ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.05.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, a solicitat anularea Deciziei nr. 234/23.03.2017 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România; anularea Hotărârii nr. 16/8.11.2016 emisă de Consiliul Baroului București, în ceea ce privește instituirea unei taxe anuale pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu evidența și menținerea pe Tablou a avocaților suspendați conform art. 28 din Legea nr. 51/1995; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 3926 din data de 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului Baroul București, suma de 800 RON, cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2017, petenta Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat completarea sentinței civile, nr. 3926 din data de 24.10.2017 și cu capătul de cerere privind cheltuielile de judecată în cuantum total de 600 RON, respectiv obligarea reclamantului A. la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din Romania atât în scris prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât și verbal, prin concluziile orale susținute de apărătorul pârâtei UNBR în sala de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 15 din 9 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare a dispozitivului.

S-a dispus completarea sentinței civile nr. 3926/24.10.2017 a Curții de Apel București, în sensul obligării reclamantului și la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către pârâtul Uniunea Națională a Barourilor din România.

Recursul.

Împotriva sentinței civile nr. 15 din 9 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și, în consecință, casarea sentinței și respingerea cererii de completare a dispozitivului.

In subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea recursului, s-a arătat că, în ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, instanța de fond s-a limitat a reda conținutul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., fără a motiva de ce este justificat onorariul avocatului în sumă de 600 de RON, în condițiile în care cauza a avut o complexitate redusă.

De asemenea, s-a arătat că hotărârea instanței este contradictorie, întrucât instanța nu a respins cererea reclamantului cu privire la cuantumul vădit disproporționat al cheltuielilor de judecată, dar nu a dat eficiență dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

In concret, a solicitat să se constate că, în raport de complexitatea redusă a cauzei, în condițiile în care a fost obligat și la plata sumei de 800 de RON față de pârâtul Baroul București, fiind vorba despre același avocat, se impune asigurarea unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru intre onorariul avocatului, munca prestată, și partea din onorariu pe care trebuie să o suporte partea care a pierdut procesul în raport de culpa procesuală.

Apărările intimaților.

Prin întâmpinările formulate, intimata -pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București au invocat, în principal, nulitatea recursului formulat, întrucât acordarea cheltuielilor de judecată nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate fiind unul rezonabil.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte reține că recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticând soluția pronunțată de prima instanță sub aspectul cuantumului onorariului de apărător, care a făcut obiectul cererii de completare a dispozitivului.

Cu privire la aceste aspecte, reține Inalta Curte că prezintă relevanță în speță cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul învestit cu soluționarea recursului în interesul legii, care prin decizia nr. 3/2020 a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

S-a avut în vedere că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții, precum și o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul.

S-a reținut că este vorba despre o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice, astfel că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, neputând fi analizată pe calea recursului.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., republicat:

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeași sancțiune intervine (nulitatea) în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține că în fapt, deși au fost invocate motivele de nulitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din pct. 6 C. proc. civ., se critică proporționalitatea cheltuielilor de judecată acordate de instanța fondului.

Or, în raport de considerentele cuprinse în decizia pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanță, se constată că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

In egală măsură, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte, constatând caracterul dovedit al cheltuielilor de judecată solicitate de intimații - pârâți în stadiul recursului, constatând culpa recurentului, va dispune obligarea acestuia la suportarea lor.

In ceea ce privește însă cuantumul onorariilor apărătorului (400 și, respectiv, 500 de RON), având în vedere stadiul procesual, recurs îndreptat împotriva unei hotărâri de completare a dispozitivului unei sentințe, va dispune în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducerea acestora.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 15 din 9 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul - reclamant la plata sumei de câte 100 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților - pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.