ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2020

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.03.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a formulat contestație împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. x din 18.02.2019, comunicată la data de 27.02.2019 și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei contestate și obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere și la eliberarea permisului de ședere în România. În subsidiar, a solicitat tolerarea pe teritoriul României.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 612 din data de 18.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Pentru Imigrări a Municipiului București, ca neîntemeiată. Prin încheierea de ședință din data de 31.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, în contradictoriu cu reclamantul A., ca neîntemeiată.

Cererile de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 18.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. Împotriva încheierii de ședință din data de 31.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal Examinând, cu prioritate, condițiile de admisibilitate ale recursurilor, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 612 din data de 18.10.2019, a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. x din 18.02.2019, emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări. Dispozițiile art. 85 din O.U.G. nr. O.U.G. nr. 194/2002 referitoare la contestarea deciziei de returnare menționează următoarele: (1) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează contestația în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este definitivă. (2) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) poate fi contestată în termen de 3 zile de la data comunicării la instanța prevăzută la alin. (1) dacă străinul nu este luat în custodie publică ori la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află centrul de cazare dacă străinul este luat în custodie publică. Instanța soluționează contestația în termen de 5 zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este definitivă. (3) Contestațiile prevăzute la alin. (1) și (2) suspendă executarea obligației de returnare. În cazul străinilor care solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistați cu ședere ilegală sau a străinilor declarați indezirabili, contestațiile prevăzute la alin. (1) și (2) nu suspendă executarea obligației de returnare. (4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinul luat în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică. (5) Străinul care contestă decizia de returnare are dreptul de a obține consiliere juridică, reprezentare și asistență lingvistică pe cheltuială proprie. (6) Străinului care contestă decizia de returnare îi sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2, 2 1 și 8 1 din respectiva ordonanță de urgență. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "(1) Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului." În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 612 din data de 18.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este definitivă, iar recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentințe este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.. Cu privire recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva încheierii de ședință din data de 31.10.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal constată incidența acelorași dispoziții legale, coroborate cu dispozițiile art. 446 C. proc. civ. potrivit cărora "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea, aspect în raport de care și acesta va fi respins ca inadmisibil.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, atât recursul declarat de reclamantul A., cât și recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări. PENTRU ACESTE MOTIVE,