ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2803/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă în cadrul dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 iulie 2020, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2019/a1, recurentul-reclamant A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 396 alin. (2), art. 402 și art. 490 C. proc. civ., susținând că aceste dispoziții legale încalcă art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 52, art. 53, art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (6) din Constituția României raportat la art. 21 și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, la art. 6 și 14 din CEDO și art. 1 Protocolul nr. 12 la Convenție.

Prin încheierea din 17 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 396 alin. (2), art. 402 și art. 490 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 17 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate și, în consecință, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant arată că excepția de neconstituționalitate invocată respectă toate condițiile de formă, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv a fost depusă în scris în fața unei instanțe judecătorești și privește neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei și care nu au fost declarate deja neconstituționale.

Totodată, a arătat că reiterează argumentele pentru susținerea excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, în integralitate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subssidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea CSM, prin care: (i) a invocat excepția nerepartizării aleatorii a dosarului nr. x/2019 la completul nr. 6 al ÎCCJ-SCAF; (ii) a solicitat respingerea excepției nulității recursului, invocată de intimatul-pârât CSM, arătând că acesta a fost motivat prin însăși cererea de recurs; (iii) a arătat că, până la data de 20.04.2021, ÎCCJ-SCAF nu îi comunicase încă încheierea din 17.03.2021, prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, în condițiile în care, art. 487 alin. (1) teza a II-a, raportate la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., dispoziții ignorate de intimatul-pârât CSM, prevăd posibilitatea de motivare a recursului după comunicarea hotărârii, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la data pronunțării.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23.03.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 12.05.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 12 mai 2021, Înalta Curte a constatat că este legal învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2019, pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând excepția nulității recursului pentru nemotivare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare …"

Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește motivele de nelegalitate ce pot fi invocate, condițiile de formă ale recursului sau termenul de motivare a recursului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Încheierea recurată a fost pronunțată la data de 17 martie 2021, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus prin e-mail la data de 18 martie 2021 și înregistrat la Registratura secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ la aceeași dată, 18 martie 2021.

Cât privește motivarea recursului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a beneficiat de un termen de 48 de ore, calculat de la data comunicării încheierii atacate, pentru a formula și depune motivele recursului, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Din examinarea înscrisurilor din dosarul de recurs, se constată că încheierea recurată a fost comunicată acestuia la data de 20 aprilie 2021, și, față de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. cu trimitere la art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992, potrivit cărora ultima zi în care legea procedurală permitea motivarea recursului, în cauză, a fost 23 aprilie 2021, termen calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că și termenul de motivare a recursului a fost respectat de către recurentul-reclamant, prin răspunsul la întâmpinare, comunicat prin poștă la 21 aprilie 2021 (conform datei imprimate pe plicul aflat la dosarul de recurs), acesta arătând în mod expres că a motivat recursul prin însăși cererea de recurs, în cuprinsul căreia a prezentat aceleași argumente cu cele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Excepția nulității recursului a fost invocată de către intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii din perspectiva neîncadrării criticilor de nelegalitate în motivele de casare reglementate de dipozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamant neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, deși recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a menționat doar că excepția de neconstituționalitate invocată respectă toate condițiile formale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și că înțelege să reitereze toate susținerile din cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, fără a se raporta la considerentele încheierii atacate și fără a le combate efectiv.

Simpla afirmație a reiterării argumentelor invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate nu îndeplinește cerința legală a motivării recursului conform art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., neechivalând cu o dezvoltare a motivelor de nelegalitate a încheierii atacate.

În condițiile arătate, susținerile recurentului-reclamant nu permit analizarea încheierii atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse încheierii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de reclamantul A., ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 17 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.