ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 noiembrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituția Avocatul Poporului, anularea concursului organizat în perioada 16-22 martie 2016 pentru ocuparea a 4 posturi vacante de consilier (specialiști - medici) la Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenție, pentru sediul central din București, având în vedere nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare în ceea ce privește modalitatea de organizare, evaluarea candidaților și procedura de examen.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1996 din 30 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Instituția Avocatul Poporului.
Cererea de recurs exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 1996 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Recurentul-reclamant consideră că sentința recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, unde prevederile normei legale încălcate/aplicate greșit sunt cele ale art. 35 din Hotărârea de Guvern nr. 286/2011 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la excepția inadmisibilități acțiunii, invocată de instanța de fond, recurentul-reclamant susține că trebuia respinsă deoarece, prin acțiunea formulată a contestat atât procedura de concurs cât și rezultatul concursului, precum și nerespectarea dispozițiilor Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 286/2011.
În esență, recurentul menționează că a invocat nelegalitatea unui concurs și a rezultatului acestuia, acțiune care se circumscrie contenciosului administrativ, astfel încât excepția inadmisibilității era imperios a fi respinsă, cu atât mai mult cu cât a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile.
Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 septembrie 2017, intimata-pârâtă Instituția Avocatul Poporului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, în perioada 16-22 martie 2016, Instituția Avocatul Poporului a organizat un concurs pentru ocuparea a 4 posturi vacante de consilier (specialiști-medici) la Domeniul de activitate privind prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenție, pentru sediul central din București.
Concursul s-a desfășurat în baza Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 286/2011 cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul - reclamant a formulat procedural contestație, înregistrată cu nr. x/22.03.2016, doar la proba interviului, cu privire la care a fost întocmit procesul-verbal privind desfășurarea și punctajul obținut la această probă, contestație ce a fost respinsă conform procesului-verbal nr. x/23.03.2016 .
Înalta Curte împărtășește opinia instanței de fond, potrivit căreia, raportat la cadrul legal incident în cauză, recurentul-reclamant se putea adresa instanței de contencios administrativ doar împotriva modului de soluționare a contestației referitoare la proba interviului, respectiv împotriva procesului-verbal nr. x/23.03.2016 sau a raportului final privind desfășurarea concursului întocmit sub nr. x/29.03.2016.
În acest sens, sunt relevante dispozițiile art. 31 - 35 din Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 286/2011 cu modificările și completările ulterioare:
"ART. 31
După afișarea rezultatelor obținute la selecția dosarelor, proba scrisă și/sau proba practică și interviu, după caz, candidații nemulțumiți pot depune contestație în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data afișării rezultatului selecției dosarelor, respectiv de la data afișării rezultatului probei scrise și/sau a probei practice și a interviului, sub sancțiunea decăderii din acest drept.
ART. 32
(1) În situația contestațiilor formulate față de rezultatul selecției dosarelor, comisia de soluționare a contestațiilor va verifica îndeplinirea de către candidatul contestatar a condițiilor pentru participare la concurs în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor.
(2) În situația contestațiilor formulate față de rezultatul probei scrise, probei practice sau a interviului comisia de soluționare a contestațiilor va analiza lucrarea sau consemnarea răspunsurilor la interviu doar pentru candidatul contestatar în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor.
ART. 33
Comisia de soluționare a contestațiilor admite contestația, modificând rezultatul selecției dosarelor, respectiv punctajul final acordat de comisia de concurs, în situația în care:
a) candidatul îndeplinește condițiile pentru a participa la concurs, în situația contestațiilor formulate față de rezultatul selecției dosarelor;
b) constată că punctajele nu au fost acordate potrivit baremului și răspunsurilor din lucrarea scrisă sau punctajele de la interviu nu au fost acordate potrivit planului de interviu, întrebărilor formulate și răspunsurilor candidaților în cadrul interviului;
c) constată că punctajele nu au fost acordate potrivit baremului probei practice;
d) ca urmare a recorectării lucrării de la proba scrisă, respectiv a analizării consemnării răspunsurilor la interviu, candidatul declarat inițial "respins" obține cel puțin punctajul minim pentru promovarea probei scrise sau a interviului.
