ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2021

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei prin care pârâta a stabilit taxa "timbru de mediu" în sumă de 3.105 RON achitată cu chitanța SERIA TS621 nr. x din 02.09.2016; obligarea pârâtei să restituie către reclamantă suma de 3.105 RON și dobânda legală fiscal aferentă acestei sume, calculată de la data de 02.09.2016 până la plata efectivă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru 310 RON și onorar avocațial în sumă de 1000 RON . 1.

Prin sentința civilă nr. 1284 din 15 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contenciod administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș. 1.

Prin decizia nr. 404 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurenta A.. 2. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 octombrie 2020 sub numărul x/2010, prin declinare de la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal (decizia nr. 820 din data de 17 septembrie 2019), revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 404 din 4 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii de revizuire se arată că decizia nr. 404 din 04.06.2020 (definitivă) pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul x/2019 este o hotărâre vădit potrivnică cu deciziile civile nr. 1018 din 12.09.2019 (definitivă - dosar x/2019) și nr. 1126 din 03.10.2019 (definitivă -dosar x/2019) pronunțate în recurs de aceiași instanță - Curtea de Apel Timișoara. A arătat că cele două decizii nr. 1018/2019 și 1126/2019 ale Curții de Apel Timișoara au fost depuse la dosarul x/2019 în recurs, însă instanța de recurs nu a făcut vorbire despre acestea în motivarea deciziei civile nr. 404/2020. A mai învederat că termenul prevăzut de O.U.G. nr. 52/2017 nu este un termen de decădere față de termenul general de 5 ani în care reclamanta revizuentă putea să facă o cerere de restituire a taxei achitată în septembrie 2016, ci doar o posibilitate de restituire prin procedură simplificată. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 14 mai 2021, revizuenta, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei civile nr. 404 din din 4 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, rejudecarea cauzei în recurs prin admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1284/2019 a Tribunalului Timiș (dosar nr. x/2019) și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru judecarea fondului cauzei, cu cheltuieli de judecată. 3. Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 404 din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 1284/15.11.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Hotărârea instanței competente să se pronunțe asupra revizuirii Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Așadar, din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe identitate de părți, de cauză și de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.); hotărârile sa fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. În cauza de față, revizuenta a solicitat anularea deciziei civile nr. 404 din din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, și rejudecarea cauzei, întrucât aceasta este contrară hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x/2019 (decizia nr. 1018/12.09.2019) și nr. 264/30/2019 (decizia nr. 1126/03.10.2019) ale Curții de Apel Timișoara. Examinând deciziile anterior menționate, Înalta Curte constată că acestea privesc spețe similare care au ca obiect restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare, în contradictoriu cu aceași pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, însă sunt pronunțate în privința unei alte persoane, respectiv B.. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția identității de părți cerută de lege ca o condiție obligatorie de admisibilitate a cererii de revizuire. În realitate revizuenta, raportându-se la temeiul de drept invocat, își manifestă nemulțumirea față de existența unei practici neunitare la nivelul Curții de Apel Timișoara, cu privire la acțiunile prin care se solicită restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare (timbru de mediu). Înalta Curte constată, însă, că practica neunitară a instanțelor judecătorești nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dispozițiile legale menționate conferind părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac a revizuirii doar în situația în care există hotărâri definitive potrivnice (pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, între aceleași persoane, având aceeași calitate), date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care fac imposibilă punerea în executare concomitentă, premisă ce nu se verifică în speță, întrucât părțile sunt diferite. De altfel, asigurarea unei practici judiciare unitare se realizează prin pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că soluțiile care se pronunță în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Pe de altă parte, în acord cu jurisprudența constantă a instanței supreme, Înalta Curte reține că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii și nu poate să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Așadar, scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia. În cauză, Înalta Curte observă că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, spre deosebire de soluțiile pronunțate de aceași instanță în cauze similare. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de față nu se înscriu în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire În baza dispozițiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.