ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3215/2020

Ședința publică din data de 07 iulie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Ordinului nr. 177/08.10.2018 emis de pârât, privind suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat pentru ocuparea celor 8 (opt) posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post - (specializare juridică), la Biroul Teritorial Suceava;

- anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 privind reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat de instituția Avocatul Poporului, pentru ocuparea a 7 (șapte) posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post la Biroul Teritorial Suceava, menținute în procedura prealabilă potrivit Adresei x/16.11.2018, precum și actelor subsecvente acestora, din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 (șapte) posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post la Biroul Teritorial Suceava;

- obligarea instituției pârâte la afișarea rezultatelor finale ale concursului pentru postul de expert Suceava, la întocmirea raportului final al concursului, la considerarea sa ca fiind admis la concursul pentru postul de expert Suceava cu un punctaj de 80,77 și la numirea sa în postul de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Suceava;

- suspendarea executării Ordinului nr. 177/08.10.2018 și a Ordinului nr. 184/11.10.2018 a emise de Instituția Avocatul Poporului până la soluționarea definitivă a acțiunii, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Prin sentința nr. 52 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta Instituția Avocatul Poporului;

- a dispus anularea Ordinelor nr. 177/08.10.2018 și nr. 184/11.10.2018 emise de Instituția Avocatul Poporului;

- a dispus anularea actelor subsecvente ordinelor mai sus menționate respectiv, a Ordinului nr. 195/18.10.2018, Ordinului nr. 184/11.10.2018, Ordinului nr. 197/22.10.2018, Ordinului 204/05.11.2018 și a tuturor operațiunilor efectuate în baza acestora;

- a obligat pârâta Instituția Avocatul Poporului la afișarea rezultatelor finale ale concursului din data de 24 septembrie 2018, la întocmirea Raportului final al concursului, la declararea reclamantului ca fiind admis la concursul pentru postul de expert și numirea acestuia în postul de expert la Biroul Teritorial Suceava;

- a obligat pârâta Instituția Avocatul Poporului să plătească reclamantului A. o despăgubire echivalentă cu drepturile salariale de care ar fi putut beneficia dacă s-ar fi finalizat concursul din data de 24 septembrie 2018, calculate între data emiterii Ordinului nr. 177/08.10.2018 și data soluționării prezentei cauze;

- a dispus suspendarea executării Ordinelor nr. 177/08.10.2018 și nr. 184/11.10.2018 emise de Instituția Avocatul Poporului până la soluționarea definitivă a acțiunii.

Împotriva sentinței nr. 52 din 28 mai 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Instituția Avocatul Poporului, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, astfel că, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, urmare a rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de suspendare, ca neîntemeiate.

În ceea ce privește cererea de suspendare, recurenta apreciază că sentința criticată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Solicitarea de suspendare a executării Ordinului nr. 177/8.10.2018 și a Ordinului nr. 184/11.10.2018, formulată de către intimatul-reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, a făcut deja obiectul Dosarului nr. x/2018 și conține aceleași motive privind incidența cazului bine justificat și al pagubei iminente, precum cele regăsite în cuprinsul cererii de suspendare formulată în prezenta cauză.

Cererea de suspendare care a format obiectul dosarului nr. x/2018 a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 141 din 11 decembrie 2018, definitivă prin nerecurare.

În acest context, menționează recurenta, în raport cu prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și în condițiile în care sentința nr. 141 din 11 decembrie 2018 se bucură de autoritate de lucru judecat, cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului nr. 177/8.10.2018 și a Ordinului nr. 184/11.10.2018, formulată în această cauză, ar fi trebuit respinsă.

Pe fondul cererii de suspendare, recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța reținând greșit că, în cauză, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele două condiții necesare suspendării executării actului administrativ și anume, existența cazului justificat și necesitatea ca prin măsura suspendării sa se prevină o pagubă iminentă, în condițiile în care actele a căror suspendare a fost solicitată și-au produs integral efectele, anterior soluționării cererii de suspendare și chiar anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

De asemenea, recurenta consideră că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de fond care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, în raport de obiectul cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 177/08.10.2018 și a Ordinului nr. 184/11.10.2018, nefiind probată nici existența cazului bine justificat și nici necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, învederează recurenta, sentința atacată a fost dată cu aplicarea gresită a prevederilor art. 37 și art. 38 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

În mod greșit a reținut instanța învestită cu judecarea fondului cauzei că cele două acte administrative contestate, respectiv Ordinul nr. 177/2018 și Ordinul nr. 184/2018, au fost emise de Avocatul Poporului prin exercitarea unui drept de apreciere cu exces de putere, reținând că acestea au avut la bază o confuzie creată între instituția suspendării și instituția amânării desfășurării unui concurs, astfel cum acestea sunt reglementate în Regulamentul-cadru.

Ordinul nr. 177/08.10.2018, prin care Avocatul Poporului a dispus suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, a fost emis atât în temeiul prevederilor art. 37, cât și al dispozițiilor art. 38 din Regulamentul-cadru, incidente în cauză.

