ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2783/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de ordonanță președințială, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., în calitate de inspector șef al Inspectoratului de Poliție Județean Cluj și Ministerul Afacerilor Interne:

- obligarea pârâtului B., inspector șef al Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, să dea curs cererii formulată și transmisă în data de 16.08.2020 prin poștă electronică;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, să comunice prin angajații săi o sinteză a acțiunilor întreprinse pentru a i se stabili profilul psihologic, social și profesional.

Prin sentința civilă nr. 197 din 10 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare de pârâți, și a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum a fost formulată.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a reluat, aproape integral și în mod amplu, starea de fapt învederată și în fața primei instanțe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea admiterea cererii de ordonanță președințială, întrucât, în opinia sa, ar fi dovedit atât aparența dreptului, care reiese din prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 223/2015, cât și urgența acestei acțiuni, care rezultă din valorile ocrotite prin Constituția României (ocrotirea familiei, sănătății, a dreptului la muncă), dar și din obligația sa de a depune în termen documente care să dovedească întinderea prejudiciului material și moral.

4.1. Intimatul-pârât B. - Inspector Șef al Inspectoratului de Poliție Județean Cluj a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele pentru care a apreciat că este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne nu a depus întâmpinare față de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamant neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a preluat integral susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv.

Prin sentința primei instanțe s-a respins cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă, judecătorul fondului arătând că, în privința primului petit, calea aleasă este greșită, întrucât reclamantul are la dispoziție pentru apărarea drepturilor sale calea dreptului comun (Legea nr. 554/2004), iar în acest cadru, demersul acestuia prejudecă fondul, aspect incompatibil cu specificul ordonanței președințiale. În raport de celălalt petit de cerere, respectiv obligarea Ministerului Afacerilor Interne să comunice reclamantului o sinteză a acțiunilor întreprinse în vederea stabilirii acestuia a unui profil psihologic, social și profesional, judecătorul fondului a arătat că dreptul la informație consacrat de art. 31 alin. (2) din Constituție poate fi valorificat la nivel infraconstituțional în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile publice, precum și că reclamantul nu a prezentat niciun indiciu din care să rezulte aparența dreptului în favoarea sa.

În condițiile arătate, susținerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de ordonanță președințială, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 197 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.