ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3371/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securității.

Prin încheierea din 19 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a pus în vedere reclamantului și intervenientei să depună un punct de vedere scris referitor la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.

- a pus în vedere părților, prin reprezentanți, ca orice alte cereri sau înscrisuri care se vor mai depune la dosar să fie comunicate direct între acestea, potrivit art. 169 C. proc. civ., cu cel puțin 5 zile anterior termenului de judecată.

- a emis adresă către numitul B., cu mențiunea că cererea de intervenție în interes propriu pe care a formulat-o în cauză a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de la termenul anterior.

Împotriva încheierii din 19 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București a formulat recurs B., solicitând în esență admiterea recursului, casarea încheierii atacate, admiterea cererii de intervenție accesorie.

II. Soluția instanței de recurs.

Examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.

În cauza de față, Înalta Curte reține că prin încheierea din 19 februarie 2021, Curtea de Apel București a dispus emiterea unei adrese către numitul B., cu mențiunea că cererea de intervenție în interes propriu pe care a formulat-o în cauză a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de la termenul anterior.

Potrivit dispozițiilor art. 232din C. proc. civ. "Pe baza notelor de ședință, iar dacă este cazul și a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de ședință".

Prin urmare, încheierea de ședință este actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor în cadrul unei ședințe de judecată.

Încheierile de ședință preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 235 din C. proc. civ. stabilește că "Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase"

Analizând conținutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispozițiile legale și interpretarea doctrină expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere Curtea de Apel București a dispus o măsură necesară soluționării pricinii, în sensul emiterii unei adrese către B. fără însă a se pronunța asupra vreunui aspect care să anticipeze soluția finală. Prin urmare, încheierea recurată are caracter vădit preparator, nici măcar interlocutor.

Fiind stabilită natura încheierii atacate, urmează a se stabili dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speță a recursului.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 466 alin. (4) din C. proc. civ. "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel", iar dispozițiile procedurale privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recursului.

Cum încheierea recurată nu face parte din categoria de excepție a celor care întrerup cursul judecății și pentru care există dispoziții procedurale exprese în ceea ce privește atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare, care nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei, nefiind admisibilă recurarea lor separată.

Independent de aceste aspecte, Înalta Curte reține, deși recurentul nu a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 11.12.2020, prin care Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de B., că, potrivit art. 64 alin. (3) din Codul de procedură, această încheiere poate fi atacată tot doar odată cu fondul cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru argumentele juridice și de fapt expuse mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul B. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.