Astfel, prin Ordinul nr. 177/08.10.2018, emis de Avocatul Poporului, au fost dispuse măsuri în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (1) din Regulamentul-cadru, potrivit cărora, în cazul în care, de la data anunțării concursului și până la afișarea rezultatelor finale ale acestuia, conducătorul autorității ori instituției publice în al cărei stat de funcții se găsește postul pentru care se organizează concursul este sesizat cu privire la nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și desfășurarea concursului, se va proceda la verificarea celor sesizate cu celeritate. În cazul în care se constată că nu au fost respectate prevederile legale sau când aspectele sesizate nu pot fi cercetate cu încadrarea în termenele procedurale prevăzute de lege, desfășurarea concursului va fi suspendată.

Prin urmare, datorită formulării unui număr de șase sesizări ce priveau desfășurarea concursului, în scopul cercetării situațiilor de fapt prezentate în cadrul acestora, au devenit incidente prevederile art. 37 alin. (1) - teza a doua din Regulamentul-cadru, întrucât concursul era în desfășurare, în data de 4 octombrie 2018, susținându-se proba interviu, iar la data de 5 octombrie 2018 au fost afișate rezultatele acestei probe. Data de 8 octombrie 2018, când a fost emis Ordinul Avocatul Poporului nr. 177/2018, prin care s-a dispus suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, este cuprinsă în termenul prevăzut pentru depunerea contestațiilor la interviu, motiv pentru care s-a decis suspendarea concursului în desfășurare.

Așadar, instituția Avocatul Poporului nu putea afișa rezultatele finale ale concursului și întocmi raportul final, din moment ce concursul organizat nu a fost finalizat, în acest caz fiind aplicabile prevederile legale indicate mai sus care sunt de strictă interpretare si aplicare fără a se putea deroga în vreun fel de la procedura instituită de legiuitor în acest sens, aspecte care însă, nu au fost reținute și apreciate în mod corect pe fond de instanța de judecată.

Totodată, prin același act administrativ s-a dispus și amânarea concursului organizat la data de 24 septembrie 2018, fiind incidente prevederile legale referitoare la aplicarea acestei măsuri, respectiv dispozițiile art. 38 din Regulamentul-cadru, având în vedere următoarele împrejurări; i) existența mai multor sesizări a căror verificare necesita o anumită perioadă de timp, rezultând în mod cert că nu mai pot fi respectate data și ora desfășurării concursului (impunea măsura suspendării desfășurării concursului, în acest sens fiind menționat termenul maxim de 15 zile lucrătoare necesar verificării aspectelor sesizate); ii) iminența împlinirii termenului pentru depunerea contestațiilor la proba interviului (impunea măsura amânării desfășurării concursului). Toate aceste aspecte au determinat imposibilitatea respectării termenelor procedurale ale organizării concursului.

Cele două măsuri nu au fost dispuse simultan, cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Faptul că, atât măsura suspendării, cât și cea a amânării concursului, au fost dispuse în cadrul aceluiași ordin nu echivalează cu o aplicare simultană a acestora, ci cu o aplicare succesivă a lor, ele având temeiuri legale diferite, iar susținerea aceleiași instanțe, conform căreia măsura amânării concursului poate fi dispusă doar anterior începerii probelor de concurs este, de asemenea eronată, întrucât motivele obiective care duc la imposibilitatea respectării datei și orei de desfășurare a concursului pot apărea în oricare fază de desfășurare a acestuia, nu doar anterior începerii probelor de concurs.

Instanța de fond, precizează recurenta, a reținut eronat și faptul că Avocatul Poporului ar fi delegat în mod excesiv și nerezonabil atribuția efectuării verificărilor cu privire la sesizările primite, pornind de la premisa că verificarea propriu-zisă a acestora ar trebui realizată exclusiv de către acesta. Textul art. 37 alin. (1) utilizează sintagma ",..se va proceda la verificarea celor sesizate cu celeritate". Analiza gramaticală a textului normativ decelează intenția legiuitorului de a permite conducătorului instituției să delege atribuțiile de verificare unor persoane care să procedeze la verificarea celor sesizate cu celeritate. Dacă legiuitorul urmărea realizarea efectivă a verificărilor de către conducătorul instituției ar fi utilizat sintagma "...acesta va proceda la verificarea celor sesizate cu celeritate".

Nicio dispoziție dintr-o lege sau din Regulamentul-cadru nu prevede că verificarea prealabilă a sesizărilor privind legalitatea organizării și desfășurării concursului trebuie să fie efectuată în mod direct și personal de Avocatul Poporului, de conducătorul autorității publice.

În ceea ce privește Ordinul nr. 184/2018, prin care s-a dispus reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, se menționează în recurs, acesta a fost emis, de asemenea, cu aplicarea dispozițiilor legale în materie, art. 38 alin. (1) lit. b) din Regulamentul-cadru, dispunând că, în situația în care, din motive obiective, nu se poate respecta programul de desfășurare a concursului, se reia procedura de organizare si desfășurare a acestuia, în condițiile în care amânarea nu poate fi dispusă conform lit. a), respectiv amânarea concursului pentru o perioadă de maximum 15 zile lucrătoare.

După emiterea Ordinului nr. 177/2018, prin care au fost desemnate persoane din cadrul instituției să verifice, în regim de urgență, sesizările formulate cu privire la desfășurarea concursului din data de 24 septembrie 2018, a fost întocmită Nota înregistrată la Avocatul Poporului cu nr. x din data de 10 octombrie 2018, care conține punctul de vedere al persoanelor nominalizate să verifice sesizările formulate, dar și propuneri față de cele constatate, astfel că, în mod legal s-a decis reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului.

