ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 27.10.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin reprezentanții săi legali Ministerul de Finanțe și Casa Județeană de Pensii Dolj, obligarea Statului român să respecte dispozițiile Legii nr. 127 din 8 iulie 2019, publicată în M.O. nr. 563 din 9 iulie 2019, lege care stabilește cuantumul pensiei la care are dreptul.

A susținut reclamanta că beneficiază de pensie de stat conform Deciziei nr. 330058 din 30 iunie 2016 și că prin Legea nr. 127/2019 din 8 iulie 2019 privind sistemul public de pensii, la art. 86, se prevăd valorile punctului de pensie.

Conform acestei legi, la data de 1 sept 2020, Guvernul României trebuia să îi majoreze punctul de pensie la valoarea de 1775 RON, însă, încălcând legea, guvernul a stabilit punctul de pensie la valoarea de 1442 RON. În acest fel a considerat că a fost prejudiciată, pensia primită în septembrie fiind în cuantum de 1094 RON, în loc de 1344 RON.

În continuare, a arătat că prejudiciul adus prin încălcarea Legii 127/8 iulie 2019, este de 250 RON/lună începând cu 1 sept 2020 până când Guvernul va respecta Legea 127/8 iulie 2019.

Mai mult, a susținut că Legea nr. 5/2020 din 6 ianuarie 2020, în vigoare, are prevăzută suma necesară plății punctului de pensie majorat la 1775 de la 1 sept 2020(aproximativ 6,4 miliarde RON) și că procedura prin care Guvernul a deturnat banii de la pensii și n-a mai plătit cei 1775 RON pe punctul de pensie este ilegală.

De asemenea, odată cu modificările aduse Legii nr. 127/2019, art. 42 (O.U.G. 135), la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările ulterioare, lit. b) s-a modificat, având următorul cuprins: la data de 1 septembrie 2020 - 1.442 RON; Această modificare este considerată de către reclamantă ilegală întrucât, în România o lege nu se poate modifica prin ordonanță de urgență, ci printr-o altă lege de către parlament. Ori Guvernul, prin O.U.G. 135 modifică ilegal două legi: Legea 127 și Legea bugetului de stat 5/2020.

Concluzionând, a considerat că Guvernul României încalcă prevederea din Legea în vigoare 127/2019 care stabilește în plată punctul de pensie la valoarea de 1775 începând cu 1 sept 2020.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 127/2019.

2.1 Prima instanță învestită.

Prin sentința civilă nr. 474 din 16 februarie 2021 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/20001 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public; (2)Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept (. . . . . . . . . .)".

A considerat că, în situația în care contestatoarea este nemulțumită de modul in care legiuitorul a stabilit procentul majorării valorii punctului de pensie începand cu data de 01.09.2020, are posibilitatea ca în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru a contesta ordonanța de urgență despre care se face vorbire.

Au fost evocate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, potrivit cărora: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel."

Conchizând, instanța a reținut că reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, prin reprezentanții săi legali Ministerul de Finanțe și Casa de Pensii Dolj, solicitând instanței să oblige Statul român să respecte dispozițiile Legii nr. 127 din 8 iulie 2019, apreciind că litigiul este de competența secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Craiova.

2.2. A doua instanță învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 04 martie 2021 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 91 din data de 26 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competentei de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Craiova a reținut că, din coroborarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 2 lit. c) și lit. f), art. 18 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în acord cu cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în Decizia nr. 22 din data de 24 iunie 2019, în sensul că "data la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct și aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal și nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia", repararea pagubei în condițiile legii contenciosului administrativ este posibilă doar ca urmare a anulării unui act administrativ tipic, instanțele de contencios administrativ fiind competente să judece doar litigiile în care una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul are la bază un act administrativ tipic sau asimilat.

Conchizând, Curtea de Apel Craiova a apreciat că nu toate litigiile care implică o autoritate publică sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, ci doar litigiile care privesc acte administrative tipice sau asimilate.

În speță, s-a reținut că reclamanta a învestit instanța de conflicte de muncă și asigurări sociale cu o acțiune având ca obiect acordarea de drepturi bănești reținute nelegal, urmare a nerespectării Legii nr. 127/2019 și că, pentru a învesti instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere în despăgubiri în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, reclamanta trebuie să probeze că s-a adresat inițial instanței de contencios administrativ cu o cerere în anularea actului administrativ considerat vătămător, care să fi fost admisă, aspect ce nu se verifică în cauză.

Totodată, s-a reținut că raportul juridic care a condus la sesizarea instanței nu este unul de drept public, întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor diferențe de drepturi bănești derivate din pensie, reclamate ca fiind cuvenite prin aplicarea unor dispoziții legale din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

În fine, au fost evocate dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și art. 266 și urm. din Codul Muncii, în virtutea cărora tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale, precum și prevederile art. 141 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, care menționează că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:(…) f) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în baza art. 135 din C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că prin acțiunea înregistrată la data de 27.10.2020 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin reprezentanții săi legali Ministerul de Finanțe și Casa Județeană de Pensii Dolj, obligarea Statului român să respecte dispozițiile Legii nr. 127 din 8 iulie 2019, publicată în M.Of. nr. 563 din 9 iulie 2019, lege care stabilește cuantumul pensiei la care are dreptul.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței materiale, în raport de obiectul acțiunii.

Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., art. 266 și urm. din Codul Muncii și art. 141 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, care reglementează competența de soluționare a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurărilor sociale, în considerarea obiectului cererii introductive de instanță, prin care reclamanta a solicitat acordarea de drepturi bănești în temeiul Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

În speță, reclamanta nu a înțeles să conteste un act administrativ emis de către o autoritate publică, considerându-se vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, ci, a învestit instanța de conflicte de muncă și asigurări sociale cu o acțiune având ca obiect acordarea de drepturi bănești reținute nelegal, urmare a nerespectării Legii nr. 127/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă: "1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe". Totodată, art. 141 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: (….) f) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi.

Înalta Curte reține că raportul juridic dedus judecății nu este unul de drept public, întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor diferențe de drepturi bănești derivate din pensie, reclamate ca fiind cuvenite prin aplicarea greșită a Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

Prin urmare, întrucât, în speță, nu se contestă vreun act administrativ sau refuz emis de o autoritate centrală care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, ci, se invocă nerespectarea pretinsului drept al reclamantei de a i se majora punctul de pensie începând cu data de 01.09.2020, prezentul litigiu se circumscrie materiei asigurărilor sociale, competența de soluționare a cauzei revenind Tribunalului Dolj, instanța inițial sesizată de reclamantă.

III. Temeiul legal al regulatorului de competență.

Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Casa județeană de Pensii Dolj și Guvernul României, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.