ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.03.2019 pe rolul Curții de Apel București, astfel cum a fost precizată la data de 16.04.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de dosarul nr. x/2010.

Prin sentința civilă nr. 550 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Curții de Apel Oradea.

Împotriva sentinței civile nr. 550 din 17 octombrie 2019 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia și reținerea cauzei spre judecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 6310 din data de 10 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 550 din 7 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamantul a declarat recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii, iar împotriva unei astfel de soluții, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., nu se poate formula nicio cale de atac.

Împotriva ultimei decizii menționate a formulat contestație în anulare A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a prezentat situația litigiilor purtate între părți de-a lungul timpul și a apreciat că este nelegală soluția de declinare a competenței în favoarea Curții de Apel Oradea, această instanță pronunțând anterior o sentință incorectă, ce a favorizat-o pe intimata B. .

Intimata B. a depus întâmpinare, solicitând în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate, iar în subsidiar respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Conform alin. (1) al acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Raportat la definiția legală a acestei căi de atac, Înalta Curte reține netemeinicia susținerilor intimatei B., referitoare la inadmisibilitatea contestației în anulare, întrucât, pe de o parte, aceste susțineri vizează fondul cererii inițiale de chemare în judecată și nu calea extraordinară de atac, iar pe de altă parte decizia atacată este o hotărâre definitivă, susceptibilă, așadar, de a fi contestată conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul căii de atac, verificând decizia și dosarul instanței de recurs prin prisma temeiului de drept indicat de către contestator (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), Înalta Curte constată că citația emisă pentru termenul din 10 decembrie 2019 a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 157 C. proc. civ. și conține toate elementele esențiale obligatorii prevăzute de acest text de lege. De asemenea, actul de procedură a fost primit de către destinatar, acesta semnând personal dovada de înmânare .

Dată fiind această împrejurare și faptul că absența contestatorului de la termenul de judecată nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate, se constată că dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 508 din același cod, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

De asemenea, reținând culpa procesuală a contestatorului A., în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acestuia la plata către intimata B. a cheltuiellor de judecată în cuantum de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6310 din data de 10 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatorul A. să plătească intimatei B. cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.