ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2021

Ședința publică din data de 21 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București la data de 16.07.2020 sub nr. x/2020, Sindicatul Național Pro Lex, pentru și în numele membrilor de sindicat, reclamanți A., B., C., D., E. și F., potrivit art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Comuna Giarmata, prin Primar și Primarul Comunei Giarmata, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: obligarea pârâților la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanților funcționari publici, în funcție de nivelul maxim de salarizare, existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, conform tabelului anexat; obligarea pârâților la plata drepturilor salariate reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul categoriei profesionale, familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, și salariile efectiv achitate reclamanților începând, cu data înregistrării plângerii prealabile și până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflației de la data scadenței lunare până la data plății efective; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale rezultând din diferența dintre salariile cuvenite și cele efectiv achitate reclamanților, de la data scadenței lunare până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4598 din data de 5 octombrie 2020 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul București a reținut că acțiunea a fost introdusă de Sindicatul Național Pro Lex în numele a șase membri de sindicat, având domiciliul în localitățile Giarmata, Pischia și municipiul Timișoara, din județul Timiș.

În acest context, având în vedere că reclamanții au domiciliul în circumscripția Tribunalului Timiș, precum și prevederea legală în sensul că competența teritorială de soluționare a cauzei se respectă și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, în baza art. 10 alin. (3) fraza I și art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză.

2.2 Prin sentința civilă nr. 283 din data de 10 martie 2020, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

La momentul sesizării instanței de judecată au fost incidente prevederile O.U.G. nr. 57/2019. Astfel potrivit art. 536 din Codul Administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului..."

În speță potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Ori reclamantul Sindicatul Național Pro Lex este o persoană juridică de drept privat cu personalitate juridică si cu sediul în București, str. x, motiv pentru care competența privind soluționarea cauzei revine Tribunalului București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național Pro Lex în numele a șase membri de sindicat, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 16.07.2020, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național Pro Lex în numele membrilor de sindicat, funcționari publici cu statut special și în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 16.07.2020.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamanților fiind pe raza județului Timiș.

În acest sens, se constată că la dosarul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, se regăsește împuternicirea de reprezentare, dată în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011, de către reclamanți Sindicatului Național Pro Lex, inclusiv pentru formularea acțiunilor în instanță.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., prin Sindicatul Național Pro Lex în contradictoriu cu pârâții Comuna Giarmata și Primarul Comunei Giarmata în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2021.