ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2799/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea depusă în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Școala Națională de Grefieri și B., sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, apreciind că textul de lege criticat încalcă o serie de prevederi constituționale.

Hotărârea atacată Prin încheierea din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea formulată de reclamantul A., iar în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1990 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 27 din Legea nr. 567/2004 în raport de art. 1 alin. (3) și (5), art. 15, art. 16 alin. (1)-(3), art. 21 alin. (1)-(3), art. 32 alin. (1) și (4), art. 41 alin. (1) și (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(4), art. 47, art. 52 alin. (1), art. 53, art. 56 alin. (2) și (3), art. 126 alin. (6), art. 135 alin. (2) lit. f) și art. 136 alin. (5) din Constituția României.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. I.2 reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 31 decembrie 2020, sub nr. x/2019/a1. În susținerea recursului, recurentul-reclamant a arătat că a invocat în fața instanței de fond și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu toate acestea, în soluția pe scurt, postată pe portalul Curții de Apel Alba Iulia, au fost menționate doar dispozițiile art. 27 din Legea nr. 567/2004. În această situație, consideră că instanța ori a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ori a omis să se pronunțe pe această cerere. Recurentul-reclamant a precizat că, în cazul în care a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate așa cum a fost formulată, își retrage recursul, iar dacă a fost admisă doar parțial cererea de sesizare a Curții Constituționale, în privința unora dintre dispozițiile criticate, atunci reiterează argumentele pentru susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Așa cum a arătat recurentul-reclamant prin cererea din 11.03.2020, depusă pentru termenul de judecată din 25.03.2020, cât și în precizarea din 27.05.2020, depusă pentru termenul de judecată din 01.07.2020, în opinia sa, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 53, art. 124 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituție, nesocotind, în același timp, și dispozițiile art. 116 din C. proc. civ. Recurentul-reclamant solicită casarea încheierii recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., și, pe cale de consecință, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în integralitate.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații-pârâți Școala Națională de Grefieri și B. nu au depus întâmpinări față de recursul formulat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8.03.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 12.05.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Aspecte procesuale La termenul de judecată din data de 12 mai 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile Legii nr. 47/1992. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare …" În raport de acest text de lege, Înalta Curte constată că persoana interesată poate formula recurs doar împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, nefiind prevăzută o cale de atac împotriva omisiunii instanței de a se pronunța pe o astfel de cerere, așa cum este situația de față. Înalta Curte constată că, în susținerea recursului său, reclamantul invocă nepronunțarea Curții de Apel Alba Iulia asupra uneia dintre excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a invocat prin cererile privind sesizarea Curții Constituționale a României. Așa cum rezultă din actele dosarului de fond, reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 27 din Legea nr. 567/2004, iar, ulterior, prin cererea depusă la termenul din 25.03.2020 și precizată la termenul din 01.07.2020, acesta a arătat că invocă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronunțat doar asupra cererii reclamantului privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 567/2004, omițând să se pronunțe și în privința celeilalte cereri care viza excepția de neconstituționalitate a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, Înalta Curte constată că este reală susținerea din recurs, în sensul nepronunțării Curții de Apel Alba Iulia asupra uneia dintre cele două excepții de neconstituționalitate invocate de reclamant, însă, în situația omisiunii instanței de a se pronunța pe un capăt de cerere (principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale), acesta avea la îndemână procedura completării hotărârii (în speță, încheierii) instituită de art. 444 C. proc. civ. În cauză, recursul formulat de reclamant se îndreaptă împotriva unei încheieri prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 27 din Legea nr. 567/2004, ceea ce înseamnă că acesta a declarat o cale de atac neprevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,