ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2017 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând revocarea deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 372/29.11.2016.

Prin sentința civilă nr. 203/F/CONT din 7 decembrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ, dispunând anularea deciziei nr. 372/29.11.2016 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de rambursare a cheltuielilor electorale în sumă de 9610 RON.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului recurenta-pârâtă a arătat următoarele:

La instanța de fond a fost invocată, prin întâmpinare, în termen legal, excepția netimbrării cererii. Instanța de fond avea obligația, potrivit art. 14 alin. (5) și art. 124 din C. proc. civ., să pună în discuția părților această excepție și, potrivit art. 124 din același act normativ avea obligația să se pronunțe, mai întâi, pe excepție.

Întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra excepției netimbrării se impune să se constate nulitatea sentinței.

Un al doilea motiv de nulitate se referă la faptul că sentința nu este semnată de judecătorul care a pronunțat soluția. Mai precis, pe copia comunicată nu există această semnătură or copia ar fi trebuit să reproducă întocmai cuprinsul originalului.

Referitor la cel de al doilea motiv de casare, recurenta-pârâtă arată că, în condițiile în care reclamanta nu a timbrat acțiunea ar fi trebuit să se procedeze la anularea cererii, motiv pentru care, în baza art. 148 alin. (6) coroborat cu art. 197 din C. proc. civ., solicită anularea acțiunii ca netimbrată.

Pe fondul cererii recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În opinia recurentei-pârâte, în mod corect a respins cererea reclamantului de rambursare a unor cheltuieli constatând că facturile storno ale facturilor seria x/30.05.2016 și, respectiv, seria x nr. x/01.06.2016 nu fac referire la facturile care au fost vizate prin stornare și, de asemenea, facturile cu seriile PN nr. 047/30.05.2016 și PN nr. 050/3.06.2016 nu conțin localitatea și județul cumpărătorului.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că aceste erori au un caracter formal fiind rezultatul unui formalism excesiv iar legea nu prevede condiții de formă pentru întocmirea documentelor justificative, art. 48

1

alin. (1) din Legea nr. 334/2006 republicată impunând ca facturile să respecte legislația națională.

Erorile din documentele justificative puteau fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorității Electorale Permanente.

În ceea ce privește facturile storno, recurenta-pârâtă arată că obligația de indicare a facturilor stornate rezultă din prevederile art. 330 alin. (1) lit. b) din legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că în factura seria x nr. x/5.10.2016 se menționează faptul că "se transportă cu storno x" și că, astfel, nu se poate reține, cu privire la această factură că nu ar fi completată corect. Recurenta-pârâtă arată că în respectiva factură nu era menționată în mod complet identificarea facturii stornate cu indicarea seriei și numărului- respectiv factura seria x nr. x/30.05.2016.

În ceea ce privește factura seria x nr. x/05.10.2016, instanța a avut în vedere în mod greșit faptul că în tabelul anexă la raportul de control se menționează faptul că această factură ar fi storno a facturii RO nr. x/01.06.2016 în condițiile în care, în același tabel se menționa că factura nu face referire la factura stornată.

În ceea ce privește lipsa mențiunilor referitoare la adresa cumpărătorului, instanța a apreciat în mod greșit că Autoritatea Electorală permanentă ar fi avut vreo obligație să solicite, în timpul controlului, în temeiul art. 50 din legea nr. 334/2006, corectarea erorilor, articolul referindu-se la solicitarea de alte informații suplimentare menite să perimită verificare realității și legalității tranzacțiilor rezultate din documentele deja depuse. Corectarea documentelor trebuia să se facă în timpul controlului din proprie inițiativă de către competitor.

Corecturile realizate conform adresei nr. x/23.01.2017 sunt tardiv formulate.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești, ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Referitor la problema timbrajului, se constată că, potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată."

De asemenea, art. 38 din același act normativ prevede că "În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu."

În condițiile în care instanța de fond nu a pus în vedere reclamantei cuantumul taxei de timbru și nici nu a pus în discuția părților excepția netimbrării cererii soluția, în calea de atac a recursului, nu ar putea fi anularea acțiunii ci doar obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru, așa cum prevede articolul 38 din O.U.G. nr. 80/2013, citat mai sus.

În măsura în care, însă, acțiunea este admisă, taxele de timbru se răsfrâng tot asupra recurentei care se află în culpă procesuală, motiv pentru care aceasta nu are un interes în susținerea unei astfel de solicitări.

În niciun caz instanța de recurs nu are posibilitatea să anuleze acțiunea în această fază procesuală, reclamanta nefiind în culpă în condițiile necomunicării taxei de timbru și nediscutării excepției în fața instanței de fond.

