ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3013/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din subordinea Cancelariei Primului Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat următoarele: anularea Deciziei nr. 7521/28.11.2017 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au Aparținut Cultelor Religioase din România; îndreptățirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul, nerestituibil în natură care i-a aparținut în proprietate: teren (curte) în suprafață totală de 719 mp și clădire în suprafața de 107,07 mp, situat administrativ în Blaj, jud. Alba, înscris inițial în CF nr. x Blaj, nr. top x, 283/2, în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) și art. 10 din Legea nr. 165/2013, respectiv: 80 RON/mp de teren nerestituibil în natură, respectiv 57.520 RON pentru terenul în suprafață de 719 mp și 1.600 RON/mp desfășurat pentru construcția nerestituibilă în natură, respectiv 172.320 RON pentru clădirea în suprafața de 107,07 mp; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, excepția prematurității capătului de cerere prin care se solicită emiterea unei decizii de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității capătului de cerere prin care se solicită emiterea unei decizii de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea din data de 24.09.2018 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin sentința nr. 275 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității capătului de cerere referitor la îndreptățirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii în cuantumul prevăzut de art. 16, 21 și 10 din Legea nr. 165/2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din Subordinea Cancelariei Primului Ministrului, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, a anulat Decizia nr. 7521/28.11.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, a obligat pârâta să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale pentru terenul înscris inițial în CF x Blaj, nr. top x, 283/2, transcris în CF x Blaj (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Blaj), în suprafață de 791 mp, a respins în rest acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România să plătească reclamantei suma de 4.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică are în vedere interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (9) teza finală și art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă consideră că prima instanță a apreciat în mod eronat vocația reclamantei la restituirea imobilului în cauză, în calitate de proprietară.

Se arată că prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 permit restituirea în natură a imobilului, numai în ipoteza în care acesta a fost proprietatea unui cult religios; a fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; la data soluționării cererii de retrocedare se afla în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru dovedirea calității de fost proprietar al imobilului pot fi depuse, în conformitate cu disp. art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000, orice înscrisuri care să ateste dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive - act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată, etc.

În dosarul aferent cererii de retrocedare există copia cărții funciare nr. x a localității Blaj, din care reiese că proprietarul imobilului solicitat a fost Fundația "Victor Mihály" din Blaj, iar nu Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică, Blaj.

Depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumția existenței dreptului de proprietate nu poate înlocui înscrierea din cartea funciară.

Potrivit disp. art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea prevederilor din cărțile funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Aceste dispoziții consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară, astfel că, toate indicațiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte și niciun drept real nu poate fi opus nimănui, dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Dacă reclamanta ar fi fost proprietara imobilului în cauză, ar fi putut să solicite rectificarea încheierii din Cartea funciară nr. x a localității Blaj și intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului.

Potrivit actelor din dosarul aferent cererii de retrocedare, Fundația "Victor Mihály" din Blaj a fost creată de Casa de Economii "Patria" pentru restaurațiunea și conservațiunea Bisericii Catedrale Mitropolitane Greco-Catolice de Alba-Iulia și Făgăraș, cu hramul Preasfintei Treimi în Blasiu.

Potrivit Statutului Fundației, aceasta era administrată de Capitlul Mitropolitan Greco-Catolic de Alba-Iulia și Făgăraș în Blasiu, or, calitatea de administrator al averii unei fundații nu este echivalentă cu dreptul de proprietate asupra bunurilor care se aflau în patrimoniul acesteia.

Potrivit Bugetului Fundațiunii pe anul 1943, aceasta avea patrimoniu propriu, iar în cuprinsul Statutului nu este menționat cine este succesorul acestuia în caz de desființare.

Fundația nu se încadrează în noțiunea de cult religios, astfel cum aceasta e prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ nu va putea hotărî conținutul actului și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să realizeze cererea cu care a fost investit.

Potrivit art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia Specială de Retrocedare propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială și ulterior, dosarul se transmite Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care validează/invalidează propunerea.

Cea de-a doua critică susține aplicarea greșită a disp. art. 451 C. proc. civ., suma acordată cu titlu de onorariu de avocat și expert este mult prea mare raportat la obiectul cauzei, munca prestată și complexitatea dosarului.

"Fundațiunea" nu înseamnă "fundație", în sensul juridic din prezent, ci are înțelesul de "fond" sau capital social în prezent, are personalitate juridică ecleziastică, dacă se decidea astfel, administrarea fondurilor bănești și imobiliare ale Fundațiunii cădea în sarcina Capitlului Metropolitan din cadrul Bisericii Greco-Catolice.

La nivelul anilor 1940 a fost centralizată averea imobilă a Bisericii Greco-Catolice din Blaj, fiind cuprins și imobilul în discuție.

În ceea ce privește aplicarea disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se arată că, potrivit disp. art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobândește pe baza deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare, a unității deținătoare prevăzute de art. 2 sau a hotărârii judecătorești rămase definitive, după caz.

Referitor la dispoziția instanței de fond în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 4.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, intimata-pârâtă susține respingerea criticii ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Obiectul dosarului îl reprezintă cererea de retrocedare, întemeiată pe disp., O.U.G. nr. 94/2000, a imobilului înscris în CF xBlaj, nr. top x; 283/2, casă și curte în suprafață de 791 m.p.

