ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 mai 2017 la Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicitând admiterea acțiunii și, în consecință, anularea Deciziei nr. 88.419/02.11.2016 de soluționare a contestației împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. x/12.09.2016 emise de MFE-AM POS Mediu, cu consecința înlăturării creanței bugetare de 323.250,15 RON; anularea titlului de creanță reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. x/12.09.2016 emis de MFE-AM POS Mediu, cu consecința admiterii la rambursare a sumei de 323.250,15 RON, ca și cheltuială eligibilă; obligarea pârâtului la restituirea sumei de 323.250,15 RON.

Prin sentința civilă nr. 134 din 17 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul UAT Județul Harghita, prin Consiliul Județean Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (succesor al Ministerului Fondurilor Europene) și, în consecință:

S-a dispus anularea Deciziei nr. 88419/02.11.2016 precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. x/12.09.2016, ambele emise de pârât.

S-a dispus obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 323.250,15 RON, sumă achitată de reclamant cu titlu de creanță bugetară stabilită prin procesul-verbal anulat.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-pârâtă în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ. criticându-se ca nelegală soluția de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate pronunțate de instanța de fond.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-pârâtă arată faptul că hotărârea de fond prin care a fost admisă acțiunea nu este motivată în raport de dispozițiileart. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

Se susține că hotărârea prin care au fost apreciate ca nelegale actele emise de autoritate a preluat în totalitate argumentele din acțiune de către reclamanta-intimată, iar în hotărâre prima instanță nu a motivat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare, fiind încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO.

În raport de acest motiv de recurs se solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, bazată pe interpretarea eronată a situației de fapt privind posibilitatea angajării în cadrul contractului individual de autoritatea contractantă a unor experți care au și calitatea de funcționari publici/personal contractual în cadrul administrației publice din România.

Se arată că prima instanță a interpretat greșit informațiile din caietele de sarcini și nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 35 alin. 1 din Codul muncii care stabilește că "orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre aceștia".

Se arată că din documentele de calificare aflate în documentația achiziției publice rezultă participarea experților la mai mule proiecte cu finanțare din fonduri europene, în calitatea lor de angajați permanenți în cadrul administrației publice locale.

Iar cei trei experți angajați cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată în cadrul unei instituții publice respectiv Primarul Municipiului Bacău avea obligația să justifice ca timp de muncă 8 ore/zi lucrătoare în cadrul acestuia, cu respectarea dispozițiilor art. 112 alin. 1 din Codul muncii.

Se solicită în raport de acest motiv de recurs admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta-intimată ca neîntemeiată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea apreciază fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente referitor la eligibilitatea cheltuielilor în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., este nefondat, în cauză fiind respectate de prima instanță dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în ceea ce privește motivarea hotărârii.

Hotărârea de fond prin care a fost admisă acțiunea este motivată în opinia Curții în fapt și în drept arătându-se în esență în concret motivele pentru care prima instanță a aprecia ca eligibile sumele apreciate ca neeligibile în actele contestate arătându-se că în opinia instanței autoritatea nu a probat că cei trei experți față de care suma a fost apreciată ca fiind o cheltuială neeligibilă nu și-au desfășurat activitatea, după program la locația proiectului din jud. Harghita.

În raport de considerentele instanței de fond Curtea apreciază că este posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile intepretării și aplicării greșite a legii în ceea ce privește aprecierea ca neeligibile a cheltuielilor privind cheltuielile de salarizare a celor trei experți, în calitatea lor de angajați permanenți în cadrul Primăriei municipiului Bacău.

În opinia Curții, prima instanță a stabilit greșit situația de fapt și a apreciat nelegal asupra sarcinii probei în ceea ce privește timpul de lucru efectiv lucrat în cadrul instituției publice raportat la documentele de calificare care se află în documentația achiziției publice depuse la dosarul cauzei.

Curtea apreciază următoarele cu privire la suma declarată neeligibilă.

Cu privire la activitatea desfășurată de cei trei experți, AM POS Mediu a mai reținut că, prin Caietul de sarcini intimata-reclamantă a solicitat un număr minim de zile lucrătoare alocat experților cheie, timpul efectiv de lucru fiind de 8 ore/zi lucrătoare. Astfel, prin oferta depusă, a fost alocat un număr minim de zile lucrătoare în primii doi ani de implementare a contractului, respectiv:

- pentru Liderul de echipă 17 zile lucrătoare/lună;

- pentru Expertul de mediu 6 zile lucrătoare/lună;

- pentru Expertul financiar 7 zile lucrătoare/lună.

Având în vedere timpul minim necesar care trebuia alocat pentru asistența tehnică în timpul programului de lucru al UIP, AM POS Mediu a constatat că această condiție din Caietul de sarcini nu a fost respectată, deoarece acești experți erau implicați în implementarea altor proiecte cu finanțare din fonduri europene, în calitatea lor de angajați permanenți în cadrul administrației publice locale.

Mai mult, cei trei experți fiind angajați cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată în cadrul unei instituții publice aveau obligația să presteze ca timp de muncă 8 ore/zi lucrătoare în cadrul acesteia.

În consecință, având în vedere că prin Caietul de sarcini intimata-reclamantă a solicitat un număr minim de zile lucrătoare alocat experților cheie, timpul efectiv de lucru fiind de 8 ore/zi lucrătoare iar în cadrul unei instituții publice timpul de lucru este de 8 ore/zi lucrătoare, apreciem că și din acest punct de vedere au fost încălcate prevederile Codului muncii, respectiv art. 112 alin. (1) potrivit căruia "pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

Totodată art. 113 al aceluiași act normativ stabilește că "repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. (2) în funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână."

Potrivit dispozițiilor art. 114 - Codul muncii:

(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

Totodată, articolul 116 prevede că:

(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.

(2) Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă."

În consecință instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legii incidente și nu a constatat că prin numărul mare de ore de activitate, desfășurate in cadrul unei instituții publice (8 ore/zi) și în cadrul unui proiect (8 ore/zi), sunt încălcate prevederile Codului muncii.

Contrar celor reținute de prima instanță Curtea apreciază că prezența celor trei experți - expert lider de echipă, expert de mediu și expert financiar era necesară la locația proiectului unde se desfășoară lucrările - jud. Harghita,

Având în vedere faptul că locația în care se desfășoară activitățile din cadrul contractului de servicii nr. x/30.12.2013 - "Asistență Tehnică și supervizarea lucrărilor de construcții - sistem integrat de management al deșeurilor în județul Harghita" este diferită de sediul primăriei Bacău, cei trei experți nu au putut proba modul în care și-au îndeplinit activitățile prevăzute prin contract.

Din obiectivul general al contractului de servicii anterior menționat, reiese că acești experți ar fi trebuit să-și desfășoare activitatea la locația Proiectului și/sau la locația unde se desfășurau lucrările, în mod special liderul de proiect, care avea responsabilitatea gestionării întregului proiect și coordonarea întregii echipe de experți, fiind susținut de întreaga echipă a prestatorului.

Acest lucru reiese și din conținutul cap. I. pct. 1.2.1 din propunerea tehnică, Anexa V la contractul de servicii nr. x/30.12.2013, care stabilește că "Prin natura lor serviciile care fac obiectul acestui contract implica o cooperare directa între consultant și personalul desemnat de către UIP să gestioneze proiectul, simultan se va asigura transferul de expertiza necesar."

Totodată, potrivit art. 5.1.2 din caietul de sarcini, referitor la Zona geografică ce trebuie acoperită, se precizează că zona este "întregul județ Harghita, atât zonele urbane cât și cele rurale, cu excepția municipalității Odorheiul Secuiesc."

Analiza fișelor de pontaj conduc la concluzia că realizarea activităților specifice au presupus deplasări ale experților în diverse locații în jud. Harghita.

De asemenea, tot din fișele de pontaj rezultă deplasări pentru ședințele lunare cu beneficiarul, cât și alte întruniri și dezbateri pentru derularea proiectului, desfășurate numai în zilele lucrătoare (de exemplu 24.03.2014 - întâlnire UIP expert financiar), precum și pentru cursuri pentru instruirea personalului UIP, ADI și SIMD Harghita (de ex. 21.11.2014 (vineri), 24.11.2014(luni), 27.11.2014(joi), 28.11.2014(vineri) - team leader; 27.11.2014, 28.11.2014 -expert mediu; 26.01.2015 - 29.01.2015 (joi) - team leader; 29.01.2015 (joi) - 30.01.2015 (vineri) - expert mediu).

Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciind ca fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată.

Rejudecând cauza va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată menținând ca legale actele emise de autoritatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței civile nr. 134 din 17 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Harghita, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.