Motivele obiective ce au rezultat din înscrisurile menționate mai sus, precum și termenele ce trebuiau respectate pentru desfășurarea în continuare a concursului, au impus reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului.

Din examinarea Regulamentului-cadru, în ansamblul său, și a Secțiunii 5 din acest act normativ, în special, se observă că s-au avut în vedere trei aspecte procedurale distincte care pot apărea în desfășurarea unui concurs până la momentul afișării rezultatelor finale ale concursului, și anume: (i) suspendarea concursului, (ii) amânarea concursului și (iii) reluarea procedurii de organizare si desfășurare a concursului.

În condițiile în care Regulamentul-cadru nu reglementează instituția juridică a anulării concursului, ci doar a reluării procedurii de la momentul suspendării acesteia, era legal și obligatoriu să se procedeze la reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului.

Întrucât Comisia de verificare prealabilă, stabilită de Avocatul Poporului, a constatat, prin Nota nr. x/10.10.2018 nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și desfășurarea concursului, Avocatul Poporului a făcut aplicarea prevederilor art. 38 alin. (1) lit. b) și a) dispus, prin Ordinul nr. 184/2018, reluarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului. În aceste condiții, efectele suspendării concursului, dispusă prin Ordinul nr. 177/2018 au încetat la momentul emiterii Ordinului nr. 184/11.10.2018 privind reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului.

Astfel, viciile de fond identificate de Comisia de verificare prealabilă (vicii constatate chiar cu privire la componența comisiilor de concurs și de contestație) nu puteau fi înlăturate sau acoperite, cadrul legal fiind foarte strict în acest sens, prevederile legale meționând că, în acest caz, se constituie o nouă comisie de concurs și de contestații care să corespundă prevederilor legale pentru a da eficiență scopului final avut în vedere de legiuitor prin art. 37 și art. 38 din Regulamentul-cadru.

Cu privire la încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, recurenta învederează că intimatul-reclamant nu este titularul unui drept subiectiv pe care să îl opună Avocatului Poporului, având cel mult o vocație eventuală, care nu a fost, însă, materializată, astfel că această vocație teoretică, abstractă, nu se poate bucura de protecția juridică a legii.

Referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material privind Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, în conformitate cu atribuțiile prevăzute de Constituția României și de Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, se menționează în motivarea recursului, instituția Avocatul Poporului își exercită atribuțiile atât din oficiu, cât și la cererea persoanelor fizice, a societăților, a asociațiilor sau a altor persoane juridice, precum și inopinat, prin efectuarea vizitelor în locurile de detenție, potrivit legii - art. 16 alin. (1).

Totodată, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, petițiile adresate instituției Avocatul Poporului trebuie să se facă în scris și să indice numele și domiciliul persoanei fizice lezate în drepturile și libertățile acesteia, drepturile și libertățile încălcate, precum și autoritatea administrativă ori funcționarul public în cauză.

După cum se poate observa, activitatea de soluționare a petițiilor înregistrate la instituția Avocatul Poporului parcurge o procedură proprie, distinctă de procedura prevăzută în cadrul Ordonanței Guvernului nr. 27/2002, invocată de instanța de judecată drept temei al clasării celor șase sesizări înregistrate la instituție, fiind de necontestat că activitatea de soluționare a petițiilor adresate Avocatului Poporului nu se circumscrie regulilor stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, așa cum reține în mod eronat instanța de fond, ci cadrului special și derogatoriu de reglementare stabilit prin Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului.

În concluzie, apreciază recurenta că nu sunt întemeiate reținerile instanței de judecată referitoare la obligația pe care o avea instituția Avocatul Poporului de a nu lua în considerare sesizările primite și a dispune clasarea acestora, fără efectuarea niciunei verificări/analize.

Recurenta a formulat critici împotriva hotărârii atacate, susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a principiului disponibilității.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către intimatul-reclamant A., aceasta fiind persoana care a stabilit cadrul procesual și limitele de desfășurare a litigiului, în aplicarea principiului disponibilității, iar hotărârea pronunțată de instanța de judecată trebuie să privească exclusiv intimatul-reclamant.

Raportat la acest aspect, prin hotărârea pronunțată, instanța învestită cu judecarea fondului cauzei a admis în tot acțiunea formulată, dispunând anularea Ordinului nr. 177/8.10.2018 și a Ordinului nr. 184/11.10.2018, a actelor subsecvente acestora, a tuturor operațiunilor efectuate în baza acestora, obligarea Avocatului Poporului la afișarea rezultatelor finale ale concursului din data de 24 septembrie 2018, la întocmirea Raportului final al concursului, la declararea intimatului-reclamant ca fiind admis la concursul pentru postul de expert și numirea acestuia în postul de expert la Biroul Teritorial Suceava, plata despăgubirilor și suspendarea executării Ordinului nr. 177/8.10.2018 și a Ordinului nr. 184/11.10.2018.

Însă, în măsura în care această hotărâre va trebui pusă în executare, în modalitatea în care aceasta a fost redactată, ea va produce efecte față de toți participanții la concursul organizat la data de 24 septembrie 2018, inclusiv față de acele persoane care nu au contestat modalitatea de organizare și desfășurare a concursului, fiind în contradicție cu prevederile art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească este obligatorie si produce efecte numai între părți și succesorii acestora.

