ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007- 2013, anularea Deciziei nr. 126/12.08.2013 privind soluționarea contestației formulate de către UAT 16.09 Municipiul Sfântu Gheorghe și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 07.06.2013 privind contractul de finanțare nr. x, proiect cod SMIS 11373, cu titlul "Reabilitarea căminului A. din Municipiul Sfântu Gheorghe'", emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli- Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli- POR.

Prin sentința nr. 46 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciindu-se că instanța de fond a dat o soluție cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurentul - reclamant că, deși legiuitorul nu face o interpretare legală a sintagmei "circumstanțe imprevizibile", prima instanță, încălcând legea, a stabilit în considerentele hotărârii atacate, că lucrările ce fac obiectul acului adițional la contractul inițial nu au caracter imprevizibil, nesocotind părerea avizată exprimată în referatul din 10.10.2011 de către expertul tehnic în construcții ing. C., care face dovada caracterului imprevizibil al lucrărilor suplimentare.

S-a considerat că, în speță, nu este vorba despre o "insuficientă documentare", astfel cum a reținut instanța de fond, ci despre caracterul imprevizibil al lucrărilor care au rezultat după începerea lucrărilor de bază.

În acest sens, s-a apreciat de către recurent că reținerile judecătorului fondului cu privire la posibilitatea reclamantului de iniția o nouă procedură de achiziție a unui contract de lucrări, cu respectarea art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, demonstrează caracterul nelegal al sentinței atacate, prin aceasta instanța încălcând dreptul stabilit de legiuitor ca, în situații excepționale, "imprevizibile", să uziteze de procedura prevăzută de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 36/2006 cu privire la negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul - pârât s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

S-a invocat de către intimat excepția nulității recursului raportat la împrejurarea că motivele invocate nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488

8

C. proc. civ.

Pe fond, s-a apreciat că, în cauză, au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 septembrie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinței nr. 46 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, încheiere prin care Completul de filtru a constatat și netemeinicia excepției nulității recursului invocată de intimatul - pârât prin întâmpinare.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2015 s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cauzelor C-260/2014, C-261/2014 aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar, prin Rezoluția din 4 iulie 2017 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, constatându-se că nu mai subzistă motivul suspendării judecății.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă și la dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007- 2013, anularea Deciziei nr. 126/12.08.2013 privind soluționarea contestației formulate de către UAT 16.09 Municipiul Sfântu Gheorghe și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 07.06.2013 privind contractul de finanțare nr. x, proiect cod SMIS 11373, cu titlul "Reabilitarea căminului A. din Municipiul Sfântu Gheorghe'", emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli- Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli- POR.

Prealabil expunerii motivelor pe care se va sprijini soluția Înaltei Curți, se va reține că, prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2015 s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cauzelor C-260/14 și C-261/14, aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, constatându-se că este important a se cunoaște dacă în prezenta cauză dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, chestiune devenită importantă după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015.

Prin Hotărârea CJUE din 26.05.2016, s-a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Neregula în discuție a constat în nerespectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006.

Reține instanța de recurs, conform hotărârii CJUE, că suntem în prezența efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației, astfel că va fi înlăturată concluzia primei instanțe cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

Fără a relua situația de fapt expusă prin actele contestate și sentința pronunțată, situație de fapt ce nu a fost contestată de recurentă, se constată că instanța de fond, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, a reținut corect că împrejurările invocate prin nota justificativă din data de 16.11.2011 existau înainte de încheierea contractului, neavând un caracter excepțional care să justifice incidența dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.G. nr. 34/2006, Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractelor în cauză, dar lucrările ce au făcut obiectul actului adițional nr. x la contractul de lucrări nr. x/20.07.2011 nu au caracter imprevizibil.

În sensul legislației din domeniul achizițiilor publice, circumstanțe imprevizibile pot fi împrejurări/evenimente absolut externe, invicibile, evenimente ce exclud orice culpă a autorității contractante, iar planificarea defectuoasă a lucrărilor sau erorile de proiectare nu intră în categoria circumstanțelor imprevizibil.

Împrejurările neprevăzute, enumerate prin nota justificativă, respectiv necesitatea inlocuirii instalațiilor electrice precum și a celor sanitare nu pot avea caracter "excepțional, invincibil", în sensul dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, planificarea defectuoasă a lucrărilor, fără a se ține cont de împrejurările de fapt existente anterior încheierii contractului.

Cerința circumstanțelor imprevizibile trebuie interpretată într-o manieră obiectivă, ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă diligentă nu ar fi putut să prevadă, adică, în materia condițiilor tehnice, acestea ar trebui să nu fi putut fi prevăzute în ciuda investigațiilor tehnice care au stat la baza proiectului și care au fost întreprinse în conformitate cu toate regulile aplicabile. Modificările determinate de pregătirea neadecvată a proiectului tehnic nu pot fi considerate circumstanțe imprevizibile.

Obiectul contractului il reprezintă reabilitarea unei clădiri vechi, astfel că uzura instalației electrice și a celei sanitare este ușor a fi presupusă, instanța neputând îmbrățișa apărarea recurentei potrivit căreia exploatarea la capacitate maximă a căminului de bătrâni a făcut imposibilă expertizarea acestor lucrări.

În concluzie, prin natura lor, lucrările suplimentare, astfel cum au fost descrise în actul de control, nu pot fi calificate ca fiind imprevizibile, astfel cum rezultă, cu titlu exemplificativ, din nota justificativă la dispoziția de șantier nr. x/4.09.2011 - în urma demontării grupurilor sanitare ca urmare a aplicării plăcilor de faianță și gresie au fost deteriorare obiectele sanitare și s-a constatat pericol de infiltrații.

A accepta apărarea recurentului - reclamant, în sensul că aceste împrejurări nu-i sunt imputabile, ar însemna să fie ignorată obligația de diligență în realizarea și implementarea proiectului finanțat.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 ori art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinței nr. 46 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.