ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1594/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 09.03.2019 pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, anularea Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului privind suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat pentru ocuparea celor 8 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 2 posturi - (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj, în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca neîntemeiat; anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 al Avocatului Poporului privind reluarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 2 posturi la Biroul Teritorial Cluj, în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca neîntemeiat; anularea Adresei x/16.11.2018 privind răspunsul la plângerea prealabilă, ca neîntemeiat, precum și a actelor subsecvente din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 2 posturi la Biroul Teritorial Cluj; obligarea Avocatului Poporului la afișarea rezultatelor finale ale concursului pentru postul de expert Cluj, la întocmirea raportului final al concursului și considerarea reclamantei ca fiind admisă la concurs cu un punctaj de 78,886 și la numirea reclamantei în postul de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj; obligarea Avocatului Poporului la achitarea drepturilor salariale ale reclamantei de care a fost lipsită nejustificat începând cu data de 24.10.2018 și până la data numirii în funcție, suspendarea executării Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului și a Ordinului nr. 184/11.10.2018 al Avocatului Poporului, până la soluționarea definitivă a acțiunii, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.09.2019 reclamanta A. a depus cerere de extindere și precizare a acțiunii, prin care a chemat în judecată și pe pârâtele B., C., solicitând anularea Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului privind suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat de instituția Avocatul Poporului pentru ocuparea celor 8 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care 2 posturi de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj, anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 al Avocatului Poporului privind reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat de instituția Avocatul Poporului pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care 2 posturi de expert la Biroul Teritorial Cluj, anularea actelor subsecvente celor de la pct. I și II din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului cât privește cele 2 posturi de expert la Biroul Teritorial Cluj; obligarea pârâtului Avocatul Poporului la afișarea rezultatelor finale ale concursului pentru postul de expert Cluj, la întocmirea raportului final al concursului, la considerarea reclamantei ca fiind "admisă" la concursul pentru postul de expert Cluj cu un punctaj de 78,886 și la numirea reclamantei în postul de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj; obligarea pârâtului Avocatul Poporului la achitarea drepturilor salariale ale reclamantei de la data de 24.10.2018 și până la data numirii în funcție; obligare pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 05.09.2019 reclamanta a depus note scrise, pe care instanța de fond le-a calificat drept o completare a cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat a se reține în cauză considerentele sentinței nr. 52 din 28 mai 2019 a Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-au anulat ordinele ce fac obiectul prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată completată, precizată și extinsă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Instituția Avocatul Poporului, B. și C., ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost completată, precizată și extinsă.

În motivarea recursului arată că sentința recurată este nelegală, în condițiile în care a participat la concursul organizat de instituția Avocatul Poporului pentru ocuparea a 8 posturi vacante la domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, dintre care 2 posturi de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj. Concursul s-a desfășurat la sediul instituției Avocatul Poporului și a constat în susținerea unei probe scrise, a unei probe practice și a unui interviu. După parcurgerea celor trei etape de concurs, prin Ordinul nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului s-a dispus suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, pentru o verificare prealabilă, în regim de urgență, a situației de fapt reținute prin sesizările formulate, deși cele trei probe ale concursului fuseseră susținute, astfel: proba scrisă - 24.09.2018, proba practică - 28.09.2018 și interviul - 04.10.2018.

Invocă, în susținerea demersului său judiciar, sentința civilă nr. 52/2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ce are un obiect identic cu cel al prezentei cereri de chemare în judecată.

În ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului, arată că instanța a apreciat faptul că acest ordin este temeinic și legal, analizând pe larg doar instituția suspendării concursului, deși astfel cum reiese din actul administrativ atacat, instituția emitentă a actului a dispus în mod expres suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018.

Consideră că, întrucât a invocat motive de nulitate a actului administrativ atacat, în integralitatea sa, instanța de judecată trebuia să analizeze în mod complet acel act, coroborând atât denumirea actului, cât și motivarea acestuia în fapt și în drept; că instituția emitentă avea intenția de a suspenda și amâna concursul din data de 24 septembrie 2018, arătând acest lucru atât în denumirea actului, cât și în motivarea în fapt a acestuia.

Critică faptul că prima instanță a apreciat că se poate analiza legalitatea actului atacat doar prin prisma suspendării executării acestuia

Prin Ordinul nr. 177/2018 emis de Avocatul Poporului au fost invocate ca temeiuri de drept art. 37 și 38 din Regulamentul cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant aprobat prin H.G. nr. 286/2011.

Consideră că în mod corect Curtea de Apel Suceava, prin sentința invocată cu titlu de jurisprudență, a constatat că, din interpretarea sistematică și teleologică a acestor două texte de lege, rezultă că Regulamentul cadru reglementează distinct instituția suspendării concursului și instituția amânării lui, astfel că cele două instituții nu pot fi aplicate simultan, așa cum a procedat pârâtul, întrucât suspendarea poate fi dispusă în orice interval de timp de la data anunțării concursului și până la afișarea rezultatelor finale, iar amânarea poate fi dispusă doar anterior începerii probelor de concurs și numai în cazul în care din motive obiective, nu se pot respecta data și ora desfășurării concursului.