Mai mult, hotărârea va produce efecte și față de persoanele nou angajate, ca urmare a desfășurării celui de al doilea concurs ulterior organizat, la nivelul întregii țări, în data de 12 noiembrie 2018, când Avocatul Poporului a decis constituirea unor comisii de concurs/soluționare a contestațiilor externe, în care membri ai comisiilor au fost desemnați specialiști din cadrul Consiliului Legislativ, potrivit Regulamentului-cadru.

Având în vedere că actele administrative a căror anulare a fost solicitată nu sunt unele cu caracter normativ, ci au caracter individual, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, aceasta urmează să își producă efectele juridice inter partes, în sensul realizării drepturilor ce se cuvin intimatului-reclamant, iar nu altor persoane, care nu au avut calitate procesuală în cauză.

Aceste aspecte legale au fost ignorate de către instanța de fond, care, prin hotărârea pronunțată, a extins în mod nelegal efectele juridice inter partes ale acesteia, pe de o parte, și, pe de altă parte, a transformat actul administrativ individual, în act administrativ normativ, cu efecte erga omnes.

Cu privire la aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la statutul si ierarhia funcțiilor de execuție de specialitate din cadrul instituției Avocatul Poporului, instanța de fond argumentează nelegalitatea Ordinului nr. 177/2018 procedând, în fapt, la analizarea legalității Notei nr. x/10.10.2018, constatând nelegalitatea opiniilor persoanelor desemnate.

Instanța de fond susține existența unei echivalențe dintre funcția de expert și cea de consilier, din perspectiva prevederilor Anexei nr. 1 la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, care la punctul C "Funcții publice de execuție" consacră egalitatea între funcțiile de consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector.

Făcând aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 188/1999, instanța de fond reține nelegalitatea constatărilor din Nota nr. x din 10.10.2018, concluzionând că funcția de expert este egală și nu inferioară funcției de consilier, însă nu se poate pune semnul egalității între cele două, întrucât, pe de o parte, personalului instituției Avocatul Poporului nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci îi sunt aplicabile prevederile Anexei VIII Capitolul I lit. e) - Funcții publice specifice de execuție Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului bugetar.

Potrivit art. 59 alin. (3) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, funcțiile de conducere și de execuție de specialitate sunt asimilate cu cele din aparatul Parlamentului, personalul care ocupă aceste funcții având un statut juridic special conferit de atribuțiile legale, răspunderile și incompatibilitățile specifice, prin care contribuie nemijlocit la realizarea prerogativelor constituționale și legale ale Avocatului Poporului. Funcțiile de execuție și de conducere din cadrul instituției sunt doar asimilate personalului de specialitate din aparatul Parlamentului. Prin efectul acestei asimilări angajații nu dobândesc automat calitatea de funcționar public. Raporturile juridice dintre angajați (personal de specialitate cu funcții de conducere și de execuție) și angajator (Avocatul Poporului) se desfășoară în temeiul unui contract individual de muncă, încheiat în temeiul prevederilor Codului muncii, raporturile juridice fiind raporturi contractuale de muncă, iar nu raporturi de serviciu.

Recurenta a mai criticat interpretarea eronată de către instanța de fond a dispozițiilor art. 8 din Regulamentul cadru privind constituirea comisiilor de concurs și de soluționare a contestațiilor, arătând că, din analiza coroborată a prevederilor normei evocate, rezultă că din comisia de concurs și de soluționare a contestațiilor pot face parte numai persoane cu pregătire în domeniul postului, specialiști în profilul postului scos la concurs, iar în cauză, întrucât pentru postul scos la concurs este necesară specializarea juridică, membrii comisiilor trebuiau în mod obligatoriu să aibă pregătire și experiență profesională în domeniul juridic și să fie specialiști în acest domeniu.

Referitor la petitul privind anularea actelor subsecvente Ordinului nr. 177/8.10.2018 și Ordinului nr. 184/11.10.2018, respectiv a Ordinelor nr. 195/18.10.2018, nr. 197/22.10.2018 și nr. 204/5.11.2018, recurenta învederează că se impune respingerea și a solicitărilor de anulare a actelor subsecvente acestora, fiind emise, de asemenea, cu respectarea cadrului legal de organizare și funcționare a concursurilor.

Instanța de fond, a mai menționat recurenta, dispunând obligarea pârâtei la afișarea rezultatelor finale, a făcut greșita aplicare a prevederilor art. 30 alin. (1) și art. 30 alin. (4) din Regulamentul-cadru, fără să integreze textele invocate în susținerea argumentelor sale în ansamblul actului normativ care reglementează organizarea concursurilor, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 286/2011, omițând astfel, de la aplicare, prevederile art. 37 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Regulamentul-cadru.

Din examinarea logico-sistematică a textelor incidente, se observă că legiuitorul consideră că finalizarea unui concurs pentru ocuparea unui post de natură contractuală se realizează la momentul afișării rezultatelor finale.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte la plata daunelor, recurenta învederează că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 1357 și art. 1358 din C. civ.

Angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei persoane presupune, potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. (1) și (2), coroborate cu dispozițiile art. 1357-1371 C. civ., existența cumulată a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Intimatul-reclamant nu poate pretinde cu titlul de despăgubire sumele reprezentând contravaloarea drepturilor salariate pe care le-ar fi încasat în perioada dintre emiterea Ordinului nr. 177 din 8 octombrie 2018 și data finalizării prezentei acțiuni, întrucât prin Ordinul nr. 177 din 8.10.2018 nu se dădea naștere unui raport de muncă, ci doar o vocație, trebuind a fi numit în funcția publică prin act administrativ al Avocatului Poporului și în baza unui contract individual de muncă.

Prin urmare, nu se poate reține existența unei fapte ilicite din partea instituției Avocatului Poporului pentru a da naștere la despăgubiri. Mai mult, în situația în care angajatul nu corespunde Fișei postului ocupat în perioada de probă, acesta nu mai este angajat pe durată nedeterminata, relațiile contractuale încetând definitiv între părți, potrivit prevederilor Codului muncii.

În plus, conchide recurenta, prejudiciul este reparabil numai dacă el este rezultatul încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim al victimei. În acest sens, intimatul-reclamant nu a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale impuse de art. 1349 și 1373 C. civ., raportat la art. 19 din Legea nr. 554/2004. Simpla invocare a faptei ilicite și susținerea producerii unei neliniști, a unui disconfort și a unei incertitudini cauzate prin emiterea actelor administrative reclamate ca fiind nelegale, fără alte elemente probatorii nu este suficientă pentru dovedirea pretinsului prejudiciu.

Pentru a putea obține compensarea prejudiciului, persoana vătămată trebuie să demonstreze și faptul că a fost ratată o șansă reală și serioasă, fiind aproape o certitudine că obiectivele propuse s-ar fi îndeplinit dacă nu ar fi intervenit evenimentul care a condus la ratarea șansei, iar din această perspectivă, intimatului-reclamant i s-a oferit șansa de a participa, în condiții de deplină egalitate cu alți candidați, la noul concurs organizat în data de 12.11.2018.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea acestei poziții procesuale, intimatul a precizat că dacă s-ar fi finalizat concursul din 24.09.2018 ar fi trebuit să fie considerat "admis", obținând cel mai mare punctaj, de 80.77, pentru postul de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Suceava.

Intimatul a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de suspendare a celor două Ordine, ca neîntemeiată, menționând că, în speță, litigiile dintre părți, la care face referire recurenta, nu au avut aceeași cauză, respectiv în primul dosar (Dosar nr. x/2018) s-a solicitat suspendarea executării unor acte administrative în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar în prezentul dosar s-a solicitat suspendarea acelorași acte, însă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cererea de suspendare a executării celor două Ordine, emiterea acestora s-a realizat cu exces de putere, prin încălcarea flagrantă a legii, acestea fiind lipsite de temei, de fundament legal și fiind greșit motivate în drept, în sensul în care nu sunt incidente dispozițiile la care se face referire de către emitent.

Motivele de nelegalitate aparentă a celor două Ordine reprezintă fiecare dintre ele și împreună indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a acestora.

În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, arătă că prin actele administrative contestate, odată intrate în ordinea juridică obiectivă, i s-a adus atingere unei speranțe legitime.

Dacă s-ar fi afișat rezultatele finale ale concursului pentru postul de expert Suceava și dacă s-ar fi întocmit raportul final al concursului din 24.09.2018, ar fi trebuit să fie considerat admis la concurs, cu consecința numirii în postul de expert (specializare juridică).

Din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor art. 37 și 38 din Regulamentul cadru aprobat prin H.G. nr. 286/2011, precizează intimatul, rezultă că acestea reglementează distinct instituția suspendării concursului și instituția amânării lui, ceea ce conduce la concluzia că cele două instituții nu pot fi aplicate simultan.

Din punct de vedere temporal, conform textului legal, suspendarea poate fi dispusă "de la data anunțării concursului și până la afișarea rezultatelor finale", iar amânarea poate fi dispusă doar anterior începerii probelor de concurs, în cazul în care "din motive obiective, nu se pot respecta data și ora desfășurării concursului", astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că Avocatul Poporului nu putea dispune concomitent și suspendarea și amânarea concursului, pe de o parte din cauza efectelor diferite pe care cele două instituții juridice le produc, iar, pe de altă parte, din cauza momentului la care au fost dispuse.

Având în vedere că suspendarea și amânarea concursului s-au dispus într-un moment situat între "data anunțării concursului și până la afișarea rezultatelor finale", Avocatul Poporului nu putea dispune decât suspendarea concursului, și nu (și) amânarea lui.

În plus, existența unor sesizări cu privire la viciile de legalitate în desfășurarea concursului nu conduce automat, în opinia intimatului, la suspendarea concursului, pentru că în art. 37 alin. (1) și alin. (2) se stabilește în termeni imperativi obligația conducătorului autorității ori instituției publice organizatoare a concursului de a face o verificare a sesizărilor. Abia după verificarea sesizărilor care au ca obiect "nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și desfășurarea concursului", conducătorul autorității ori instituției publice organizatoare a concursului are o marjă de apreciere și poate decide dacă măsura suspendării este cea mai adecvată.

Or, așa cum rezultă din enunțul art. 1 din Ordinul nr. 177/08.10.2018, Avocatul Poporului a emis ordinul nu după o verificare prealabilă a sesizărilor, ci tocmai pentru o verificare prealabilă, Nota x/10.10.2018 fiind ulterioară Ordinului, delegând aceste atribuții altor persoane, ceea ce reprezintă o modalitate excesivă și nerezonabilă de exercitare a competențelor sale.