Intimata-reclamantă pentru a obține retrocedarea imobilului trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prima condiție este aceea ca reclamanta să fi fost proprietara imobilului a cărui retrocedare s-a solicitat.

Instanța de fond a considerat că este îndeplinită această condiție, Fundațiunea "Victor Mihály" a fost creată de Casa de Economii "Patria", cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la hirotonisirea acestui episcop și a presupus crearea unui fond (donate sume de bani) pentru anumite scopuri bine determinate, ce a fost întregit și cu imobilul în litigiu.

Scopul fundațiunii era construirea unei biserici, iar administrarea a fost dată în grija Capitlului Metropolitan.

Prin Decretul nr. 358/1948 s-a dispus ca Mitropolia, Episcopia, Capitlurile, Fundațiunile, etc., ale cultului greco-catolic să înceteze a mai exista.

Deși prin Decretul-Lege nr. 9/1989, Biserica Română Unită cu Roma a fost recunoscută oficial, fundațiunile aparținând acestuia nu au mai fost reînființate în cadrul Bisericii, ca entități juridice cu personalitate juridică.

În temeiul art. 930 din Codul canonic, bunurile fundațiunii, care a fost desființată, au trecut la persoana juridică imediat superioară, astfel că reclamanta are vocația restituirii imobilului în calitate de proprietară.

Înalta Curte reține din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, că imobilul a fost cumpărat de Fundațiunea "Victor Mihály", printr-un contract de vânzare-cumpărare nr. x/1908, conform extrasului de carte funciară aflat la dosarul de fond.

Fundațiunea avea așadar personalitate juridică, iar imobilul a fost înscris în CF nr. x Blaj cu nr. top x și y, în proprietatea Fundațiunii.

Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 32 din D-L nr. 115/1938, conform cărora, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, de unde rezultă că Fundațiunea avea personalitate juridică de drept civil.

Nicăieri în cuprinsul actelor aflate la dosar nu rezultă că bunurile fundațiunii aparțineau intimatei-reclamante.

Din actul intitulat "Litere fundaționale pentru fundațiunea «Victor Mihály de Apșa», reiese că în adunarea generală ordinară a acționarilor Casei de Economii "Patria" din data de 20.02.1900 s-a creat Fundațiunea în amintirea episcopului Victor Mihály, bunurile fiind date în administrarea Mitropoliei, prin Capitlulul Mitropolitan, arătându-se în mod neechivoc că aceasta va fi administrată separat de alte fundații arhidiecesane din Blasiu.

Este adevărat că averea bisericească și scolastică cuprinde tot ce posedă biserica și școala catolică, imobile, drepturi "posesionare" ori fonduri și fundațiuni, însă aceasta nu este sinonimă cu dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

Pentru a fi îndeplinite disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, solicitantul este dator să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, în concret, prin acte de proprietate.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei bazându-se pe înscrisuri ce nu conduc la existența unui drept de proprietate al reclamatei asupra imobilului, invocându-se chestiuni de ordin general, respectiv posibilitatea părții de a înființa fonduri și fundațiuni.

Înalta Curte reține că această posibilitate, precum și înființarea în concret a Fundațiunii de către reclamantă nu este dovedită în prezenta cauză, toate înscrisurile care conduc la existența unui drept de proprietate asupra imobilului nu o indică pe aceasta ca fiind proprietarul imobilului.

Numai în ipoteza în care Fundațiunea ar fi fost înființată de către reclamantă devenea validă teza primei instanțe, în sensul în care reclamata este succesoarea fundațiunii, după desființarea sa.

Or, administrarea fundațiunii nu se confundă cu proprietatea, iar aceasta nu se încadrează în noțiunea de cult religios.

Prin urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit disp. art. 1 alin. (1) și alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, intimata-reclamantă neîndeplinind condiția deținerii imobilului în calitate de proprietară.

Cu privire la cele reținute de prima instanță, respectiv principiul securității raporturilor juridice și a adoptării legitime, ca urmare a existenței unor decizii de retrocedare cu nr. 937, 1028 și 1097, în cursul anului 2006, prin care s-a dispus retrocedarea unor bunuri ce aparțineau altor Fonduri recunoscute de biserică, apreciindu-se că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare, Înalta Curte reține următoarele:

Deciziile nr. 937/04.08.2006 și nr. 1028/06.10.2006 au în vedere retrocedarea unor imobile proprietatea Capitlului Mitropolitan Român Unit Blaj, organ al bisericii, iar Decizia nr. 1097/06.11.2006 decide retrocedarea unui imobil-teren ce a aparținut în proprietate Fondului de Ajutorare și Pensie Arhidiecezană Greco-Catolică din Blaj, fond ce a fond constituit de biserică, astfel că acestea nu prezintă relevanță în prezenta cauză.

Referitor la criticile întemeiate pe greșita interpretare și aplicare a disp. art. 128 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, precum și a disp, art. 453 C. proc. civ., față de considerentele deja expuse, urmează a se constata că nu mai este necesar ca Înalta Curte să se pronunțe asupra acestora.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul declarat, să se caseze sentința recurată și, în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței nr. 275 din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.