În ceea ce privește nesemnarea sentinței, Înalta Curte constată că exemplarul aflat la dosarul cauzei este semnat de judecătorul care a pronunțat hotărârea. În fapt, recurenta-pârâtă reclamă nesemnarea copiei care i-a fost comunicată, apreciind că aceasta ar fi trebuit să fie identică cu originalul.

Or, o astfel de susținere nu are un temei legal, legea neimpunând comunicarea unei fotocopii care să reproducă, în facsimil, originalul sentinței. În condițiile în care art. 427 din C. proc. civ. se referă la comunicarea unor copii, este evident că pe acestea se va regăsi doar reproducerea textului scris nu și a semnăturii judecătorului, care este olografă, neputând fi copiată.

Referitor la criticile de fond invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Prima instanță a apreciat în mod corect caracterul excesiv formalist al sancțiunii aplicate pentru neregulilor constatate de autoritatea publică pârâtă în cazul cererii de rambursare a cheltuielilor formulată de reclamantul A..

Faptul că legea impune anumite condiții de formă în cazul facturilor nu înseamnă că lipsa oricărei mențiuni poate fi sancționată cu nulitatea facturii, o astfel de interpretare încălcând principiul proporționalității.

În speță, în ceea ce privește cele două facturi storno, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, datorită unor erori referitoare la facturile inițiale acestea au fost stornate și s-au emis noi facturi cu valorile corectate. În aceste condiții documentul justificativ în baza căruia ar fi trebuit rambursate cheltuielile nu îl constituie facturile storno ci facturile corectate. Or, acestea nu sunt afectate de vicii de formă. Refuzul de rambursare a valori înscrise pe facturile corectate pe motiv că facturile de stornare sunt afectate de anumite vicii de formă nu are niciun temei legal.

Oricum, în ceea ce privește una dintre facturile storno, aceasta conține informațiile referitoare la factura stornată. În recurs se susține că aceste informații nu erau precise, nefiind indicată seria facturii. Aceste critici privind modalitatea în care emitentul a înțeles să facă referire la factura stornată sunt, în mod evident, excesiv formaliste, neexistând niciun risc ca, în cazul unui control al oricărei autorități a statului să nu se poată identifica factura la care se face referire.

În ceea ce privește cea de a doua factură de stornare, pe care, într-adevăr, s-a omis indicarea facturii stornate, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, și în acest caz, distinct de faptul că factura de stornare nu constituie temeiul rambursării, Autoritatea Electorală Permanentă a identificat fără probleme factura stornată, aceasta fiind menționată în tabelul anexă la procesul-verbal de control. Și în acest caz, în lipsa oricărei vătămări nu era posibilă neluarea în considerare a facturilor prezentate de intimatul reclamant.

Referitor la cele două facturi pe care emitentul a omis să indice domiciliul cumpărătorului, în mod corect s-a reținut lipsa de relevanță a acestor mențiuni pentru validitatea facturii. Așa cum am arătat mai sus, nu orice omisiune poate conduce la neluarea în considerare a unei facturi ci sancțiunea trebuie să fie una proporțională. Neexistând niciun risc privind identificarea cumpărătorului factura trebuia să fie considerată valabilă chiar în lipsa mențiunilor privind domiciliul acestuia.

Totodată, instanța de recurs constată că sunt corecte considerentele instanței de fond referitoare la obligațiile Autorității Electorale Permanente, așa cum decurg ele din litera și spiritul legii nr. 334/2006.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte constată că, potrivit art. 48 alin. (13) din legea nr. 334/2006 "Eventualele neconcordanțe și/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorității Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie inițiativă sau la cererea autorității de control, suma conținută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată și rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă." Așa cum a reținut și instanța de fond, chiar legea are în vedere posibilitatea ca rectificarea unor erori să se realizeze la cererea autorității de control. Este străină de spiritul normei juridice interpretarea recurentei-pârâte potrivit căreia Autoritatea Electorală Permanentă are posibilitatea ca, identificând în timpul controlului vicii de formă minore, care pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului, să nu le aducă la cunoștința acestuia pentru a putea respinge cererea de rambursare a cheltuielilor. Este evident că la baza raporturilor dintre administrație și administrați trebuie să stea buna credință.

În concluzie, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că o parte dintre neregulile formale se refereau la facturi de stornare, care nu constituiau temeiul cererii de rambursare, că în privința unei facturi de stornare aceste nereguli formale nu se verifică, că toate neregulile au o semnificație pur contabilă și nu puteau constitui temei pentru respingerea cererii de rambursare și că Autoritatea Electorală Permanentă ar fi trebuit să solicite competitorului electoral, în timpul controlului, rectificarea acestor erori dacă le considera relevante.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinței nr. 203/F/CONT din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iulie 2020.