Ordinul nr. 177 a fost emis la 08.10.2018, după epuizarea celor trei probe de concurs, iar de vreme ce concursul avusese loc, cât privește toate cele 3 probe, nu putea fi "suspendat" sau "amânat", întrucât nici o dispoziție legală nu prevede posibilitatea suspendării, respectiv a amânării unui concurs epuizat prin organizarea celor trei probe: proba scrisă - 24.09.2018. proba practică - 28.09.2018 si interviul - 04.10.2018. Cel mult se putea decide suspendarea și/sau amânarea desfășurării concursului - potrivit art. 38 alin. (1) lit. a), rap. la art. 37 alin. (1) și (2) până la afișarea rezultatelor finale ale acestuia.

Referitor la Ordinul nr. 184/11.10.2018, intimatul a menționat că reluarea procedurii de organizare si desfășurare a unui concurs, în condițiile art. 38 alin. (1) lit. b), are ca premiză necesitatea amânării organizării sale pentru o perioadă mai mare de 15 zile.

Nu s-a dispus amânarea desfășurării concursului, în condițiile acestui text de lege, ci amânarea concursului potrivit art. 37 alin. (1), text care nu se aplică.

În atare situație, cum emiterea Ordinului nr. 184/11.10.2018 a pornit de la concluzia că cele șase sesizări adresate Avocatului Poporului sunt întemeiate, în mod corect instanța de fond a analizat legalitatea opiniilor persoanelor desemnate să verifice temeinicia acestora, opinii cuprinse în Nota nr. x/10.10.2018, reținând corect că opiniile echipei de verificare sunt eronate.

Intimatul a învederat că nu pot fi primite criticile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motivat de împrejurarea că nu este titularul unui drept subiectiv pe care să îl opună Avocatului Poporului, având cel mult o vocație eventuală nematerializată, atât timp cât prin emiterea ordinelor contestate s-a ajuns la anularea concursului pe care îl câștigase, astfel că interesul său în formularea cererii din cauza de față este legitim, personal, direct, născut și actual.

De asemenea, în mod corect, în opinia acestuia, instanța de fond a calificat sesizările care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 177/08.10.2018 ca fiind în realitate petiții în sensul O.G. nr. 27/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002, acte normative care reglementează activitatea de soluționare a petițiilor.

Din cele 6 sesizări care au atras măsura suspendării, amânării și, în final, a reluării examenului, doar una respectă cerințele de formă (nume, domiciliu, semnătură) prevăzute de O.G. nr. 27/2002, respectiv cea înregistrată sub nr. x/08.10.2018 și formulată de către contracandidatul său, petiție care însă trebuia calificată drept "contestație la proba interviu" și analizată de către comisia de soluționare a contestațiilor și nu privită drept o sesizare cu privire la legalitatea organizării și a desfășurării interviului.

S-a mai menționat, în întâmpinare, contrar susținerilor recurentei, că, potrivit dispozițiilor art. 435 alin. (1) C. proc. civ. care stabilește că hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora, soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava nu poate produce efecte decât în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant și doar cu privire la postul de expert din cadrul Biroului Teritorial Suceava.

Referitor la solicitarea de anulare a actelor subsecvente Ordinelor contestate din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 (șapte) posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post la Biroul Teritorial Suceava, intimatul consideră că anularea celor două ordine contestate duce la infirmarea prezumției de legalitate de care se bucură actele subsecvente, datorită legăturii lor juridice, astfel că și sub acest aspect soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava este corectă.

Cum din toate actele dosarului rezultă că a obținut cel mai mare punctaj, în temeiul art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 recurenta a fost corect obligată la afișarea rezultatelor finale ale concursului din data de 24 septembrie 2018, la întocmirea Raportului final al concursului, la declararea sa ca fiind admis la concursul pentru postul de expert și numirea pe acest post la Biroul Teritorial Suceava, a mai precizat intimatul, corelativ cu stabilirea unor drepturi salariate în mod corespunzător, aferent acestei funcții de care a fost privat, cauzându-i-se astfel un prejudiciu material în accepțiunea art. 1385 alin. (4) C. civ., astfel că soluția instanței de obligare a pârâtului-recurent la plata daunelor solicitate este, de asemenea, legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței dedusă judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Preliminar, Înalta Curte va proceda la examinarea excepției autorității de lucru judecat, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., raportat la sentința nr. 141/11.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 177/08.10.2018 și nr. 184/11.10.2018 emise de recurenta-pârâtă Instituția Avocatul Poporului, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., pentru a opera prezumția legală absolută și irefragabilă a hotărârii judecătorești de adevăr judiciar, trebuie îndeplinită condiția triplei identități referitoare la părți, obiect și cauză.

Astfel, invocarea de către recurentă a prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, trebuie privită doar în contextul acestei norme, însă nu poate fi extinsă în afara ariei de reglementare a acesteia, pentru că art. 15 din aceeași lege, în temeiul căruia suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată, pentru motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat, constituie un temei juridic diferit pentru formularea unei asemenea cereri.

