Marginean împotriva României

Secțiunea a treia Cerere n 15505/03 prezentată de Dan Alexandru și Ileana Felicia MARGINEAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 noiembrie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, J. Casadevall, judecător desemnat să își desfășoare activitatea în cadrul României, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Berro-Lefevre, judecători, și al domnului S. Naismith, grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 mai 2003, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie de fapt Reclamanții, Dan Alexandru și soția sa, Ileana Felicia Marginean, sunt resortisanți români, născuți în 1929 și rezidenți în Hamm, Germania.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul K. Kapcza Mikolt, avocată la Cluj-Napoca. Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Ca urmare a deportării dlui C. Bîrsan, judecător ales în cadrul României, guvernul l-a desemnat pe domnul J. Casadevall ca judecător-hoc [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prin hotărârea definitivă din 25 septembrie 2001, tribunalul de apel din Cluj a acceptat cererea formulată la 17 octombrie 2000 de către reclamanți împotriva statului, în vederea recunoașterii calității de proprietar al unui bun imobil care fusese naționalizat în temeiul Decretului nr. 223/1974.

a ordonat Consiliului municipal să dea reclamanților bunul în litigiu și să le recunoască dreptul de proprietate asupra acestuia. La o dată nespecificată, procurorul general a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri, susținând că instanța de apel a omis să ia în considerare o hotărâre pronunțată de aceeași instanță la 17 În februarie 2000 și în urma unei hotărâri definitive din 17 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a dat dreptul la recursul procurorului general, a pronunțat hotărârea definitivă din 25 septembrie 2001 și a trimis cauza în fața tribunalului departamental din Cluj pentru o nouă examinare. printr-o hotărâre definitivă din 17 mai 2006, Curtea (c) apelul Cluj-Napoca a făcut parte din dreptul la acțiune al reclamanților și a condamnat consiliul local să recunoască dreptul lor de proprietate asupra bunurilor în cauză.

GRIEF invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții au susținut necunoașterea principiului securității rapoartelor juridice și a dreptului lor la respectarea bunurilor, din cauza anulării unei decizii definitive care le-a fost în favoarea ca urmare a acțiunii în anulare a procurorului general. Curtea arată că nu este necesar să se examineze în continuare cererea formulată de solicitanți din următoarele motive. Curtea amintește mai întâi că, la 28 noiembrie 2006, a decis să comunice cererea guvernului. La 9 martie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și la temeinicia cererii.

Acestea au fost adresate la 19 aprilie 2007 reclamanților, care au fost invitați să transmită observațiile lor ca răspuns înainte de 31 mai 2007. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 10 iulie 2007, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, grefa a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor era prelungit și că Curtea putea șterge o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea. Curtea subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită la 16 iulie 2007 de către avocatul reclamanților și constată că Õ în această zi a rămas fără răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că Ön Õ nu mai intenionează să-și mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu Õ art. 37 Õ 1 in fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai susținute de aceasta. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Boćjan M. Zupančič Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 15505/03 présentée par Dan Alexandru et Ileana Felicia MARGINEAN contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 novembre 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič, président, J. Casadevall, juge désigné à siéger au titre de la Roumanie, M mes E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, MM. E. Myjer, David Thór Björgvinsson, M me I. Berro-Lefèvre, juges, et de M. S. Naismith, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 12 mai 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Dan Alexandru et son épouse Ileana Felicia Marginean, sont des ressortissants roumains, nés en 1929 et résidant à Hamm, Allemagne.

Ils sont représentés devant la Cour par M e K. Kapcza Mikolt, avocate à Cluj-Napoca. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères. A la suite du déport de M. C. Bîrsan, juge élu au titre de la Roumanie, le Gouvernement a désigné M. J. Casadevall pour siéger en qualité de juge ad hoc (articles 27 § 2 de la Convention et 29 § 1 du règlement). Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Par un arrêt définitif du 25 septembre 2001, la cour d’appel de Cluj fit droit à la demande formée le 17 octobre 2000 par les requérants contre l’Etat, visant à se voir reconnaître la qualité de propriétaires d’un bien immobilier qui avait été nationalisé en vertu du décret n o 223/1974.

Elle ordonna au conseil municipal de remettre aux requérants le bien litigieux et de leur reconnaître le droit de propriété sur celui-ci. A une date non précisée, le procureur général introduisit un recours en annulation contre cet arrêt, en alléguant que la cour d’appel avait omis de prendre en compte un arrêt rendu par la même juridiction le 17 février 2000 et d’appliquer le principe de l’autorité de la chose jugée. Par un arrêt définitif du 17 février 2003, la Cour suprême de justice fit droit au recours du procureur général, annula l’arrêt définitif du 25 septembre 2001 et renvoya l’affaire devant le tribunal départemental de Cluj pour un nouvel examen. Par un arrêt définitif du 17 mai 2006, la cour d’appel de Cluj-Napoca fit partiellement droit à l’action des requérants et condamna le conseil local à reconnaître leur droit de propriété sur le bien en cause.

GRIEF Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les requérants alléguaient la méconnaissance du principe de la sécurité des rapports juridiques et de leur droit au respect des biens, en raison de l’annulation d’une décision définitive qui leur était favorable à la suite du recours en annulation du procureur général. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par les requérants pour les motifs suivants. La Cour rappelle tout d’abord que, le 28 novembre 2006 elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Le 9 mars 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

Celles-ci ont été adressées le 19 avril 2007 aux requérants, lesquels ont été invités à faire parvenir leurs observations en réponse avant le 31 mai 2007. Ils n’ont pas déposé d’observations en réponse. Par lettre recommandée avec accusé de réception du 10 juillet 2007, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, le greffe a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation des observations était échu et que la Cour pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. La Cour relève par ailleurs que cette lettre a été reçue le 16 juillet 2007 par l’avocat des requérants et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stanley Naismith Boštjan M. Zupančič Greffier adjoint Président