Susține că în speță, amânarea și suspendarea concursului au fost dispuse într-un moment situat între data anunțării concursului și data afișării rezultatelor finale, astfel că măsura amânării concursului este nelegală; că în Ordinul nr. 177/2018 se face o simplă trimitere la temeiul de drept care reglementează suspendarea concursului, iar apoi se face trimitere expresă la dispozițiile legale privind amânarea concursului, folosind argumentația referitoare la instituția suspendării.

Arată că în motivarea Ordinului nr. 177/2018 se face confuzie între cele două instituții, întrucât art. 37 din Regulament reglementează instituția suspendării concursului și are ca premisă nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și desfășurarea concursului, neregularități sesizate de persoanele enumerate la art. 37 alin. (1), iar simpla existență a unor sesizări cu privire pretinse vicii de legalitate nu este suficientă pentru a putea dispune suspendarea, deoarece art. 37 alin. (1) și (2) din Regulament impune o verificare a sesizărilor.

Consideră că prima instanță a analizat în mod nelegal actul administrativ atacat și a apreciat, fără a pune în discuția părților și fără a exista o dovadă în acest sens, faptul că deși ordinul atacat prevede numirea unei comisii și suspendarea concursului pentru o verificare prealabilă în regim de urgență a situației de fapt reținute în sesizări, verificarea dispusă nu este o verificare prealabilă, ci este o verificare în fond, apreciind că verificarea prealabilă la care face referire art. 37 alin. (2) din H.G. nr. 286/2011 s-a realizat de către conducătorul pârâtei, existând o analiză prima facie a sesizărilor existente.

Invocă faptul că acest aspect nu s-a pus în discuția părților și că pârâtul Avocatul Poporului a ignorat dispozițiile normative menționate anterior.

Critică și faptul că instanța a apreciat faptul că nu sunt incidente prevederile O.G. nr. 27/2002 în ceea ce privește formularea sesizărilor privind respectarea dispozițiilor legale cu privire la organizarea și desfășurarea concursului, sens în care invocă dispozițiile art. 37 alin. (3) din H.G. nr. 286/2011 și susține că în sentința invocată cu titlu de jurisprudență, Curtea de Apel Suceava a analizat aceste aspecte.

Invocă dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 27/2002, ce definesc noțiunea de "petiție" și arată că, în speță, s-au formulat două petiții în data de 02.10.2018, două în data de 03.10.2018, o sesizare în data de 04.10.2018 și doar una după finalizarea probei interviului, respectiv în data de 08.10.2018.

Având în vedere aceste aspecte, consideră că instanța în mod nelegal a respins primul petit din acțiune, nelegalitatea ordinului atacat fiind evidentă.

În ceea ce privește anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 emis de Avocatul Poporului privind reluarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, arată că deși au existat sesizări/petiții, comisia de analiză a apreciat că există și alte motive de nelegalitate a concursului, cu toate că era vorba de aspecte semnalate din oficiu de către echipa de verificare, care depășeau analiza sesizărilor adresate instituției pârâte și care, prin urmare, nu puteau sta la baza emiterii Ordinului nr. 184/2018. Din acest motiv, apreciază că soluția instanței de a considera că și aspectele semnalate din oficiu ar putea avea ca efect nevalabilitatea concursului din data de 26 septembrie 2018, este nelegală.

Invocă dispozițiile art. 37 alin. (1) și art. 39 din Regulamentul cadru, apreciind că aceste texte de lege invocate drept temeiuri la emiterea Ordinului nr. 184/2018 nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea presupun desfășurarea concursului în continuare după suspendare, iar nu reluarea întregii proceduri de organizare și desfășurare a concursului, ceea ce reprezintă o revocare implicită a actelor atacate.

Consideră că nu se putea analiza doar buna credință a pârâtelor de ordinul 2 și 3, ci trebuia analizată și speranța legitimă a recurentei la ocuparea postului de expert în cadrul Biroului Teritorial Cluj, aspect neanalizat de către prima instanță.

4.1. Intimatul-pârât Instituția Avocatului Poporului a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că, în raport cu motivul de casare invocat – art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu s-a referit la încălcarea sau aplicarea greșită de normelor de drept material, ci a invocat jurisprudența altor instanțe.

Consideră că recurenta-reclamantă nu a dezvoltat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, criticile neîncadrându-se în motivele de casare pevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, apreciind că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, aplicând normele de drept la starea de fapt reținută.

4.2. Intimatele-pârâte B. și C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a formulat apărări care să se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susțin că reluarea apărărilor dintr-o sentință pronunțată într-un alt dosar, care nu se bucură de autoritate de lucru judecat, nu poate conduce la concluzia unei motivări valabile a cererii de recurs.