Oricum, dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 instituie un fine de neprimire care are ca efect inadmisibilitatea unei noi cereri de suspendare pentru motive invocate în cererea anterioară și nu respingerea acesteia, ca efect al autorității de lucru judecat rezultată din hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost soluționată o cerere de suspendare anterior formulată.

Caracterul independent al celor două norme, doar în aparență identice, care se traduc în cauze ale cererii de suspendare, respectiv temeiuri juridice ale acesteia, rezultă în termeni lipsiți de echivoc din reglementarea întinderii efectelor suspendării rezultate într-o manieră intrinsecă din conținutul acestora, respectiv, până la pronunțarea instanței de fond, în cazul art. 14 și până la soluționarea definitivă a cauzei, în cazul art. 15.

Prin urmare, nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la existența triplei identități reglementată de art. 431 C. proc. civ., în speță nefiind întrunită identitatea de cauză, astfel cum în cele de mai sus s-a menționat, întrucât cererea de suspendare formulată în cadrul litigiului pendinte este întemeiată pe dispozițiile art. 15, în timp ce solicitarea de suspendare a celor două ordine, respinsă prin sentința nr. 141/2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, împrejurare care face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. să nu își găsească incidența în cauză.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a proceda, cu prioritate, la efectuarea examenului de legalitate al sentinței atacate, din perspectiva soluției de anulare a celor două ordine contestate de către reclamant.

Cu titlu preliminar, date fiind particularitățile litigiului pendinte, rezultate din probatoriul administrat în fața instanței de fond, pentru justa soluționare a acestuia se constată ca fiind esențială lămurirea chestiunii referitoare la aplicarea, prin același act administrativ, a măsurilor de suspendare și amânare a concursului organizat de instituția Avocatului Poporului pentru ocuparea celor 8 posturi vacante de la domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului.

Astfel, cele două măsuri își găsesc reglementarea în cuprinsul dispozițiilor art. 37 și 38 din Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011.

Conform prevederilor art. 37 alin. (1) și (2) din Regulament, suspendarea concursului se dispune de conducătorul autorității sau instituției publice în două situații: I. dacă se constată existența unor deficiențe în respectarea prevederilor legale, după o prealabilă verificare, în regim de urgență, a situației în fapt sesizate de către membrii comisiei de concurs ori ai comisiei de soluționare a contestațiilor, de către oricare dintre candidați sau de către orice persoană interesată sau II. când aspectele sesizate nu pot fi cercetate cu încadrarea în termenele procedurale prevăzute de lege.

Amânarea concursului, potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din Regulament, se dispune, pentru o perioadă de maximum 15 zile lucrătoare, atunci când, din motive obiective, nu se pot respecta data și ora desfășurării concursului.

În cauză, suspendarea și amânarea concursului au fost dispuse prin Ordinul Avocatului Poporului nr. 177/08.10.2018, pentru efectuarea verificării prealabile, în regim de urgență, a situației în fapt reținută în cele 6 sesizări înregistrate la datele de 2, 3, 4 și 8 octombrie 2018, referitoare la vicii de procedură.

Prin același ordin au fost desemnate persoanele pentru efectuarea verificării prealabile, în regim de urgență, a situației în fapt reținută în cele 6 sesizări.

Este adevărat, după cum a susținut și instanța de fond, cele două instituții, suspendarea și amânarea, sunt reglementate distinct în Regulament, prima dintre acestea desemnând întreruperea temporară a concursului, iar cea de-a doua presupune reluarea acestuia la un moment ulterior celui stabilit prin calendarul inițial, însă concluzia că acestea au fost aplicate simultan este eronată, potrivit celor ce urmează.

Dacă suspendarea se dispune atunci când se constată existența unor deficiențe în respectarea prevederilor legale sau când aspectele de nelegalitate sesizate nu pot fi cercetate în interiorul termenelor procedurale prevăzute de lege, amânarea concursului, iar nu a probelor de concurs, se dispune atunci când, din motive obiective, nu se pot respecta data și ora desfășurării acestuia.

Instanța de fond a reținut întemeiat că cele două instituții sunt distincte, însă acest fapt nu este de natură a înlătura aplicarea lor succesivă, chiar prin același act administrativ, așa cum s-a întâmplat prin Ordinul nr. 177/08.10.2018, întrucât suspendarea desfășurării concursului, pentru efectuarea de verificări prealabile a situației în fapt reținută în cuprinsul sesizărilor, constituie un motiv obiectiv, în termenii Regulamentului, de natură să împiedice respectarea datei și orei de desfășurare a acestuia, astfel încât să atragă amânarea lui.

Pentru a concluziona astfel, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că economia concursului nu se rezumă doar la susținerea probelor de către candidați, ci presupune mai multe etape, începând cu înscrierea acestora și culminând cu afișarea rezultatelor finale.

În speță, suspendarea și amânarea concursului a fost dispusă la data de 8 octombrie 2018, după susținerea ultimei probe de concurs, respectiv a interviului, la data de 4 octombrie 2018, însă înainte de afișarea rezultatelor finale, etapă care, conform anunțului de organizare a concursului, trebuia să aibă loc după epuizarea probei cu interviul, respectiv după soluționarea contestațiilor formulate.

