ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2805/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri, reclamantul susținând că ar fi suportat pe nedrept o condamnare la pedeapsa de 1 an și 7 luni, din cauza presupusului refuz al pârâtului de a respecta o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, respectiv decizia nr. 1835/28.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 aprilie 2021, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și declinarea soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, precum și excepția de netimbrare, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin rezoluția din data de 16 aprilie 2021, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 12 mai 2021, punând în vedere părților să formuleze, în scris, puncte de vedere cu privire la competența materială a instanței de a soluționa prezenta cauză.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Din analiza cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere îndreptată împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, plângându-se de refuzul nejustificat al acestuia de a respecta o hotărâre judecătorească și care, prin atitudinea sa, i-a produs o vătămare ce se impune a fi reparată, prin obligarea autorității publice la despăgubiri.

Deși reclamantul nu a indicat textele de lege pe care își întemeiază acțiunea, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. (…)".

De asemenea, conform art. 10 alin. (1) din același act normativ, astfel cum au fost modificate prin prevederile Legii nr. 212/2018:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În speță, în raport cu obiectul acțiunii și împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată o autoritate publică centrală, pârâtul Inspectoratul General de Imigrări, fiind organ de specialitate al administrației publice centrale, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 639/2007, Înalta Curte constată că prezenta cauză revine în competența de soluționare a curții de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări.

Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.