Decizia nr. 3066/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE., judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Alba, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: a) anularea Ordinului nr. 564/C/06.02.2018 emis de Ministrul Justiției, respectiv a Ordinului nr. 580/C/06.02.2018 emis de Ministrul Justiției și obligarea pârâtului să emită ordinele de încadrare pentru fiecare dintre reclamanți, în aplicarea Legii nr. 153/2017, cu acordarea, alături de sporul pentru condiții de munca grele, vătămătoare sau periculoase, și a următoarelor: sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25%; sporul pentru păstrarea confidențialității în cuantum de până la 5%: b) obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 153/2017, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. I din prezenta cerere, a diferenței constând în diferența dintre suma care ni s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să ni se plătească fiecăruia în baza ordinului nou emis, cu titlu de indemnizație, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. 1.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5396 din 17 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în privința capătului de cerere având ca obiect pretenții și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins în rest cererea formulată de reclamanți ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentințe nr. 5396 din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE., solicitând casarea în tot a sentinței, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată; în drept, recursul lor a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și alin. (2) din C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 16 iunie 2019 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 21 mai 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recursul declarat de reclamanți a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei". Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul procedură, nefiind altceva decât o redare fidelă a cererii de chemare în judecată. Reclamanții ridică problema analizei satisfacerii exigenței motivării sentinței primei instanțe, fără însă a releva critici concrete cu privire la motivele pe care nu le-ar cuprinde hotărârea atacată sau la eventualele motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. Deoarece recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamanți.