ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.04.2018 sub numărul x/2018, reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" - S.A a solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și IOURAȘ A. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii CNCD nr. 67/14.02.2018 în ceea ce privește recomandarea remedierii situației in termen de 6 luni, prin crearea condițiilor tehnice ca ofertele să fie accesibile si persoanelor care cumpără biletul in tren, din cauza lipsei ghișeelor din stația de pornire.

Prin sentința civilă nr. 3848 pronunțată în data de 01.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta, ca neîntemeiată.

Reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" - S.A. a formulat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurenta a arătat că sentința este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1), respectiv art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000.

În relația cu publicul călător, CFR Călători aplică tarifele pentru deservire generală care se aprobă conform prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2011 pentru stabilirea principiilor de aplicare a tarifelor de deservire generală în transportul feroviar public de călători. Astfel, recurenta aplică tarifele de deservire generală în transportul feroviar public de călători aprobate prin OMT nr. 1050/2013, fiind întreprinse toate măsurile organizatorice necesare astfel încât toți călătorii, indiferent dacă urcă în trenurile operate de recurentă dintr-o stație cu sau fără personal emitent al societății, să achiziționeze legitimații de călătorie la tarifele de deservire generală.

Excepția de la regula reglementata mai sus art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2011, respectiv aplicarea tarifelor de deservire generală este prevăzută in alin. (3) al aceluiași articol, potrivit căruia:

"Alte tarife practicate în transportul feroviar public de călători, în trafic intern, precum tarifele pentru tren Inter City (IC), tarifele auxiliare, facilitățile sau reducerile comerciale se vor stabili și se vor aproba de fiecare operator de transport feroviar public de călători, în condițiile lesii, se vor forma liber pe piață și se vor aduce la cunoștința publicului."

În cazul CFR Călători, legitimațiile de călătorie se obțin de la stații, agenții sau de la agenți autorizați în condițiile stabilite de recurentă. Totodată, CFR Călători pune la dispoziția publicului călător o serie de oferte comerciale care constau în reduceri din tarifele de deservire generală din transportul feroviar public de călători aprobate prin ordin de ministru, una din aceste oferte fiind și "oferta dus-întors".

Toate ofertele comerciale sunt supuse unor termene și condiții particulare în ceea ce privește comercializarea (emiterea, perioada de valabilitate, restituirea, de unde se pot procura, ctc.) care sunt făcute publice clienților prin afișarea la ghișeele stațiilor CF sau agențiilor de voiaj CFR sau prin publicare pe site-ul www.x.ro. Astfel, dacă se accesează pagina de internet, se poate observa că la finele textului se precizează clar că personalul de tren nu va emite legitimații de călătorie din cadrul ofertelor de călătorie ale CFR Călători. La baza stabilirii ofertelor comerciale și a condițiilor de comercializare a acestora stau criterii atât economice (în funcție de necesitățile societății și de cerințele pieții) cât și tehnice (asigurarea posibilităților vânzării acestora).

Cu privire la legitimația de călătorie dus - întors, s-a arătat că este o ofertă comercială pusă în vânzare în conformitate cu anumite termene și condiții. Astfel, legitimația de călătorie dus - întors nu poate fi achiziționată de la personalul de tren, ci numai de la ghișeele de emitere aparținând SNTFC "CFR Călători" SA, fapt precizat și pe pagina de Internet.

In cazul concret reținut de intimatul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 67/14.02.2018, instanța de fond nu a avut in vedere aspectul potrivit căruia legitimația de călătorie dus - întors poate fi achiziționată de la orice stație de cale ferată de pe rețea, în care recurenta are ghișee de emitere, oricând în perioada de vânzare cu anticipație de 30 zile. Astfel, intimatului louraș A. nu i s-a refuzat dreptul de a beneficia de oferta comerciala legitimația de călătorie dus - întors, însă pentru a beneficia de această ofertă petentul trebuia să se supună termenelor si condițiilor ofertei, respectiv să o achiziționeze de la un punct de vânzare deservit de personal al SNTFC "CFR Călători" S.A..

In conformitate cu prevederile art. 7 din Normele uniforme privind transporturile pe căile ferate din România aprobate prin OMT nr. 655/2007, cu modificările și completările ulterioare:

"legitimațiile de călătorie care se folosesc pe baza unor convenții sau reglementări se procură în condițiile pe care acestea le stabilesc".

Ca atare, nu se poate considera că oferta comerciala legitimație de călătorie dus-intors generează o faptă discriminatorie în sensul celor reglementate la art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

Critică reținerea instanței de fond in conformitate cu care impedimentele de natură tehnică nu reprezintă prin urmare o justificare a caracterului discriminatoriu al ofertei comerciale și trebuie avute in vedere de societate la momentul conceperii ofertei, avându-se in vedere că legitimația de călătorie dus - întors putea fi achiziționată de intimatul louraș A., de la orice stație de cale ferată de pe rețea, în care recurenta are ghișee de emitere, oricând în perioada de vânzare cu anticipație de 30 zile. Mai mult, asigurarea cu personal de vânzare aparținând CFR Călători a tuturor punctelor de oprire a trenului, care în prezent nu sunt deservite, ar însemna un efort financiar foarte mare, efort care nu este compensat de la bugetul de stat și nici nu poate fi acoperit din activitatea de vânzare bilete. Cheltuielile cu personalul raportate la numărul de bilete vândute în astfel de puncte de oprire nu conduce către o activitate care să se desfășoare într-un mediu concurcnțial.

