Decizia nr. 3145/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.10.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB.,CC., DD., EE., FF. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba anularea parțială a Ordinului nr. 3517/C/28.09.2016 și a Ordinului nr. 3530/C/28.09.2016, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea și comunicarea unor noi ordine de salarizare, cu uzitarea nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și care să includă majorările de 2%, 5% și 1 l%, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, începând cu data 01.08.2016 cu referire la dispozițiile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să aloce și să vireze fondurile necesare plății acestor sume pârâtului Tribunalul Alba, acesta din urmă cu obligația plății efective a sumelor datorate subsemnaților reclamanți, obligarea pârâților la plata diferențelor bănești datorate și cuvenite, actualizate cu indicele de inflație precum și daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare corespondente, începând cu data nașterii dreptului material, respectiv 9.04.2015, până la data plății efective, pentru justă și echitabilă dezdăunare pecuniară, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3503 din data de 06 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererile formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba, a anulat parțial Ordinul nr. 3517/C/28.09.2016 și Ordinul nr. 3530/C/28.09.2016, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților noi ordine de salarizare în mod legal cuprinzând drepturile salariale de 2%, 5%, 11%, începând cu data de 09.04.2015, raportat la Decizia nr. 23/29.06.2015 pronunțată de I.C.C.J. în dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016 și Ordinul M.J. nr. 219/C/01.02.2017 privind valoarea de referință sectorială, ținând cont de vechimea în muncă, promovarea, majorările salariale și să dispună plățile aferente prin ordonatorul de credite corespunzător, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație și dobânda aferentă de la data scadenței acestor drepturi până la achitarea lor integrală.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență, recurentul a arătat că prima instanță a dispus, în mod eronat, emiterea unor noi ordine care să cuprindă majorări salariale de 2, 5, 11% începând cu 9.04.2015, în condițiile în care din probatoriul administrat nu rezultă că, la data menționată, existau în plată indemnizații majorate. A mai precizat recurentul că, începând cu luna februarie 2017 reclamanții au primit indemnizațiile majorate cu valoarea de referință sectorială de 405 RON la care s-a aplicat procentul de 10% potrivit Legii nr. 293/2015, conform O.M.J. nr. 219/C/2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017. Totodată, în cuprinsul art. 1 alin. (2) al O.M.J. nr. 4680/C/2016 s-a prevăzut că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale și plata acestora urmează a se efectua după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite. În acest sens, s-a menționat că reclamanților le-a fost comunicat O.M.J. nr. 1486/C/2017 prin care le-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim, așa cum prevede legislația în vigoare.

Întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți Intimații-reclamanți au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond. Prin cererea depusă în dosarul instanței de recurs la data de 25.03.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca fiind rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin O.M.J. nr. 2066/C/2018, s-a prevăzut că în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții juidicare beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON. Prin urmare, reclamanților li s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare, respectiv 9.04.2015.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că Ministerul Justiției a emis Ordinele nr. 1486/C/2017 și nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizațiilor de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015. În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința instanței de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Cum interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs . Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind lipsit de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,