echivalează cu o redepunere a acestora în situația la care face referire Manualul.

Cât privește critica referitoare la faptul că, în cadrul contractului de finanțare și în manualul de autorizare plăți nu există nici o interdicție cu privire la realizarea de achiziții și efectuarea de plăți în termenul de 15 zile lucrătoare acordate de la data limită de depunere a ultimei cereri de plată, Înalta Curte o consideră, de asemenea, nefondată.

Recurenta reclamantă, în calitate de beneficiară a contractului de finanțare, s-a obligat să respecte întocmai prevederile acestuia precum și cele ale Planului de afaceri. De precizat că tocmai în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți.

Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Așa cum s-a arătat mai sus, recurenta reclamantă s-a obligat, conform Planului de Afaceri ca în anul I al implementării să achiziționeze terenul de 10000 mp, generatorul curent precum și sistemul de irigații. De altfel, inclusiv la capitolul Fundamentarea veniturilor și cheltuielilor, recurenta reclamantă a avut în vedere și veniturile care urmau a se realiza în anul I de implementare de pe cei 10000 mp care urmau a fi achiziționați.

Prin faptul că terenul de 10000 mp și generatorul curent au fost achiziționate în anul III de implementare, respectiv la 02.04.2013 și 01.04.2013, după termenul de depunere a cererii de plată pentru tranșa a doua și după expirarea celor 33 de luni de la semnarea contractului (16.03.2013), este evident că nu au fost respectate prevederile contractului de finanțare și ale planului de afaceri.

În acord cu intimata pârâtă AFIR, eligibilitatea unei cheltuieli și implicit a unei investiții, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia și a atingerii scopului propus, ci și în modalitatea legală/contractuală prin care este realizată și anume prin respectarea cerințelor impuse.

Acestea sunt și considerentele pentru care Înalta Curte nu poate reține nici motivul de recurs potrivit căruia proiectul s-a implementat în termenul legal de execuție a contractului, atât din punct de vedere tehnic cât și valoric.

De asemenea, aserțiunea recurentei reclamante potrivit căreia, stabilirea termenului de 16.03.2013, ca termen limită de implementare, este eronată, nu poate fi luată în considerare. Astfel, potrivit art. 3 din contractual de finanțare, sprijinul de instalare va fi acordat în două tranșe de plată:

- prima tranșă se va acorda la data aprobării de către A.P.D.R.P. a solicitării pentru acordarea sprijinului și este de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare;

- a doua tranșă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare se va acorda la îndeplinirea acțiunilor prevăzute în Planul de afaceri.

Până la cea de-a doua tranșă de plata, beneficiarii trebuie sa realizeze toate investițiile pentru modernizarea si dezvoltarea exploatației, propuse în Planul de afaceri.

Așadar, termen limită de implementare la 16.03.2013 nu a fost eronat. De precizat însă că, prevederile contractuale de mai sus trebuie corelate cu cele din Ghidul solicitantului Măsurii 112, potrivit cărora, îndeplinirea obiectivelor exploatației agricole și a investițiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiție de eligibilitate pentru cea de-a doua transă de plată. De asemenea, conform GHIDULUI SOLICITANTULUI, capitolul 2, toate activitățile pe care solicitantul se angajează să le efectueze prin investiție atât la faza de implementare a proiectului cât și în perioada de monitorizare și pentru care a primit punctai la selecție, devin obligatorii. În caz că la verificarea cererilor de plată, sau în perioada de monitorizare, se constată că aceste condiții nu se respectă, plățile vor fi sistate iar contractul va fi reziliat.

Tot pentru aceste considerente, Înalta Curte nu poate reține nici susținerile potrivit cărora, termenul de achiziție al terenului este o prognoză, și că, nicăieri în contract nu se specifică care este sancțiunea pentru neachiziționarea terenului în termenul prognozat și nici că, urmare a modificării termenelor de depunere a cererilor de plata s-au modificat și elementele calendaristice ale planului de afaceri, prin simplul raport de cauzalitate care există între ele.

În acest sens, Înalta Curte reiterează faptul că achiziționarea terenului în suprafață de 10000 mp și a generatorului în primul an de implementare a proiectului fac parte din Planul de afaceri anexat de recurentă cererii sale de finanțare, a stat la baza aprobării acestei cereri și a încheierii contractului de finanțare, toate activitățile pe care aceasta s-a angajat să le desfășoare devenind astfel obligatorii. Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract constituie nereguli în sensul art. 16 din Anexa I la contract, cu toate consecințele care decurg de aici, nefiind necesar ca distinct, pentru neîndeplinirea fiecărei obligații contractuale să se prevadă în mod expres sancțiunea.

Pe de altă parte, între modificarea termenului de depunere a cererii de plată pentru tranșa a doua și obligațiile asumate de recurentă potrivit planului de afaceri, nu există nici un raport de cauzalitate, contrar susținerilor recurentei.

Nu prezintă relevanță faptul că au fost efectuate și alte controale referitoare la modul de derulare a contractului de finanțare și că anterior nu s-au sesizat nereguli.

Pe tot parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare al proiectului poate face obiectul unor controale efectuate instituții ale statului precum și comisii din partea Uniunii Europene iar atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, iar nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de Autoritatea Contractanta (AFIR).

Înalta Curte nu consideră relevante trimiterile pe care recurenta pârâtă le face către prevederile articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, câtâ vreme, nici în cuprinsul procesului-verbal nu s-a reținut că neregula de care se face vinovat beneficiarul ar fi crearea condițiilor artificiale pentru plată și nici instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe asemenea circumstanțe.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte reține astfel netemeinicia mot