ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. dosar x/2020, la data de 5 iunie 2020, precizată la 6 iunie 2020, petenta A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x din data de 19.05.2020.

În motivarea plângerii petenta a susținut că a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 10.000 RON, conform H.G. nr. 1373/2008, cu modificările și completările ulterioare, art. 8, alin. (1), lit. a), pe motiv că nu deținea tichet de cantar pentru tocătura transportată cu autoutilitara N3, cu nr. de înmatriculare x, și semiremorca 04, cu nr. de înmatriculare x.

A afirmat petenta că agentul constatator a reținut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația utilizatorului de a transporta mărfuri divizibile pe rețeaua de drumuri din Romania, fără tichet de cântar eliberat de furnizorul de mărfuri divizibile, aspect contestat de către petentă, care susține că furnizorul nu transportă bunuri divizibile, ci material lemnos (tocătură), considerat bun indivizibil potrivit art. 4, alin. (4), H.G. nr. 470/2014, și că nu s-a săvârșit fapta menționată în procesul-verbal.

În ceea ce privește cântărirea bunurilor transportate, a afirmat că aceasta se efectuează la destinatar, așa cum rezultă din nota de intrare-recepție, în care se menționează explicit cantitatea exprimată în tone a bunurilor transportate și din avizul de însoțire a mărfii.

Petenta a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție față de lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, respectiv faptul că a fost întocmit procesul-verbal în lipsa contravenientului, nedându-i acestuia posibilitatea de a face obiecțiuni, conducătorul auto nu a avut posibilitatea de a face obiecțiuni, fiind lăsat sa plece, iar în speță nu s-a pus problema unei fapte contravenționale, conducătorul auto fiind lăsat să plece fără nici o sancțiune, fără a face vreo obiecție, procesul-verbal fiindu-i trimis prin poștă.

Totodată, a invocat nulitatea procesului-verbal în privința lipsei martorului, în conformitate cu dispozițiile art. 19, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție semnându-se pe fiecare pagină de către agentul constatator și de către contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator face mențiuni despre această împrejurare, care trebuie confirmată de către un martor, iar procesul-verbal va cuprinde datele de identitate a martorului și semnătura lui.

S-a mai susținut că procesul-verbal a fost întocmit cu rea credință, având în vedere ora indicată în cuprinsul acestuia, și anume 16:14, iar agentul constatator nu a putut găsi un martor la o oră de vârf.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate de agentul constatator, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, criteriile care trebuie avute în vedere de către organul constatator cu ocazia aplicării sancțiunii, respectiv sancțiunea se aplică la limita stabilită de actul normativ și trebuie să fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

Conchizând, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, iar, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale dispuse cu sancțiunea avertisment,.

În drept, a invocat dispozițiile art. 194 C. civ., rap. la art. 31 și urm. din O.G. nr. 2/2001.

2.1 Prima instanță învestită.

Prin sentința civilă nr. 1863 din 20 noiembrie 2020 Judecătoria Năsăud a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Reghin.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Năsăud a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție nr. x încheiat la data de 19.05.2020, este prevăzută și sancționată de art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1373/2008, fiind săvârșită în localitatea Reghin.

S-a constatat astfel incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, norme de ordine publică ce reglementează competența teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

2.2. A doua instanță învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 25 ianuarie 2021 pe rolul Judecătoriei Reghin, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 164 din data de 1 martie 2021, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competentei de soluționare a plângerii formulate de petenta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Reghin a reținut, analizând procesul-verbal contestat, că presupusa faptă contravențională reținută în sarcina petentei, astfel cum este prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1373/2008, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1373/2008, a fost săvârșită la sediul petentei.

A apreciat instanța că fapta contravențională reținută în sarcina petentei, constând în nerespectarea obligației de a emite tichet de cântar, nu se putea săvârși în trafic, în locul unde a fost oprit conducătorul vehiculului, ci, în locul unde trebuia îndeplinită obligația de către societate, respectiv la sediul acesteia, având în vedere că fapta imputată petentei este una omisivă instantanee, consumându-se la momentul plecării vehiculului din punctul de plecare.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în baza art. 135 din C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia suspendându-se, din oficiu, orice altă procedură până la pronunțarea regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că prin plângerea înregistrată la data de 5 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. dosar x/2020, petenta A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x încheiat la data de 19.05.2020 de către intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat fiind săvârșită pe str. x din localitatea Reghin, județul Mureș, locul unde a fost oprit conducătorul autoutilitarei ce transporta materialul lemnos. Localitatea Reghin se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Reghin.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței teritoriale, în raport de locul săvârșirii contravenției.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Contravenția, în raport cu care a fost aplicată amenda contravențională, este cea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1373/2008 și constă în neîndeplinirea obligației de a "emite tichet de cântar pentru fiecare vehicul utilizat pentru distribuția rutieră a bunurilor divizibile, care pleacă din punctele proprii de încărcare".

În procesul-verbal ce face obiectul acțiunii, s-a constatat că, "în data de 19.05.2020, ora 15:48, pe str. x, în localitatea Reghin, județul Mureș, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare x și semiremorca cu numărul de ănmatriculare x, utilizat de către B. S.R.L.. La controlul conducătorului auto, acesta nu a putut prezenta tichetul de cântar emis pentru fiecare vehicul utilizat pentru distribuția rutieră a bunurilor divizibile, care pleacă din punctele proprii de încărcare; astfel: autoutilitara N3 cu nr. de înmatriculare x (MTMA 18000 kg)cu semiremorca O4 cu nr. de înmatriculare x (MTMA 35000 kg) este încărcat cu tocătură rășinoasă provenită din lemn de foc cantitate 90,00 MST conform Aviz Seria x nr. x/19.05.2020 emis de A. SRL".

În raport cu dispozițiile legale precitate, Înalta Curte reține că, fiind o contravenție care se săvârșește prin inacțiune - neîndeplinirea obligației legale de a emite tichet de cântar în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1373/2008, această obligație revine furnizorilor ale căror bunuri sunt distribuite folosind rețeaua de drumuri publice din România, aceasta nu putea fi săvârșită decât la sediul societății petente.

Astfel, rezultă cu puterea evidenței că fapta imputată petentei, constând într-o omisiune a îndeplinirii obligației prevăzute de lege, nu putea fi săvârșită de societate în locul unde conducătorul auto a fost oprit în trafic, ci, în locul de unde trebuia emis tichetul de cântar, în speță, de la sediul unității, locul săvârșirii faptei fiind și locul unde trebuia îndeplinită obligația.

Cum, în cauză, locul săvârșirii contravenției este în județul Bistrița-Năsăud, la sediul reclamantei S.C. A. S.R.L., care nu și-a respectat obligațiile legale ce-i reveneau în calitate de furnizor ale căror bunuri sunt distribuite folosind rețeaua de drumuri publice din România, Înalta Curte constată că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Judecătoria Năsăud, instanța inițial sesizată de către petentă.

III. Temeiul legal al regulatorului de competență.

Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. și pe intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.