Serviciile publice (furnizarea de servicii în special în stațiile intermediare mai mici care nu sunt atractive din punct de vedere comercial) sunt destinate cetățenilor și în interesul societății în ansamblul ei. In acest moment piața internă a serviciilor nu este foarte bine reglementată astfel încât să asigure operatorului de transport o protecție economică corespunzătoare. În punctele de oprire a trenului, care în prezent nu sunt deservite de case de bilete, CFR Călători nu refuză dreptul călătorilor de a beneficia de serviciul de transport feroviar de călători, oferind posibilitatea achiziționării în tren a legitimațiilor de călătorie, la tarifele stabilite conform prevederilor legale în vigoare, valabile si la casele de bilete.

Critică și considerentele instanței de fond, cuprinse in partea finală a hotărârii atacate prin raportare la prevederile art. 79 din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144 din 11 aprilie 2008, precum și ignorarea de către instanța de fond a preambulului Ordinului mai sus menționat. La stabilirea in mod eronat a caracterului de recomandare a măsurii dispuse in sarcina sa prin Hotărârea CNCD nr. 67/14.02.2018, consideră că instanța de fond nu a avut in vedere prevederile art. 82 din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008. Or, recurenta a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 67/14.02.2018, motivat de reținerea ca netemeinica si nelegală in sarcina societății a unei fapte de discriminare față de intimatul louraș A., sens in care a uzat de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, in cazul concret dedus judecății, recurenta dorește menținerea ofertei comerciale legitimație de călătorie dus - întors, in termenii si condițiile in care a fost lansata, deoarece schimbarea condițiilor in sensul "recomandat" de CNCD nu este posibilă din punct de vedere tehnic. Ca atare, este profund nefondat considerentul instanței de fond potrivit căruia, punerea in aplicare (a recomandării) este condiționată strict de manifestarea de voință a destinatarului".

În drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de reclamantă, cei doi intimați nu au formulat întâmpinări.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen termen pentru judecata recursului la data de 18 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

6.1. Situația de fapt reținută de prima instanță

Prin petiția înregistrată la C.N.C.D. sub nr. x/29.11.2017 pârâtul A. a arătat în esență că societatea CFR Călători săvârșește o faptă de discriminare prin aceea că nu acordă persoanelor care urcă în tren din stațiile unde nu există ghișee, posibilitatea de a beneficia de ofertele tarifare ale societății, cum ar fi reducerea de 10% pentru biletul-dus întors.

Prin Hotărârea nr. 67/14.02.2018, Colegiul director al C.N.C.D. a decis că fapta CFR Călători de a aplica un tratament diferențiat călătorilor, în raport cu criteriul domiciliului într-o localitatea unde nu există ghișee pentru cumpărarea biletelor de tren, are caracter discriminatoriu conform art. 2 alin. (1) corob cu art. 10 lit. g) O.G. nr. 137/2000.

Având în vedere că discriminarea rezultă dintr-o problemă tehnică care trebuie rezolvată, Colegiul director a apreciat că nu se impune aplicarea unei amenzi contravenționale și a recomandat CFR Călători să remedieze situația în termen de 6 luni, prin crearea condițiilor tehnice ca ofertele să fie accesibile și persoanelor care cumpără biletul din tren, din cauza lipsei ghișeelor din stația de pornire:

"Recomandă remedierea situației în termen de 6 luni, prin crearea condițiilor tehnice ca ofertele să fie accesibile si persoanelor care cumpără biletul in tren, din cauza lipsei ghiseelor din stația de pornire. A rezolva spre exemplu acordarea reducerii de 10% pentru biletul dus-intors nu reprezintă o imposibilitate tehnologică".

Recomandarea a fost făcută, urmare constatărilor intimatului, menționate la pct. 15-19 din hotărârea atacată in conformitate cu care:

"15. Colegiul constată că, din punctul de vedere al serviciilor oferite de partea reclamată, petentul este in situație similară cu alți călători, care folosesc aceste servicii si care își au domiciliul in localități unde există ghișee pentru a cumpăra bilet ";

"16. Fapta de discriminare este determinată de existența unui criteriu, iar între acest criteriu si faptele imputate reclamatului trebuie să existe un raport de cauzalitate ";

"17. Criteriul de diferențiere este cel al domiciliului petentului, intr-o localitate unde nu există ghișee pentru cumpărarea biletelor de tren. In România, persoanele care domiciliază in localități mici, sunt intr-o situație defavorizată, inclusiv din cauza izolării si din cauza condițiilor de transport in comun ";

"18. Dreptul atins este accesul la serviciile oferite de partea reclamată (...)";

"19. În consecință, faptul că petentul nu poate beneficia de oferte tarifare, cum ar fi reducerea de 10% pentru biletul dus-intors, reprezintă o discriminare conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 10 lit. g), intrucat este o excludere pe criteriul localității de domiciliu care are ca efect restrângerea recunoașterii, in condiții de egalitate, a dreptului de a beneficia in totalitate de serviciile publice oferite de partea reclamată" .

Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, CFR Călători a formulat prezenta acțiune în anulare, invocând în esență faptul că în mod greșit Colegiul director al C.N.C.D a reținut că discriminarea rezultă dintr-o problemă tehnică ce trebuie rezolvată.

6.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă

Recurenta a arătat că sentința este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1), respectiv art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000:

"Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

Potrivit art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000:

"Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenței acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin: refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace."

În esență, recomandarea emisă de CNCD prin hotârârea contestată se referă la situația aplicării de către recurentă a unui tratament diferențiat călătorilor care accesează serviciile de transport din localități în care nu există ghișee pentru achiziționarea biletelor de tren, aceștia neavând acces la oferta de reducere de 10% pentru biletul dus-întors, dacă achiziționează biletul de tren direct din tren de la personalul calificat în acest sens.

Recurenta a susținut că nu există discriminare, cât timp persoana care a sesizat CNCD cu petiția avea posibilitatea de a avea acces la această ofertă fie deplasându-se în altă stație de tren cu ghișeu de vânzare a biletelor, fie prin cumpărarea online, cu anticipație de 30 zile înaintea călătoriei. În plus, toate ofertele comerciale sunt supuse unor termene și condiții particulare în ceea ce privește comercializarea (emiterea, perioada de valabilitate, restituirea, de unde se pot procura, ctc.) care sunt făcute publice clienților prin afișarea la ghișeele stațiilor CF sau agențiilor de voiaj CFR sau prin publicare pe site-ul www.x.ro. Astfel, pagina de precizează clar că personalul de tren nu va emite legitimații de călătorie din cadrul ofertelor de călătorie ale CFR Călători.

Cum în mod corect a statuat prima instanță, libertatea de emitere a unor oferte comerciale, care este deplină, trebuie exercitată cu respectarea dreptului la acces egal al tuturor potențialilor clienți; or, clientul care dorește să achiziționeze un bilet de tren dus-intors dintr-o stație fără ghișeu nu are acces la această ofertă, iar metodele alternative invocate de recurenta-reclamantă nu acoperă integral situația acestui client, accesibilitatea cumpărăturii online sau din altă stație cu ghișeu reprezentând din start situații distincte ce presupun premise de plecare diferite.

Aspectele de fapt legate de costurile ce ar fi implicate de asigurarea tuturor stațiilor de tren cu personal calificat reprezintă rațiuni economice subsidiare, care nu pot înlătura existența discriminării și nici nu o pot justifica.

Cum în mod corect a reținut prima instanță, acest tratament are la baza un criteriu de discriminare, respectiv criteriul domiciliului și are ca efect îngrădirea dreptului la serviciul oferit de CFR Călători concretizat prin oferte comerciale tarifare.

Astfel, recurenta nu oferă posibilitatea de accesare a ofertelor comerciale lansate în toate locațiile în care sunt disponibile serviciile de transport care fac obiectul respectivei oferte și prin aceasta aplică un tratament diferențiat călătorilor, fără o justificare obiectivă.

În ceea ce privește critica legată de ignorarea prevederilor art. 82 din Ordinul Președintelui C.N.C.D. nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea acesteia, publicat în M.O. nr. 348 din 06.05.2008, care permite atacarea în contencios administrativ a hotărârilor CNCD, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Astfel, prima instanță a reținut că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are posibilitatea ca prin hotărâre, independent de constatarea existentei discriminării, să formuleze recomandări fără forță juridică obligatorie, având scopul de a preîntâmpina încălcarea principiului nediscriminării. Lipsa caracterului obligatoriu al recomandării duce la concluzia că în fapt punerea în aplicare este condiționată strict de manifestarea de voință a destinatarului.

Este adevărat că, ulterior emiterii unei asemenea recomandări, posibilitatea ca, în cadrul unei noi sesizări, să se constate existența unei fapte de discriminare, este mai crescută; tocmai de aceea, prima instanță a analizat pe fond recomandarea emisă de Consiliu și s-a pronunțat cu privire la temeinicia acesteia, nerefuzând judecata pe motiv că, nefiind constatată o faptă de discriminare, nu e deschisă calea acțiunii în instanță. Ca urmare, tocmai cu respectarea prevederilor art. 82 mai sus amintit, instanța a soluționat cererea de chemare în judecată pe fondul acesteia.

6.3. Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru toate aceste considerente, constatând caracterul nefondat al criticilor aduse de recurentă, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" - S.A. împotriva sentinței civile nr. 3848 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.