ART. 34
(1) Contestația va fi respinsă în următoarele situații:
a) candidatul nu îndeplinește condițiile pentru a participa la concurs;
b) punctajele au fost acordate potrivit baremului și răspunsurilor din lucrarea scrisă sau punctajele de la interviu au fost acordate potrivit planului de interviu, întrebărilor formulate și răspunsurilor candidaților în cadrul interviului;
c) punctajele au fost acordate potrivit baremului probei practice.
(2) Comunicarea rezultatelor la contestațiile depuse se face prin afișare la sediul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului, precum și pe pagina de internet a acesteia, după caz, imediat după soluționarea contestațiilor.
(3) Rezultatele finale se afișează la sediul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului, precum și pe pagina de internet a acesteia, după caz, în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la art. 32 alin. (2) pentru ultima probă, prin specificarea punctajului final al fiecărui candidat și a mențiunii "admis" sau "respins".
ART. 35
Candidatul nemulțumit de modul de soluționare a contestației se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii."
Așadar, concurenții aveau posibilitatea de a formula contestații față de rezultatul selecției dosarelor, când comisia de soluționare a contestațiilor verifică îndeplinirea de către candidatul contestatar a condițiilor pentru participare la concurs, în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor și, respectiv, contestații față de rezultatul probei scrise, probei practice sau a interviului, când comisia de soluționare a contestațiilor va analiza lucrarea sau consemnarea răspunsurilor la interviu doar pentru candidatul contestatar, în termen de maximum o zi lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor.
Având în vedere că recurentul-reclamant a formulat contestație doar la proba interviului și nu la fiecare probă sau întreg concursul, așa cum rezultă și din Raportul final privind desfășurarea concursului din data de 16 martie 2016 pentru ocuparea a 4 posturi vacante de consilieri (specialiști medici pentru sediul central din București) la Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenție (pagina 11 din raport), iar contestația sa a fost respinsă conform procesului-verbal nr. x/23.03.2016, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant se putea adresa instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 35 din Regulamentul-cadru precitat, doar împotriva procesului-verbal nr. x/23.03.2016.
Or, prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant nu a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/23.03.2016, prin care i-a fost respinsă contestația la proba interviului și nici anularea raportului final privind desfășurarea concursului întocmit sub nr. x/29.03.2016, acte care dețin valoarea juridică a unor veritabile acte administrativ unilaterale emise de instituția care a organizat concursul, prin care au fost stabiliți câștigătorii acestuia și care au produs deja efecte juridice proprii, inclusiv încheierea contractelor individuale de muncă pentru câștigătorii concursului, ci, a solicitat în mod direct anularea concursului, ignorând existența actelor anterior menționate.
Prin acțiunea introductivă, recurentul-reclamant a solicitat direct anularea concursului, învederând critici de nulitate ale acestuia, pentru nerespectarea termenelor și condițiilor de publicitate, a condițiilor privitoare la componența comisiei de concurs, a condițiilor privitoare la selecția dosarelor și, susținând că este lovit de nulitate concursul deoarece evaluarea sa nu s-a efectuat cu respectarea normelor privitoare la bibliografia de concurs, iar selecția candidatului câștigător nu a avut la bază evaluarea competenței profesionale.
În aceste condiții, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentului-reclamant, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 31-35 din H.G. nr. 286/2011, referitoare la condițiile de admisibilitate speciale, coroborate cu prevederile care reglementează condițiile generale de admisibilitate, respectiv art. 1, 2 și 8 alin. (1) din Legea 554/2004, din care rezultă că acțiunea în contencios administrativ trebuie îndreptată împotriva unui act administrativ unilateral sau a unui act administrativ administrativ asimilat, doar prima ipoteză fiind vizată în speța de față.
Articolul 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - care reglementează obiectul acțiunii judiciare, prevede că:
"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
În considerarea dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că, în mod corect a analizat instanța de fond excepția inadmisibilității, reținând că recurentul-reclamant nu putea obține în mod direct anularea concursului, fără a se dispune mai întâi anularea actelor administrative emise în timpul organizării acestuia de către autoritatea pârâtă, cu respectarea termenelor prevăzute de lege sub sancțiunea decăderii din acest drept.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a pronunțat instanța de judecată soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, prin aplicarea corectă a normelor de drept material și fără a încălca reguli de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității, cu expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția dată.
Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1996 din 30 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.