Pe fond, solicită respingerea recursului, apreciind că instanța de fond a analizat în mod temeinic atât starea de fapt, cât și motivele învederate de către părți.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât Instituția Avocatului Poporului și de către intimatele-pârâte B. și C. prin întâmpinări, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greșit de către instanța de fond, precum și argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

De asemenea, recurenta-reclamantă a arătat argumentele pentru care consideră că cele două ordine atacate sunt nelegale și se impune anularea acestora.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ.: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Lucrul judecat atrage deci exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință.

Efectele autorității de lucru judecat, astfel cum rezultă din art. 431 C. proc. civ., republicat, sunt:

(1) efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat, de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părților, aceeași cauză juridică și același obiect al cererii de chemare în judecată, spre a se evita contradicția între dispozitivele hotărârilor judecătorești;

(2) efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, de natură să permită oricăreia dintre părți să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Excepția autorității de lucru judecat reprezintă o formă de punere în valoare a efectului negativ, extinctiv, al autorității de lucru judecat.

Elementele autorității de lucru judecat, atunci când se urmărește blocarea judiciară a celei de-a doua cereri, adică efectul negativ ori extinctiv, sunt: (a) părțile, (b) obiectul și (c) cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele procese.

În privința efectului pozitiv, Înalta Curtea reține că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, astfel încât să nu se nesocotească ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional. Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuție în cadrul celor două procese. Astfel, autoritatea de lucru judecat la care se referă art. 431 alin. (2) C. proc. civ. poate fi opusă ca apărare de fond.

În concluzie, efectul pozitiv presupune existența unui proces în desfășurare între aceleași părți, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, iar efectul negativ oprește o nouă judecată în fond.

Totodată, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ.: "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În interpretarea textului menționat, doctrina relevantă de drept procesual civil a reținut că "în privința considerentelor care intră în autoritatea de lucru judecat, textul precizează că este vorba despre acelea pe care se sprijină soluția din dispozitiv. Este vorba despre acele considerente așa-numite "decisive", explicația și fundamentul soluției, care trebuie să participe, în egală măsură, la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului. Considerentele care sprijină în mod necesar hotărârea instanței trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat pentru că, în fapt, ele fac corp comun cu dispozitivul, în absența lor soluția fiind neclară, necunoscându-se limitele judecății și nici aspectele tranșate în mod definitiv, fără posibilitatea reluării dezbaterii judiciare asupra lor. (…) Intră în autoritatea de lucru judecat și acele motive care conțin ele însele, separat de soluția din dispozitiv (și făcând posibilă adoptarea acesteia), rezolvări ale unor chestiuni litigioase. Este vorba despre așa-numitele motive cu valoare decizională care vin să tranșeze aspecte ale litigiului dedus judecății de o manieră incidentală, așa încât rezolvarea asupra lor nu se poate regăsi în dispozitiv (decât de o manieră indirectă). Motivele decizorii nu vin să explice soluția din dispozitiv, ci conțin ele însele soluția asupra unei apărări (…). A nega efectul autorității de lucru judecat unei soluții date de instanță asupra unui punct litigios supus dezbaterii părților, doar pe motiv că soluția se regăsește în considerente, înseamnă a contesta însuși fundamentul autorității de lucru judecat - verificarea jurisdicțională care dă răspuns contestației făcute de părți - și de a deschide șirul altor procese." (M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Vol. II - Procedura contencioasă în fața primei instanțe. Procedura necontencioasă judiciară. Proceduri speciale, ed. Universul Juridic, București, 2013, pag. 586 - 587).

Instanța de control judiciar constată că prin Decizia nr. 3215 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, după pronunțarea sentinței de fond în prezentul dosar, s-a admis recursul formulat de pârâta Instituția Avocatul Poporului împotriva sentinței nr. 52 din 28 mai 2019 a Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal; s-a casat sentința recurată și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D., ca neîntemeiată.

Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, prin care s-a solicitat: anularea Ordinului nr. 177/08.10.2018 emis de pârât, privind suspendarea și amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat pentru ocuparea a 8 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post - (specializare juridică), la Biroul Teritorial Suceava;

- anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 privind reluarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat de instituția Avocatul Poporului, pentru ocuparea a 7 (șapte) posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post la Biroul Teritorial Suceava, menținute în procedura prealabilă potrivit Adresei x/16.11.2018, precum și actelor subsecvente acestora, din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post la Biroul Teritorial Suceava.

Astfel, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 s-a statuat, cu caracter definitiv, asupra legalității Ordinelor nr. 177/08.10.2018 și nr. 184/11.10.2018, emise de către intimatul-pârât Avocatul Poporului, această concluzie se impune, în temeiul art. 431 din C. proc. civ., și în cauza pendinte, conturând legalitatea actelor administrative contestate și determinând o soluție de respingere a recursului declarat în speță.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A., ca parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 RON către intimatele-pârâte B. și C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 RON către intimatele-pârâte B. și C..

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2022.