ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.03.2017 pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. x/2017, reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâților la scoaterea din domeniul public al statului, ca urmare a retrocedării, a suprafeței de 50 ha teren agricol aflat în administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, înscris la poziția 102071, în vederea trecerii în domeniul privat al unității administrativ teritoriale Comuna Sfântu Gheorghe.

Prin sentința civilă nr. 979 din 08.06.2017, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 3461 din 04 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți, și a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței nr. 3461 din 04 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului și rejudecarea cauzei, precum și introducerea în cauză a Guvernului României.

În motivarea recursului consideră că trebuie menținut în cauza Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, deoarece îi aparține competența de a iniția realizarea operațiunilor prealabile și formularea propunerii de emitere a Hotărârii de Guvern, iar pe de altă parte, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este ordonator principal și administrator al terenului în cauză, așa cum rezultă din anexa la adresele nr. x/24.11.2016 și nr. y/27.10.2017 ale Direcției Generale Buget Finanțe și Fonduri Europene din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Mai arată că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu era străin de această situație, deoarece în anii 2009, 2010 și 2011 atât Consiliul local Sfântu Gheorghe, cât și Instituția Prefectului Ialomița, au făcut demersuri și au înaintat Ministerului Agriculturii hotărârile privind preluarea prin transfer a dreptului de proprietate a suprafeței de teren în cauză, respectiv Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a constatat trecerea suprafeței de 50 ha din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei Sfantu Gheorghe, însă Ministerul Agriculturii nu a continuat demersurile ce se impuneau.

Precizează că, având în vedere prevederile Legii nr. 213/1998, hotărârea recurată este neîntemeiată, deoarece Guvernul României nu poate iniția proiectul de hotărâre decât pe baza unei solicitări, a unei propuneri și consideră că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale era și este cel în măsura sa îndeplinească procedurile ce se impun, iar în privința Ministerului Finanțelor Publice invocă art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, conform căruia în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâților la scoaterea din domeniul public al statului, ca urmare a retrocedării, a suprafeței de 50 ha teren agricol aflat în administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, înscris la poziția 102071, în vederea trecerii în domeniul privat al unității administrativ teritoriale Comuna Sfântu Gheorghe.

Cu titlu preliminar, instanța de recurs constată că recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 și, întrucât în raport cu data introducerii acțiunii, 15.03.2017, prezenta cauză se judecă conform noului C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a înțeles să-și întemeieze cererea de recurs pe dispozițiile echivalente din noul C. proc. civ., respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că prin aceasta s-a făcut o corectă aplicare a legii.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind bunurile proprietate publică, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 15.03.2017:

"(2) Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel."

Instanța de fond a sesizat în mod corect că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la scoaterea terenului respectiv din domeniul public al statului în vederea trecerii în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, solicitare în raport cu care a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Această soluție se impune în raport cu împrejurarea că pentru imobilul în litigiu, fiind în proprietatea publică a statului, scoaterea acestuia din domeniul public al statului și trecerea în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, se face prin hotărâre de Guvern și, din această perspectivă, pârâții chemați în judecată nu au nicio calitate.

Referitor la aspectul invocat prin cererea de recurs, conform căruia în privința Ministerului Finanțelor Publice sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, ce prevede că în litigiile vizând dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte constată că acest text de lege nu este aplicabil în cauză, deoarece în speță nu este vorba despre un drept de administrare, ci de scoaterea unui teren din domeniul public al statului și trecerea acestuia în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, operațiune care are atributul unui drept de dispoziție.

În ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante de a se dispune în recurs introducerea în cauză a Guvernului României, instanța de recurs constată că aceasta se putea face în fața instanței de fond, întrucât potrivit art. 478 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe", prin cadrul procesual înțelegându-se părțile, obiectul și cauza unei pricini.

Textul de lege mai sus arătat se aplică și în fața instanței de recurs, în baza art. 494 C. proc. civ., potrivit cătruia:

"Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

În același sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Or, din această perspectivă, hotărârea instanței de fond apare ca legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept la starea de fapt din speță.

De altfel, prin cererea de recurs recurenta-reclamantă nu explică de ce nu a formulat cererea de introducere în cauză a Guvernului României în fața primei instanțe, autoritatea ce are competența emiterii hotărârilor de Guvern.

În ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că au fost invocate formal, nefiind menționată nicio critică ce ar putea fi subsumată acestor motive de casare.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Primăria Comunei Sfântu Gheorghe împotriva sentinței nr. 3461 din 04 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primăria Comunei Sfântu Gheorghe împotriva sentinței nr. 3461 din 04 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.