ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2984/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 ianuarie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 934 din data de 9 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

În vederea soluționării cererii de recurs formulate s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, măsura dispusă fiindu-i adusă la cunoștință prin citație.

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2021, recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, susținând că este persoană cu handicap accentuat și beneficiază de scutire în considerarea situației speciale în care se află, conform certificatului de handicap permanent nr. 9412/30.12.2014.

Prin încheierea din data de 03 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A..

Instanța învestită cu soluționarea cererii de reexaminare a reținut, în esență, că dispozițiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap nu sunt aplicabile speței, întrucât vizează scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a contestațiilor formulate împotriva certificatelor prin care se atestă încadrarea sau respingerea încadrării în grad de handicap, această scutire neputând fi extinsă altor cereri de chemare în judecată.

Împotriva încheierii din 03 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal contestatorul a formulat contestație în anulare.

În motivarea căii de atac, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., considerând că încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, făcând trimitere la prevederile art. 90

2

lit. b) din Legea nr. 448/2006, prin care consideră că legiuitorul a prevăzut că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de Comisia superioară, acestea putând fi atacate la secțiile de contencios administrativ și fiscal în baza Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, reținute în mod greșit de către instanță în motivarea soluției de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității prezentei contestații în anulare.

Prin încheierea din data de 03 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de contestatorul A., pe motiv că acestuia nu i se aplică dispozițiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care prevăd că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru contestațiile formulate împotriva certificatelor prin care se atestă încadrarea sau respingerea încadrării în grad de handicap, scutire ce nu poate fi extinsă și altor situații.

Împotriva acestei încheieri contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare, invocând prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

În speță, hotărârea atacată de către contestator reprezintă o încheiere a instanței de recurs pronunțată asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin care a fost soluționată, în sensul respingerii, solicitarea părții de scutire de la plata taxei judiciare de timbru stabilite în vederea soluționării recursului promovat în cauză.

Conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate(…..) iar la alin. (2) se prevede: "cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă."

Înalta Curte constată că încheierea atacată prin contestație în anulare este definitivă. În acest sens, față de formularea art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care nu face nicio distincție cu privire la hotărârile definitive, rezultă că orice hotărâre care este definitivă potrivit dispozițiilor legale poate forma obiectul contestației în anulare, indiferent dacă a fost pronunțată în primă instanță, în apel, în recurs sau în revizuire, fiind astfel incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Aplicând la speța dedusă judecății considerentele de ordin teoretic anterior expuse, Înalta Curte reține că nu este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. în privința acesteia, întrucât, acesta vizează o ipoteză în care citarea părții este obligatorie sau, deși aceasta nu este obligatorie, instanța a dispus citarea. Or, în cauză, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru se soluționează fără citarea părților, în temeiul art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În plus, susținerile contestatorului referitoare la respingerea solicitării de reexaminare a taxei judiciare de timbru în urma aplicării greșite a dispozițiilor Legii nr. 448/2006, nu pot fi analizate din perspectiva motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acestea vizează aspecte de temeinicie a soluției pronunțate asupra cererii de reexaminare, prin acest demers partea tinzând să obțină rejudecarea cererii de reexaminare în vederea pronunțării unei soluții de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că încheierea din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi atacată printr-o cerere de contestație în anulare, în speță nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 3 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.