ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2914/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2014 la data de 17.04.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A. și Municipiul Târgoviște, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 490.744,22 RON, echivalent a 110.054,55 euro la cursul de schimb al B.N.R. la data formulării cererii - 10.04.2014.

În ședința publică din data de 20.10.2014 reclamanta a depus cerere de majorare a cuantumului obiectului cererii introductive la 545.990,22 RON, iar la data de 05.05.2015 cerere de majorare la 566.883,65 RON, reprezentând cea mai mică valoare a pretențiilor calculate de expertul desemnat în cauză.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1164 și următoarele, art. 1650, art. 1672 pct. 2, art. 1719 pct. b, art. 1724 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 80 din 10 februarie 2020 Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâte; a admis cererea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L. (cesionar) în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A. și Municipiul Târgoviște și, în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 490.744,22 RON, echivalentul a 110.054,55 euro, la cursul de schimb B.N.R., la data formulării cererii și suma de 8.512,45 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița au declarat apel reclamanta S.C. C. S.R.L. și recurs pârâții S.C. B. S.A. și Municipiul Târgoviște, cauza fiind înregistrată pe rolul secției a II-a civilă - Curtea de Apel Ploiești.

2.1. Curtea de Apel Ploiești, secția a II a civilă, deliberând asupra calificării căii de atac legale și a competenței funcționale a secției Civile în soluționarea cauzei, prin încheierea din 21 ianuarie 2021 a stabilit că în prezenta cauză calea legală de atac este recursul; a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența judecării cererilor de recurs formulate de reclamanta S.C. C. S.R.L. (cesionar al drepturilor litigioase cesionate de către cedenta S.C. A. SRL) și de pârâții Municipiul Târgoviște și S.C. B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 80 din 10 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ - Curtea de Apel Ploiești sub nr. x/2014*.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile art. 8 alin. (2) ale Legii nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării, prevedeau în favoarea instanței de contencios administrativ competența soluționării litigiilor legate de executarea unui contract administrativ.

Astfel în raport de conținutul Acordului ATA - 2013 încheiat de părți și de calitatea de autoritate publică a codebitorului Municipiul Târgoviște, ne aflăm în fața unui contract administrativ asimilat actelor administrative aflat sub incidența Legii nr. 554/2004.

2.2. Prin decizia nr. 531 din data de 7 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, din cadrul Curții de Apel Ploiești.

S-a constatat existența conflictului negativ de competență între cele două secții și s-a înaintat cauza spre soluționare către ICCJ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acordul de transfer active -ATA din 2013 este un contract civil încheiat intre profesioniști, iar nu un contract administrativ, iar împrejurarea că autoritatea publică Municipiul Târgoviște este codebitor al prețului stabilit în contract, nu transformă contractul în unul administrativ, având în vedere că transferul de active se realizează între două societăți comerciale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe răspunderea contractuală, respectiv în baza acordului de transfer active - ATA - 2013, prin care reclamanta A., în calitate de proprietar al unor active constând în echipamente auxiliare sau accesorii, a convenit cu reprezentanții celor 2 instituții pârâte transferul acestor active la S.C. B. S.A., iar S.C. B. S.A. și Municipiul Târgoviște urmând a fi codebitori ai prețului pentru acest transfer, cu plata prețului în rate, cu aplicarea dispozițiilor art. 1684 Noul C. civ., conform cărora s-a instituit în acord rezerva proprietății reclamantului - vânzător (art. 5 din Acord) față de cumpărătorul - pârât S.C. B. S.A..

Dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004 (forma în vigoare la momentul sesizării instanței de judecata), prevedeau competența instanței de contencios administrativ de a soluționa litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, definit de art. 2 lit. c) din legea 554/2004, potrivit căruia: sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că se face o demarcație clară între contractele pe care autoritățile publice le încheie pentru punerea în valoare a bunurilor proprietare publică, pentru executarea unor lucrări de interes public pentru atriburirea unor astfel de lucrări și celalte contrace pe care autoritățile publice le incheie pentru gestionarea proprietății private a unităților administrativ teritoriale, doar contractele din prima categorie fiind asimilate de lege cu actele administrative.

Cu privire la celelalte contracte, cum sunt cele de gestionare și valorificare a unor bunuri și care nu sunt afectate în mod direct interesului public, li s-au aplicat regulile specifice dreptului comun al proprietății private.

Totodată, o componentă specifică contractelor administrative, o reprezintă existența unui raport de drept administrativ, caracterizat prin principiul priorității interesului public, căruia i se subordonează principiul libertății contractuale, ceea ce face ca părțile contractuale să se situeze pe poziții inegale.

In aceste repere, revenind la speța dedusă judecății, Inalta Curte reține că obiectul acordului nu se incadrează în ipotezele mai sus arătate, ci reprezintă un Acord de transfer active, respectiv transfer de proprietate al unor motoare termice, încheiat între societatea S.C. B. S.A., entitate desemnată de Consiliul Local al Municipiului Targvoviște și A., pentru a evita executarea garanției și curgerea de penalități, ca urmare a executării silite începute față de neplata debitelor scadente de către utilizatorul Termica S.A. Targoviște, izvorâte dintr-un contract de leasig financiar.

Astfel cum a reținut și secția de contencios administrativ a Curții de Apel Ploieșit, raportat la obiectul acestui contract și imprejurarea că a fost încheiat între două societăți comerciale, respectiv S.C. A. S.R.L. si S.C. B. S.A., văzând și temiul juridic al contractului, Inalta Curte reține că acordul de transfer active -ATA din 2013 este un contract civil încheiat intre profesioniști și nu un contract de executare/prestare a unui serviciu public.

Imprejurarea că Municipiul Târgovite este codebitor al prețului în acest acord, nu transformă contractul în unul administrativ, intrucât nu este vorba despre un contract de atribuire sau de gestionare a actitivății de distribuire a energiei termice în muncipiul Târgoviște.

Deși indirect orice activitate desfășurată de o unitate administrativ teritorială ar putea fi afectată ideii de serviciu public, nu calitatea părții este avută în vedere la calificarea unui contract ca fiind un contract administrativ, ci incidența principiului priorității interesului public, a cărui definiție se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. C. S.R.L. (cesionar al drepturilor litigioase cesionate de către cedenta S.C. A. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A. și Municipiul Târgoviște - prin primar, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2021.