ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.10.2020, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrari, a formulat cerere de tolerare, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună: acordarea dreptului la tolerare conform art. 101 alin. (12) din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin sentința civilă nr. 1095 din 05 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității cererii și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRARI, ca fiind prematur introdusă.

Împotriva sentinței civile nr. 1096 din 05 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că nu prezintă un pericol public pentru țara noastră și că are familia în România și are domiciliul comun cu soția sa încă din data de 29 ianuarie 2009 când s-a căsătorit cu aceasta.

Totodată susține că nu i s-a comunicat decizia de returnare către Inspectoratul General pentru Imigrări și că în conformitate cu legea europeană Inspectoratul General pentru Imigrări trebuia să respecte autoritatea de lucru judecat, prin decizia nr. 151/2018 a Curții de Apel Cluj.

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca ca inadmisibil.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Instanța de recurs constată că reclamantul A. a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat acordarea dreptului la tolerare în temeiul art. 101 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 194/2002.

Această cerere a fost soluționată în de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal care, prin sentința civilă nr. 1095 a respins-o ca prematur introdusă.

În conformitate cu prevederile art. 106

1

alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, acesta fiind actul normativ în temeiul căruia s-a formulat plângerea în fața Curții de Apel București: "Neacordarea tolerării de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 30 de zile, hotărârea instanței fiind definitivă."

Așadar, Înalta Curte constată că sentința recurată este o sentință definitivă ce nu poate fi atacată cu cale de atac, considerente pentru care recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constatând că reclamantul a formulat o cerere de recurs împotriva unei sentințe definitive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1095/2020 din 5 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2021.