ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2774/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 mai 2020, pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată la data de 9 septembrie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, a solicitat:

- anularea Hotărârilor nr. 568/02.04.2020 și nr. 665/09.04.2020, emise de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamantei de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași;

- dispunerea transferului reclamantei de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași.

Împotriva sentinței civile nr. 95 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Sub aspectul criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că, sentința atacată cuprinde motive contradictorii. Astfel, pe de o parte se rețin dispozițiile art. 4 din Regulamentul de transfer aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar pe de altă parte, se reține incidența Deciziei nr. 454 din data de 24.06.2020 a Curții Constituționale și se constată că actele administrative atacate sunt nelegale deoarece pârâtul a aplicat în analiza cererii de transfer criterii "neprevăzute de lege".

Criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constau în faptul că, în opinia recurentului, instanța de fond a procedat la o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum și a celor din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind eronat că actele administrative atacate sunt motivate necorespunzător și că nu ar fi fost analizate criteriile prevăzute de art. 4 din Regulament.

În acest sens, recurentul reia argumentele invocate în întâmpinare referitoare la criteriile avute în vedere la respingerea cererilor de transfer, considerând că nu există un exces de putere, nu există o vătămare și niciun tratament discriminatoriu.

De asemenea recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența Deciziei nr. 454 din data de 24.06.2020 a Curții Constituționale deoarece această decizie se aplică doar pentru viitor, respectiv, dosarelor aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei, situație neregăsită în speță. Astfel, Decizia nr. 454 din data de 24.06.2020 a Curții Constituționale a avut în vedere doar dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018 și acestea urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecată la momentul publicării prezentei decizii, însă în speță, hotărârile CSM atacate au fost emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018 și nu anterioară.

Se mai arată că instanța de fond a reținut în mod greșit aplicabilitatea normelor care reglementează instituția transferului funcției publice sau din Codul muncii atunci când a obligat subscrisul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantei de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași, având în vedere că nu există instituția transferului în Codul muncii, iar potrivit art. 506 alin. (6) și (11) din Codul administrativ "Transferul în interesul serviciului se face la solicitarea conducătorului autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, cu acordul scris al funcționarului public și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice în care este numit funcționarul public.

Recurentul mai arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, atunci când a obligat la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași. Astfel, deși în sentința atacată, instanța de fond a reținut o presupusă nemotivare a actului administrativ atacat, aceasta trebuia conform art. 18 din Legea nr. 544/2004, să anuleze actul și să-l oblige la emiterea unei noi hotărâri motivate, nu să îl oblige la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat în cauză sentința atacată neconținând motive contradictorii.

Într-adevăr, instanța de fond a examinat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și prin prisma dispozițiile art. 4 din Regulamentul de transfer aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii însă prin faptul că a conchis că excesul de putere în care au fost emise cele două acte administrative contestate se conturează inclusiv prin aplicarea în analiza cererii de transfer a unor criterii "neprevăzute de lege", în accepțiunea Curții Constituționale din Curții Constituționale nr. 454/24 iunie 2020, nu înseamnă o motivare contradictorie.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte îl constată întemeiat însă în următoarele limite.:

La data publicării în Monitorul Oficial, 24 iulie 2020, prezenta cauză se afla pe rolul instanței de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, Decizia C. civ. nr. 454 din 24 iunie 2020 este incidentă în cauză.

Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentului pârât potrivit cărora Decizia de mai sus nu are aplicabilitate în speță întrucât aceasta a declarat neconstituționale prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 înainte de modificarea lor prin Legea nr. 242/2018, prevederile modificate fiind avute în vedere la pronunțarea hotărârilor atacate și nu cele care au fost declarate neconstituționale.

Această disocierea pe care o face recurentul pârât este însă forțată și artificială deoarece, prin Decizia nr. 454/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, și în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor, precum și art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituționale.

Așadar instanța constituțională a avut în vedere ambele variante ale art. 60 din Legea nr. 303/3004, atât înainte cât și după modificarea intervenită prin Legea nr. 242/2018.

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta -judecător a contestat hotărârile emise de CSM, secția judecători prin care au fost respinse cererile sale de transfer, cereri formulate în baza art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 1-3 din Hot. CSM nr. 193/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

Temeiul de drept al ambelor hotărâri, prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamantei, îl reprezintă dispozițiile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 60

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor precum și art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, sunt neconstituționale.

În esență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale, art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004, prin care este reglementată instituția transferului, fără stabilirea condițiilor în care se realizează transferul și care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 133 alin. (1) din Constituție. Or, aceste dispoziții legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituționale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a mai arătat de asemenea că, în ceea ce privește statutul judecătorilor și procurorilor, elementele esențiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă (regulamentul de transfer).

Așadar, continuă Curtea Constituțională, revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituția transferului și criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) și, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În ceea ce privește sentința atacată, deși instanța de fond reține corect incidența Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020, în mod greșit a obligat pârâtul să emită o hotărîre de transfer a reclamantei de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași, apreciind că sunt întrunite condițiile legale în acest scop.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci și în privința înseși cererilor de transfer sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale și urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar și că nu pot fi prevăzute prin Regulament condițiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Așadar nu se poate apela al alte legi care reglementează instituția transferului (dreptul muncii, C. civ., etc) pentru a "împrumuta" de la acestea condițiile transferului, cu atât mai mult cu cât, elementele esențiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor și procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanța de fond.

În consecință, în respectarea principiului legalității, nu se putea dispune de către instanța de judecată asupra cererilor de transfer, în condițiile declarării neconstituționalității textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condițiile de transfer.

Legiuitorul având obligația de a pune în acord cu Constituția prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuția de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că soluția instanței de fond trebuia să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, CSM rămânând învestit cu acestea și urmând să le soluționeze după punerea în acord cu Constituția a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004.

Așa fiind, Înalta Curte consideră întemeiată critica recurentului pârât sub aspectul aplicării greșite a art. 18 din Legea nr. 554/2004 prin obligarea acestuia la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul intimatei reclamante de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași.

Pentru toate acestea, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, va casa în parte sentința recurată în sensul că va fi înlăturată dispoziția privind obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței respectiv modul în care a fost soluționată acțiunea în anulare a celor două hotărâri emise de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 95 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată, în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2021.