Prin urmare, instanța de fond s-a aflat în eroare susținând că amânarea poate fi dispusă doar anterior începerii probelor de concurs, în contextul în care art. 38 din Regulament stabilește amânarea concursului, nu a probelor de concurs, în cazul în care, din motive obiective, nu se pot respecta data și ora desfășurării acestuia, iar noțiunea de "concurs" trebuie înțeleasă într-un context mai amplu, potrivit celor anterior arătate, incluzând oricare dintre etapele desfășurării, inclusiv cea a afișării rezultatelor finale.

În plus, instanța de fond a ignorat cu desăvârșire prevederile tezei secunde din cuprinsul art. 37 alin. (1) din Regulament, referitoare la posibilitatea suspendării desfășurării concursului, în situația imposibilității de cercetare/verificare a aspectelor sesizate în termenele procedurale prevăzute de lege, incidentă în cauză din moment ce prin ordinul menționat s-a dispus suspendarea concursului pentru efectuarea verificărilor prealabile a situației în fapt reținută în cele 6 sesizări formulate, sens în care au fost nominalizate și persoanele desemnate cu efectuarea acestora, coroborat cu împrejurarea că era iminentă împlinirea termenelor pentru depunerea contestațiilor la proba interviului, pentru soluționarea acestora și apoi pentru afișarea rezultatelor finale.

Ca atare, dispunerea măsurilor suspendării și amânării concursului, prin același act administrativ, nu prezintă vicii de nelegalitate în circumstanțele speței, așa cum acestea au fost surprinse în cele de mai sus.

Din perspectiva prevederilor art. 37 din Regulament, sunt lipsite de suport logic și juridic și alegațiunile instanței de fond referitoare la emiterea Ordinului nr. 177/08.10.2018 pentru verificări prealabile, cu delegarea altor persoane pentru efectuarea acestei activități, Avocatul Poporului exercitându-și astfel competențele într-o modalizate excesivă și nerezonabilă.

Din ansamblul prevederilor normei evocate, nu rezultă că verificările aspectelor sesizate trebuie efectuate de conducătorul autorității sau instituției publice care organizează concursul, în speță Avocatul Poporului. Norma prevede că suspendarea se dispune de către această persoană, după verificarea prealabilă a celor sesizate, cu celeritate, însă aceasta nu se traduce într-o dispoziție imperativă care atribuie obligația verificării în sarcina exclusivă a conducătorului.

Textul normei nu interzice delegarea atribuțiilor de verificare, la fel cum nu atribuie o asemenea obligație/atribuție, în termeni lipsiți de echivoc, în sarcina exclusivă a conducătorului autorității ori instituției publice, astfel că desemnarea unor persoane pentru efectuarea verificărilor prealabile a celor sesizate, nu constituie o eludare sau încălcare a dispozițiilor legale incidente, interpretate eronat de către judecătorul fondului.

În cadrul examenului de legalitate al Ordinului nr. 177/2018 este lipsit de relevanță aspectul emiterii acestuia la data de 8 octombrie, după epuizarea ultimei probe de concurs, în contextul în care 4 dintre cele 6 sesizări au fost înregistrate la datele de 02.10, respectiv 03.10.2018, deci anterior datei de susținere a probei interviului care s-a desfășurat la data de 04.10.2018.

De asemenea, Înalta Curte învederează că este eronată perspectiva din care judecătorul fondului a apreciat că sesizările care au justificat emiterea Ordinului nr. 177/2018 sunt, în fapt, petiții supuse regimului O.G. nr. 27/2002, sens în care acestea trebuiau să îndeplinească cerințele de formă prevăzute de actul normativ care reglementează activitatea de soluționare a petițiilor, în condițiile în care numai într-una dintre acestea se regăsește numele, domiciliul și semnătura olografă a petiționarului, astfel că celelalte trebuiau a fi clasate, conform art. 7 din ordonanță.

Sesizările referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și desfășurarea concursului nu pot fi asimilate petițiilor, în sensul O.G. nr. 27/2002, în contextul în care dispozițiile art. 37 din Regulament nu fac trimitere la îndeplinirea vreunei cerințe de formă, ci doar la titularii dreptului de a formula sesizarea, respectiv membrii comisiei de concurs ori ai comisiei de soluționare a contestațiilor, oricare dintre candidați sau orice persoană interesată, instituind o procedură suplă, lipsită de formalism, în scopul verificării organizării și desfășurării concursului cu respectarea legii.

Prin urmare, câmpul de aplicare al prevederilor O.G. nr. 27/2002 nu este incident în cauză, prin raportare la forma și conținutul sesizărilor referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și desfășurarea concursului, în condițiile în care, din conținutul acestora rezultă numele și adresa de e-mail a persoanei care a formulat sesizarea, elemente suficiente pentru a declanșa procedura de verificare a celor sesizate în cuprinsul acestora.

În ceea ce privește Ordinul nr. 184/11.10.2018, prin care s-a dispus reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului din data de 24.09.2018, Înalta Curte reține că acesta a fost emis, în temeiul art. 37 și 38 din Regulament, în considerarea concluziilor Notei nr. x/10.10.2018 privind rezultatele verificării prealabile a sesizărilor referitoare la neregularitățiile organizării și desfășurării concursului, aceasta având așadar caracterul unui act premergător, cu privire la ale cărei concluzii instanța de fond a apreciat că nu sunt întemeiate, constatând, pe cale de consecință, că aspectele sesizate și analizate nu constituie vicii de nelega